Ruga "Calugarenilor"

Duminica dimineata, la bisericuta din tabara Mittica (An Nassiriya) isi spun rugaciunea infanteristii Batalionului 2 Calugareni. La finele misiunii romanesti in Irak, bisericuta va fi demontata, adusa in tara si amplasata la Muzeul Militar.

LA INTALNIREA CU DIVINITATEA. Prima slujba in misiune, pentru Batalionul 2 Calugareni de la tabara Mittica

Micul lacas de cult din lemn de la Mittica a fost construit de Batalionul 26 infanterie Scorpionii Rosii si era initial amplasat in tabara White Horse. Tot Scorpionii i-au pictat si catapeteasma. Fiind proiectat pe piloni prinsi in suruburi, a fost foarte usor de mutat anul trecut aici la Camp Mittica, unde baietii din Batalionul 812 infanterie Soimii Carpatilor au finalizat si pictura peretilor.

PREOT MILITAR. "Inca ne rugam pentru oastea romana cea iubitoare de Hristos…" Cuvinte din Liturghie, rostite la iesirea cu sfintele daruri si apoi de inca trei ori in timpul slujbei de duminica de catre preotul maior Postolea Nicolae. L-am vazut de cateva ori prin tabara si l-am salutat cum se cuvine: "Sa traiti!". Acum, acelasi barbat tinerel, cu putina mustata si o idee de cioc, imbracat in straie aurii, imi zambeste din usa altarului.

CA ACASA. Imi fac loc printre uniformele infanteristilor. Am cam intarziat, slujba a inceput la ora 09:00. Bisericuta arata cum le stim pe ale noastre, de acasa. Micuta, cu lumina putina, cu miros de tamaie. Nici nu zici ca esti in desertul irakian, la mai bine de doua mii de kilometri de casa.

Slujba de duminica e tot cum e randuiala la ortodocsi. Preotul Nicolae, daruit cu voce buna de la Dumezeu, spune ca la carte. Poate cu putina dificultate. N-are om la strana si baietii din batalion se incumeta cu greu sa citeasca "Apostolul", o carte mare si frumoasa, scrisa in caractere cu inflorituri. Un militar il salveaza totusi pe parinte, da usor la o parte semnul din matase groasa cu crucea pe el si incepe sa citeasca cu opriri dese din pildele apostolilor.

SFANTA EVANGHELIE. Ascultand cu intelepciune Sfanta Evanghelie

AGLOMERAT. La biserica, lume multa. Incaperea e aproape plina. Vreo 20 de baieti, cu capetele plecate la rugaciune. Doamnele de la infirmerie cu capul acoperit stau undeva in partea stanga cum te uiti la altar. In dreapta, in fata, langa altar, unde ar trebui sa fie strana, bazaie din cand in cand o statie de emisie-receptie. Nu e nici un pericol, dar suntem totusi in Irak!

In acelasi timp, din altar se aude vocea celuilalt preot. E venit pe lume foarte recent si cu totii ii spunem CD PLAYER. El il ajuta pe parintele Nicolae acolo unde slujba ar cere in mod normal omul de la strana.

CREZUL. "Cred intrUnul Dumnezeu, Tatal A-Tot-Tiitorul, facatorul Cerului si al Pamantului…" Stau in genunchi cu ochii inchisi. Imi amintesc ca niciodata nu am fost in stare sa tin minte rugaciunea asta pe care bunica o stia pe dinafara, parca dintotdeauna. Acum, "Crezul" il citea un militar pe cat de solid si ras in cap, pe atat de aproape de noi cu vocea. In spatele lui, parintele asculta ca nu cumva robul lui Dumnezeu sa se incurce prea tare in slova bisericeasca.

LACASUL

"Micul lacas de cult din lemn de la Mittica a fost construit de Batalionul 26 infanterie Scorpionii Rosii si era initial amplasat in tabara White Horse. Tot Scorpionii i-au pictat si catapeteasma. Fiind proiectat pe piloni prinsi in suruburi, a fost foarte usor de mutat anul trecut aici la Camp Mittica"

AJUTOR

"In acelasi timp, din altar se aude vocea celuilalt preot. E venit pe lume foarte recent si cu totii ii spunem CD PLAYER. El il ajuta pe parintele Nicolae acolo unde slujba ar cere in mod normal omul de la strana"

SFINTELE DARURI

Apoi, parintele Nicolae a intrat in altar. A tras in urma lui o perdea, care aici e sfantul steag al Romaniei. N-am mai vazut ce face el in altar. A spus o rugaciune si a iesit cu sfintele daruri. Ne-am asezat in genunchi, cat timp parintele a trecut pe la fiecare spunand rugaciuni. Apoi ne-am ridicat si parintele ne-a invitat la miruit. Am facut coada si, cu capetele plecate, am primit pe frunte crucea de mir. Ne-am inchinat la sfintele icoane si am iesit mai usori. Si parintele era mai usurat. A venit la batalion acum o saptamana si ceva. Este al optsprezecelea preot din Camp Mittica si singurul ortodox. Ceilalti sunt majoritatea catolici sau protestanti si l-au invitat pe parinte la o intalnire saptamana asta. De asemenea, catolicii il asteapta de Pasti la capela, ca doar "frati intru Hristos suntem", spune patrintele. Asta a fot prima sa slujba in fata baietilor dintr-un teatru de operatiuni. N-a mai slujit intr-o misiune si a avut ceva emotii. Va sta aici jumatate de an si spera ca de Pasti sa mai fie ajutat de cineva de acasa pentru ca slujba sa iasa asa cum sta bine la o mare sarbatoare. Pana atunci se gandeste la Buna Vestire de pe 25 ale lunii viitoare si-mi spune ca spera sa poata face rost cat mai grabnic de lumanari. Ca lipsesc si trebuie sa ia din acelea mici turnate in tabla. Lumanarile lungi pe care le folosim acasa n-ar rezista. Urmeaza sa inceapa caldurile cele mari in desert si se vor strica.