Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Imaginea Braziliei este simplu de rezumat: un contrast între sărăcie şi bogăţie. Dar lucrurile nu sînt deloc aşa de simple.
Imaginea Braziliei este simplu de rezumat: un contrast între sărăcie şi bogăţie. Dar lucrurile nu sînt deloc aşa de simple.
Pentru a reduce totul la acest clişeu erodat fie şi numai
din excesiva folosire trebuie să fi uitat să priveşti oamenii în ochi şi să fii
atît de superficial încît să nu vezi lumea decît prin ferestrele opace ale
autoturismului.
SUFLETE LATINE.
Brazilia este în fapt o federaţie compusă din 26 de state, nouă dintre ele stăpînite
de Amazon, şi un district federal unde se află capitala, Brasilia. O ţară
de 170 de milioane de locuitori. Stat colonizat aproape din întîmplare de
portughezii care au rătăcit drumul spre Indii, Brazilia este locuită de o
populaţie indigenă amestecată în ultimele sute de ani cu sclavii negri importaţi
din Angola, englezii veniţi aici cu afaceri, italieni şi germani momiţi cu
diverse privilegii, iar mai nou populată de japonezi, care au descoperit aici o
patrie primitoare şi caldă. Şi nu e vorba despre temperaturile medii care se înregistrează
undeva între 17 şi 29 de grade Celsius. “Ţara cafelei” te învăluie nu doar în
lumina ei purificatoare, capabilă să vindece sufletele de tenebrele întunericului,
ci şi cu căldura din ochii oamenilor. Indiferent de culoarea pielii,
brazilienii nu au uitat să fie latini, iar în ochi li se pot citi sufletele
calde.
PORTUGHEZA,
OBLIGATORIE. Pe cît de primitori şi uşor abordabili sînt brazilienii, pe
atît de mare este însă bariera lingvistică. Fără minime cunoştinţe de
portugheză, limba oficială, situaţia poate fi una chiar stînjenitoare. Nici măcar
spaniola nu te ajută prea mult. Pînă şi în cinematografe se foloseşte metoda
dublării vocilor în portugheză, aşa că nu trebuie să surprindă incapacitatea
localnicilor de a desluşi şi elemente de bază ale englezei.
Brazilia poate fi descrisă pe scurt şi ca o ţară a compromisului, a toleranţei, pentru care corupţia
este un subiect la fel de familial ca şi în România. Poate de aceea se şi
spune, mai în glumă, mai în serios, că dictatura le-a prins bine brazilienilor.
Un ghid glumeţ ne-a explicat că despre Brazilia se poate spune că este ţara
care şi-a cîştigat independenţa şi apoi a evoluat spre democraţie fără violenţe.
O glumă bună, uşor de verificat prin datele istorice, chiar dacă ţara a fost
mult timp condusă chiar de armată.
Brazilia te poate surprinde doar dacă părăseşti traseele
turistice – servicii la standarde de calitate superioară, dar sub ameninţarea
fenomenului infracţionalităţii aproape endemic din marile metropole, Rio de
Janeiro şi Sao Paolo. Micile oraşe, cu străzi largi şi case viu colorate,
restaurante cu o ofertă variată şi preţuri mult mai atrăgătoare, o natură
luxuriantă, toate te copleşesc şi te cuceresc. Dar mai presus de toate te
cuceresc oamenii, singura “atracţie” turistică de recomandat. Un singur detaliu
care, înţeles în context, îţi poate dezvălui adevărata “savoare” a Braziliei:
peste un milion de credincioşi au abandonat Biserica Catolică. Cifra trebuie
privită însă în oglinda împreunării credinţei cu practicile păgîne cotidiane
din viaţa oamenilor, care sînt uşor “necredincioşi” ritului oficial.
Brazilienii sînt recunoscuţi pentru gradul de misticism cu care se înconjoară în
viaţa de zi cu zi, iar cerul şi fantasmele par mai aproape de pămîntul roşu al
acestei părţi de lume.
Citește pe Antena3.ro
Sao Paolo, gazda contrastelor
Sao Paolo este capitala neoficială a Braziliei. Centrul de afaceri şi cea mai importantă metropolă a întregii Americi de Sud, însumînd peste 15 milioane de locuitori, oraşul este proba imaginii clişeice a federaţiei: contrast uluitor între sărăcie şi bogăţie.
Chiar drumul de la aeroport spre hotel este mărginit de un uriaş centru de pregătire a juniorilor care visează să îl ajungă din urmă pe Ronaldinho. Şi mai sînt şi celebrele favelas – ghetourile sufocate de sărăcie şi suprapopulate ale Braziliei.
Sao Paolo pare sufocat de trafic şi betoane, dar în aceeaşi măsură te poţi plimba în cartiere răcorite de verdeaţă şi linişte, cu vile de o arhitectură diversă, strajnic păzite cu garduri înalte şi sisteme electrice de protecţie.
