"Romanii cred ca vrei sa ii tragi pe sfoara"

Jurnalul National: O olandeza casatorita cu un britanic... Cum supravietuieste aici aceasta "combinatie"?

Maureen Lloyd: Chiar foarte bine. Suntem inconjurati de oameni de toate nationalitatile, care sunt si ei stabiliti aici. Faptul ca noi doi parte din culturi diferite ne face mai deschisi catre culturi noi.

Cum de-ati ajuns in Romania?

Eu sunt aici din 10 ianuarie 1999. Sotul meu, Mike, e aici din 1992, asa ca are mai multa experienta in ceea ce priveste relatia cu Romania. De pilda, inainte sa-l cunosc pe el, nici nu ma gandisem vreodata la Romania. Lucram in Praga pentru grupul olandez VNU, o companie media. De fapt, acolo l-am si cunoscut pe Mike. El venea si pleca din Romania si, la un moment dat, cei de aici i-au propus sa ramana, in vreme ce el isi dorea cu disperare sa plece de tot. La acel moment, compania mea a devenit interesata sa patrunda si pe piata din Romania. Mi s-a parut ca este mai mult decat o coincidenta in toata povestea aceasta, asa ca i-am spus sefului meu ca vreau sa lucrez in acest proiect nou si sa vin in Romania. Oamenii au fost chiar mirati: "Incredibil, avem pe cineva care chiar isi doreste sa mearga in Romania!". Asa ca, inainte sa ma pot razgandi, m-au si trimis aici.

I-am spus atunci lui Mike: "Hai sa facem o incercare", iar el a fost de acord. A fost si pentru el o ocazie sa isi faca aici o afacere in domeniul imobiliar, iar eu am pus bazele VNU-Hearst in Romania, devenita Sanoma-Hearst. Am inceput in apartamentul unor prieteni, dand in ziare anunturi gen "Cine vrea sa lucreze pentru Cosmopolitan, care a sosit si in Romania?". Am primit 1.500 de scrisori atunci. Primele trei saptamani mi le-am petrecut citindu-le si sortandu-le.

Despre estici

Experienta din Praga inseamna ca ati avut, inainte de Bucuresti, un prim contact cu Europa de Est. V-a pregatit cumva pentru Romania?

Praga e un oras minunat, seamana cu Disneyland, cu palatele, casele vopsite in roz si asa mai departe. Totul e mai bine organizat. Diferenta cea mai mare tine insa de oameni. Romanii sunt mult mai calzi si mai draguti. Cehii sunt prietenosi, dar nu prea amuzanti. Cel putin simtul umorului difera foarte mult de al lor. Vorbesc mult despre faptul ca, iata, la 15 ani dupa caderea comunismului, tot nu suntem la un nivel apropiat de cel din Germania de Est.

N-ati auzit acest "discurs" si in Romania?

Parca romanii nu se uita chiar asa la tari cum e Germania. Sigur, se pot uita oricand in ograda Bulgariei sau a Moldovei si pot spune ca, prin comparatie, o duc chiar bine.

Ca om de afaceri, care va erau cele mai mari temeri legate de ce va asteapta aici?

Cea mai mare temere era ca stiam ca societatea romaneasca e "macho", e dominata de barbati si nu stiam cum o sa le fie sa lucreze pentru o femeie. Mai ales ca in 1999, cand am intrat in paine, in lumea mass-media si a publicitatii, afacerile erau cumva dominate de barbati si se incheiau la cate o bere sau intr-un club noaptea, cu baietii. Nu prea e stilul. Tot in perioada respectiva am ramas insarcinata si cu atat mai putin eram dispusa la asa ceva. Asta se intampla in zona de publicitate si, la scurt timp dupa ce am ajuns aici, nu am mai avut tangente cu ea, pentru ca au inceput sa se ocupe cei pe care ii angajam in acest scop. Barbati, evident. Cred insa ca mediul s-a profesionalizat foarte mult. Am mai observat ca aici oamenii prefera sa faca afaceri cu prietenii, ceea ce poate fi bine uneori, dar alteori se dovedeste ca un prieten nu e cel mai nimerit partener de afaceri si ca relatia de prietenie te poate distrage, iti sacrifica o parte din concentrare. O alta temere era legata de ce aflasem despre coruptie si "spaga" si chiar ma intrebam cum pot justifica "spaga" in caietele contabile. Din fericire, nu m-am confruntat cu nimic serios.

In timp, am descoperit si multe avantaje ale societatii de tip "macho": barbatii iti deschid usile, iti cara greutatile, ba chiar iti saruta mana. Toate acestea sunt foarte inedite pentru un olandez. Oamenii nu fac astfel de gesturi, perspectiva este foarte utilitarista. Prima oara cand un barbat mi-a sarutat mana aici m-am gandit "Ce politicos! Bun, alta tara, alte obiceiuri".

Pe langa temeri, ce asteptari aveati?

