Românii de la Montréal

Traiul de zi cu zi al ro­mâ­ni­lor care se află la mii de ki­lo­metri depărtare de ţară nu este cu nimic spectaculos faţă de cel al altor emi­granţi. Amintirile, însă, sunt speciale.

Poveştile de viaţă ale multora dintre românii care au decis să se stabilească la Montréal, una dintre cele mai frumoase metropole ale provinciei canadiene Quebec, ar putea face oricând subiectul unor producţii cinematografice. Cei care au ajuns aici cu ceva ani în urmă cu greu îşi pot şterge din memorie momentele drama­tice (cuvântul nu este unul exa­ge­rat) prin care au trecut.

Scârbiţi peste măsură de mizeriile unui regim comunist care îi tot obliga "să strângă cureaua", dar înar­maţi cu destul curaj şi, poate, şi cu o doză de inconştienţă, una fru­moasă, ce-i drept, românii au ales să lase totul şi să plece de­parte. Mulţi dintre ei şi-au lăsat copiii, soţiile, părinţii luând, în schimb, un bagaj făcut la re­pe­zea­lă şi amintiri… multe amintiri. "Ce să vă spun… oh, Dumne­ze­u­le, că am trecut prin atâtea, încât am putea scrie romane! Eu sunt aici de 11 ani, dar soţul meu este de 20. A trecut Oceanul în contai­ner şi a avut noroc că a scăpat cu viaţă… Păi, ştiţi cum ne po­vestea cu lacrimi în ochi că aruncau marinarii containerele peste bordul navei… nici nu vreau să-mi amintesc! Şi-a lăsat copilul de 4 luni şi l-a mai văzut la 6 ani… A fost greu, dar a trecut", ne-a povestit Daniela, o ardeleancă ce nu şi-a pierdut accentul pe care-l combină, inedit, cu franceza quebecoasă. Daniela şi soţul său au, împreună, o brutărie în Montréal. Pâinea românească pe vatră, după care canadienii sunt înne­buniţi, este specificul "zonei". "Acum, pot să zic că ne merge bine, afacerea s-a dezvoltat, suntem realizaţi. Ne simţim bine aici, dar dorul de ţară nu-l putem înlocui cu nimic. Eu am fost anul trecut în România, am stat 2 luni, însă am venit cam dezamăgită de ceea ce am văzut că se în­tâmplă acolo. Dar… asta e, poate va fi bine la un moment dat", ne-a mai spus Daniela.

SARMALE ŞI MITITEI. Beeata, o altă ardeleancă, este stabilită la Montréal de aproape şapte ani. Are împreună cu fami­lia un restaurant şi o patiserie cu specific românesc, dar şi un ma­gazin cu produse româneşti pe care le aduce din ţară. "Da… la noi, aici, miroase tot timpul a sarmale şi a mititei… (Râde)… Gă­tim mâncare românească, mai ales pentru românii noştri, dar să ştiţi că şi canadienilor le place. Avem un client, canadian, de aici din Montréal, care vine şi comandă sarmale şi fasole cu ciolan. Da… merge bine restaurantul, noi suntem în permanenţă în legătură cu ţara… sigur, ne este dor de prieteni, de locuri… Însă, acum, viaţa noastră e aici; dar să ştiţi că nu ne-am uitat tradiţiile", a adăugat Beeata.



NUMĂRUL ZEROURILOR. În ultimii ani, mai ales după ce s-au mai "aerisit" graniţele, ro­mânii, în special tinerii, au venit în număr mare în Canada, astfel încât, în momentul de faţă, din comunitatea românească – vorbim numai despre cea din Montréal – fac parte aproximativ 50.000 de români. Drumul de la statutul de rezident permanent la cel de cetăţean canadian este unul sinuos, însă pe ai noştri pare să nu-i mai sperie nimic. "Românii sunt bine-văzuţi aici, ei sunt una dintre categoriile importante atunci când vorbim despre emigranţi, iar în Canada tot timpul se vorbeşte despre emigranţi", ne-a declarat domnul Bogdan Bucur, Consulul General al României la Montréal, completând: "Aici toată lumea munceşte foarte mult, iar românii nu fac excepţie. Cei care ajung pe meleagurile acestea cam ştiu care sunt regulile unei societăţi capitaliste şi cei mai mulţi dintre ei vin pregătiţi. Trist sau nu pentru noi, europenii, ar fi că respectul în această societate capitalistă se măsoară nu atât în anii de studii, ci, mai ales în numărul zerourilor din conturi. Dar, sigur, asta nu în­seamnă că românii nu s-au rea­lizat aici şi din punct de vedere intelectual. Avem medici renumiţi, avocaţi, profesori, arhitecţi, unul dintre ei este domnul Dan Hanganu, foarte cunoscut, nu numai în Montréal", a precizat domnul Bogdan Bucur.

REUNIŢI LA BISERICĂ. Cum îşi petrec românii timpul liber în interiorul comunităţii? Majoritatea se întâlnesc duminica la biserică (în Montréal sunt opt biserici româneşti), sunt diferite evenimente organizate de echipa de la Consulat (una, inimoasă, care numără doar patru oameni) sau de către Asociaţia Românilor, ori de alte organizaţii; se întâlnesc de sărbători, discută politică, votează, se amuză… trăiesc!