Jurnalul National: Credeti ca se aplica teoria potrivit careia popoarele latine se inteleg mai bine intre ele?

Giorgio Ficcarelli: Cred ca da, in anumite domenii. Exista o anumita empatie si o intelegere reciproca a modului de gandire, care este asemanator. Uneori, chiar faptul ca ne intelegem bine poate complica relatia. Cred insa ca e mult mai usor pentru un italian, francez, roman, sa comunice si sa inteleaga, sa citeasca printre randuri in feluri in care alte nationalitati, care vorbesc limbi cu altfel de structuri si reguli.

Poate suntem mai intelegatori si fata de greseli?

Da, si asta... avem o serie de lucruri in comun.

Cum ar fi?

Flexibilitatea ne e comuna, la fel si, poate, o problema cand e vorba sa spunem "Nu", ceea ce duce la multe probleme, pentru ca incercam mereu sa fim de acord cu celalalt. Bine, aceasta trasatura e tipic mediteraneana, nu am mai vazut-o in prea multe alte zone. Avem si o notiune a timpului mai speciala... Ce mi se pare fascinant este ca Romania nu are doar influente latine, ci si alte influente care au creat un complex cultural extrem de interesant. Oricum, cred ca nu intamplator foarte multi intreprinzatori italieni vin in Romania in loc de China.

Romanii sunt primitori

Ce credeti ca ii atrage?

Cred ca exista o continuitate a relatiilor istorice si culturale. Sunt atrasi de mediul economic, cu mana de lucru ieftina, dar asta e valabil si pentru alte tari, dar prefera Romania, e mai aproape si se pot intelege altfel cu romanii, se pot intelege si daca nu vorbesc aceeasi limba, fara engleza, si pot comunica si se pot intelege cu romanii. In plus, romanii au un sistem educational bun, dorinta de a munci... Amestecul dintre creativitatea italiana si pamantul italian poate fi interesant. Relatia cu oamenii este usor de stabilit, le place si tara.

Stiu ca in urma cu cateva zeci de ani visul multor romance era sa se marite cu un italian... Poate conationalii dumneavoastra aleg Romania si in virtutea succesului pe care il aveau aici.

Poate, cine stie... E buna combinatia dintre romance si italieni... Nu sunt sigur daca e valabil si cand e vorba de italience si romani.

Ati petrecut cativa ani si in Praga. Ca expat, viata vi s-a parut mai usoara acolo?

In Praga te simti mai expat. In Bucuresti te poti integra mai bine in societate. Am fost mereu atras de cultura tarilor unde am locuit, nu m-a interesat sa fac parte din comunitatea de expati, ci sa ma integrez, sa imi fac relatii cu localnicii. Am reusit in cele mai multe locuri, dar nu si in Praga. Poate pentru ca m-am simtit mai expat ca oriunde. In Bucuresti, in schimb, ma simt ca acasa.

De ce v-ati simtit mai expat ca oriunde?

Cehii si mai ales praghezii nu sunt la fel de deschisi. In plus, comunitatea expatilor e foarte mare in Praga, iar localnicii au inceput sa opuna rezistenta. Familiile cehe sunt foarte inchise si e greu sa ai acces in casele lor, la ei la masa. La doi ani dupa Revolutia de catifea, in Praga cam totul era condus de straini. Asta a dus la crearea comunitatii puternice de expati, ceea ce e destul de diferit fata de ce este aici. De fapt, ca expat esti binevenit in orice tara cata vreme strainii nu devin prea multi. Praghezii au fost la un moment dat sufocati de americani, de presa de limba engleza, si simteai, pe strada, ca auzi mai mult engleza decat ceha.

Ce comandati in restaurantele romanesti?

Spaghetele nu sunt cea mai buna alegere in Bucuresti, mai degraba comand ardei umpluti. Exista si mamaliga, de care nu sunt strain, exista ceva asemanator si in Italia (polenta). Imi place mancarea romaneasca si imi place sa o alternez cu cea libaneza, orientala. In Bucuresti oferta este generoasa, desi majoritatea meniurilor contin multe specialitati italiene, ceea ce, pentru mine, este o problema. Imi place sa imi prepar singur mancare italieneasca acasa, nu la restaurant. Nu prepar insa pizza acasa, asa ca sunt nevoit sa o cumpar.

Spuneati ca faceati des plimbari in capitala ceha. Prin Bucuresti pe unde obisnuiti sa o luati la picior?

Praga era mai potrivita pentru mers pe jos, nu se poate face comparatie cu Bucurestiul din acest punct de vedere. Fac plimbari pe la Piata Domenii, in zona unde locuiesc si imi fac cumparaturile. Imi place si sa fac plimbari in zona istorica a Bucurestiului.

Centrul Istoric,

Bine, in zona aceea nici nu va puteti deplasa altfel decat pe jos...