Inainte sa vin aici am citit o carte minunata, "Trilogia balcanica", de Olivia Manning, care descria viata din Bucurestiul interbelic, Micul Paris. Suna foarte atragator, dar Mike m-a prevenit ca lucrurile sunt un pic diferite in realitate. Nu mi-am imaginat cat de diferite. Credeam ca exagera cand imi povestea ca oamenii se suna intre ei si lasa balta totul la serviciu ca sa dea fuga in singurul loc unde se vand portocale. Sau cand imi spunea despre strazi neluminate sau despre apa oprita. Am fost foarte surprinsa cand am aflat ca astfel de lucruri chiar se intamplau, oricat de greu de crezut ar parea in ziua de azi. Nu m-am asteptat sa fie atat de palpitant sa traiesc intr-o tara care se reinventeaza si unde nu exista momente de plictiseala.

Despre romance si tomate

Venind dintr-o zona unde, pentru femei, cariera este prioritara, ati cunoscut multe romance cu un stil de viata asemanator?

Eu nu ma consider o femeie concentrata exclusiv pe cariera. Sunt in fericita postura de a putea sa-mi impart foarte bine viata intre slujba pe care o iubesc si cei doi copii, pe care ii iubesc si mai mult. Oliver si Fred au 4 si 5 ani si cata vreme ei sunt la gradinita, eu sunt la birou. Cand ei vin acasa, pot sa apar si eu, pentru ca am o echipa extraordinara, multumita careia nu mi se simte lipsa la birou sau pot sa lucrez de acasa. Sunt foarte norocoasa ca am un program asa flexibil si nu cunosc multe romance care sa fie intr-o postura asemanatoare. Am observat insa ca romancele pot combina munca si viata sociala cu copiii pentru ca primesc ajutor din partea bunicilor, care au grija de cei mici. Situatia mi se pare ciudata, straina, sa-i spun, mai ales cand e vorba despre copii care traiesc, practic, cu bunicii si isi vad parintii doar la sfarsitul saptamanii sau din doua in doua saptamani. Daca mie mi se pare foarte solicitant sa alerg din cand in cand dupa copiii mei, imi imaginez ca bunicii sunt epuizati. Nu e de mirare ca multe familii in Romania au un singur copil.

Pentru femeile expate pe care le cunosc, lucrurile stau altfel, mai ales pentru ca foarte putine lucreaza. Este foarte greu sa gasesti intr-o alta tara o slujba care sa iti placa si pentru care sa fii platita la nivelul la care esti obisnuita. Multe dintre ele se ocupa de actiuni caritabile, dar stiu ca le lipseste mediul de lucru. De aceea Re:ply va lansa in curand un site care, printre altele, incearca sa puna in legatura "talente expate" cu companiile care au nevoie de expertiza lor pentru proiecte.

A fost dificila adaptarea la stilul de viata, bucataria sau, sa spunem, temperamentul din Romania?

Problema cea mai mare e ca initial totul iti pare foarte familiar, oamenii vorbesc engleza si iti spui: "Bun, ma descurc aici, inteleg ce si cum", dupa care stilul romanesc si modul de gandire te lovesc exact cand nu te astepti. Oamenii pleaca de la premisa ca vrei sa-i tragi pe sfoara si se gandesc ca cel mai bine este sa te pacaleasca ei mai intai. E greu sa ai o relatie de incredere si de prietenie cand se pleaca de la premisa asta. Ce imi place foarte mult este ca pe romani nu ii deranjeaza autoironia, nu ii deranjeaza sa faca glume pe seama lor si admir faptul ca prietenii si familia sunt foarte importante. Din pacate, atat de importante ca prietenii sau rudele ajung sa fie angajate in posturi pentru care nu au nici o calificare! Imi place si ca la piata gasesc legume si fructe proaspete care difera de la sezon la sezon. Unde mai pui ca au si gust foarte bun. Ador gustul rosiilor romanesti. Pacat ca sunt aproape distruse in mancaruri gatite.

TEMERI
"Ma temeam de ce aflasem despre coruptie si «spaga» si chiar ma intrebam cum se poate justifica «spaga» in caietele contabile"

INEDIT
"In Romania, barbatii iti deschid usile, iti cara greutatile, ba chiar iti saruta mana. Toate acestea sunt foarte inedite pentru un olandez"

COPII
"Am observat ca romancele primesc ajutor din partea bunicilor, care au grija de cei mici. Situatia mi se pare ciudata, mai ales cand e vorba despre copii care traiesc, practic, cu bunicii si isi vad parintii doar la sfarsitul saptamanii" - Maureen Lloyd

CV

MAUREEN LLOYD New Business Director si partener Re:ply 1999: pune bazele companiei VNU-Hearst la Bucuresti, aducand pe piata romaneasca titluri internationale (Cosmopolitan, FHM); participa si la dezvoltarea unor reviste locale (Mami) 2002: cofondator al companiei Re:ply, specializata in publishing si comunicare marketing (dezvoltare concepte de marketing cu specializare in print, reviste pentru clienti si angajati.