Exact, sa zicem ca este o plimbare fortata... dar imi placea sa ma plimb pe acolo si inainte de decizia de a se interzice circulatia autoturismelor. A fost o decizie buna dar trebuie explicata, pentru ca oamenii sa inteleaga de ce zona a fost inchisa. Putin cate putin lucrurile se vor schimba in bine, si sper sa pot contribui si eu, pentru ca intentionez sa pornesc o cruciada impotriva termopanelor din Centrul Istoric! Arata oribil si nu au ce cauta acolo.

Cum au primit familia si prietenii vestea ca va mutati in Romania?

Copiii erau curiosi, voiau sa afle ce e cu Romania. Pentru ei, mutatul aici nu a fost o problema. Primul meu fiu s-a nascut in America Latina iar mezinul in Liban, deci copiii sunt obisnuiti cu calatoriile. Sigur, e mult de vorbit despre imaginea Romaniei afara. Multi mi-au spus: "Esti nebun, unde te duci?". S-a comunicat foarte prost dupa revolutie intre Est si Vest. Imaginea este, si acum, in ochii multura, a unei tari cu copii ai strazii, o tara trista, gri, apasatoare.

Eu, unul, am ales sa vin, nu m-a obligat nimeni, iar ce am vazut mi-a depasit asteptarile: o tara mai colorata, mai vibranta, cu oameni calzi, cu o capitala verde... cel putin era, acum sunt cam ingrijorat de ritmul in care se construieste. Oamenii uita ca pentru fiecare metru patrat de ciment ar trebui sa plantam cate un copac. Noroc ca in perioada interbelica s-au plantat multi copaci aici, asa ca inca putem considera Bucurestiul un oras verde, cu cladiri superbe din acea perioada.

Nu ati fost nici un pic temator, date fiind lucrurile pe care le stiati despre Romania?

Puteam fi, dar intelesesem lucrurile in felul meu propriu si am considerat ca este o tara interesanta, cu oameni interesanti, unde vremurile sunt interesante, unde schimbarile si transformarile sunt interesante, o tara care are legaturi cu latinitatea. Recunosc si ca am fost prudent, veneam cu patru copii, dar tineti cont de faptul ca veneam din Beirut, iar prietenii se temusera si atunci ca e periculos, dar am fost in perfecta siguranta.

Cand esti obisnuit sa calatoresti, ai o viziune echilibrata si iti dai seama unde poti trai si poti vedea dincolo de stereotipuri. Exista stereotipuri despre Romania si nu sunt mereu adevarate. Experienta de aici mi-a dovedit ca am facut o alegere buna. Ar trebui comunicat mai bine cu Vestul, trebuie vorbit despre calitatea vietii in Bucuresti si in alte orase mari. Nu exista, de exemplu, productii televizate care sa demonstreze cum arata Romania de azi, inclusiv cu referire la posibilitatile de afaceri. Timp de 10 ani imaginea a fost strict negativa. Ar fi o idee buna sa imbunatatesti imaginea Romaniei si facand referire la romanii care lucreaza legal in strainatate, in medicina, constructii etc. pentru ca doar minoritatea, o mica minoritate se ocupa, asa cum mai scrie in presa din Italia sau Spania, cu furturi sau prostitutie.

Gramatica romana e grea

Cum ati invatat romaneste?

"Am fost la Baia Mare pentru ca la Bucuresti a fost mai dificil pentru mine concentrarea". Am incercat sa iau lectii aici dar programul nu mi-a permis. Am profitat de vacanta de vara ca sa fac acest curs foarte bine pus la punct. Dupa curs, inteleg bine ce mi se spune, pot citi dar am probleme la gramatica. Pot sustine si o conversatie, dar sa fie simpla, nu pot sa intru in filosofie sau limbaj tehnic. Am progresat enorm. "Feteasca neagra" a fost unul dintre primele lucruri pe care le-am invatat, si m-a mai amuzat cum spuneti voi "da-da". Bine, stiam de dadaism... Nu intelegeam de ce spuneti "da" de doua ori. Imi place mult pentru ca unele sunete seamana cu cele din spaniola si portugheza. Limba romana are ceva din melodicitatea portughezei.

Ce va lipseste de acasa?

Poate cafenelele de la coltul strazii, unde te poti opri sa iei o gustare si sa citesti ziarul inainte sa incepi ziua. Exista cateva, dar sunt pretentioase, artificiale. Mi-ar placea sa vad mai multe scutere si motociclete, ar fi bine pentru trafic, dar aici toata lumea vrea sa iasa cu masina. Traficul este rezonabil in comparatie cu alte tari, dar oricum mi se pare aglomerat, dar mi-ar placea ca tot mai multa lume sa priveasca mersul pe motocicleta sau pe scuter ca pe ceva la moda si in felul acesta s-ar reduce aglomeratia.

CV

Seful Departamentului de coordonare a asistentei de pre-aderare Data nasterii: 20 iulie 1960 (Reggio Emilia, Italia) 1993-1997: consilier al Delegatiei Comisiei Europene la Praga (seful Sectiei Phare) 1997-2001: coordonator cooperare economica si relatiile cu statele membre si alti donatori, Beirut 2001-2003: responsabil pentru dezvoltarea programelor comunitare in domeniul audiovizualului in statele candidate, Bruxelles