Săpun şi pealing cu mălai

INTERACŢIUNI SOCIALE - Baia "Griviţa" sau despre un anumit mod de socializare
"Iubesc femeia/ De dor nebună/ Femeia blondă/ Cu ochi negri de foc". S-a şters pe cap şi acum umblă în tricou pe-aici. Are 82 de ani şi o vitalitate de adolescent. Pielea netedă. Are o textură sănătoasă, care străluceşte în lumină. Pielea, nu ea. Adică, mă rog, şi ea, aşezată confortabil sub propria ei piele. Vine aici de 35 de ani.


Am intrat în baia comunală "Griviţa" într-o joi, cu sentimentul că violez intimităţi colosale, dar, de fapt, intimităţile colosale m-au violat pe mine. Şi pe colega mea, Karina. Şi ea a fost violată de intimităţile colosale, chiar mai rău decât mine. Asta pentru că e ceva în aparatul ăla de fotografiat care trezeşte isterii neprelucrate, brute şi, prin asta, cât se poate de adevărate, dar, oricum, tot isterii. Oricât i-ai spune trupului gol că n-o să se vadă la gazetă decât linia lui naturală, că nimeni nu şi-a propus să-l compromită în pagina de ziar, trupul gol o ţine langa şi cu asta basta.


BAIA "GRIVIŢA". Cine vine la baia comunală ca să se spele? Păi, în primul rând oameni care nu au baie acasă. Apoi. Oameni care au baie acasă, dar nu au cine-ştie-ce venituri şi preferă să dea cincizeci de mii de lei ca să se spele. Apoi. Oameni care nu au casă. Apoi. Oameni care au şi baie, au şi venituri, au şi casă, dar vin pentru saună, că-i "sănătate curată, nu ca alea electrice, care nu-s bune de nimică. Apoi. Oameni care au de toate şi care vin aici ca să socializeze. Se vine, se cumpără biletul, se intră, se face dreapta dacă eşti "la doamne", se face stânga dacă eşti "la domni", se intră, aşa, ca într-un fel de foaier şi se dă la garderobă textila acoperitoare a trupului. Trupul astfel dezbrăcat se aşază în papucii aduşi de acasă (au avut şi aici, dar s-au furat) şi se îndreaptă frumos înspre o uşă. O uşă care dă într-o cameră (camera cu masajul), care dă într-o altă cameră (camera cu statul pe bancă şi/ sau frecatul cu mălai pe trupul gol), care dă într-o altă cameră (camera cu duşurile) care dă în sauna uscată, care dă în sauna umedă, care dă în piscină. În camera cu duşurile e abureală. Adică sunt foarte mulţi aburi. Situat sub jetul de apă fierbinte, trupul doamnei se spală frenetic, în timp ce ţipă la Karina că, ce, vrea să facă "film porno" cu ea? şi că să plece de-acolo, dar Karina nu şi nu. Între timp. În încăperea cu băncuţe, două doamne stau şi vorbesc. Au bunătatea să vorbească şi cu mine, după ce o asigur că nu-i dau nici nume, nici figură la gazetă. O discrepanţă ciudată, dar neagresivă se naşte între trupul meu îmbrăcat şi trupul cel dezbrăcat al doamnei. Cu toate astea, vorbim de parcă nici nu ne vedem. Vine de doişpe ani aici, de când s-a pensionat, pentru treizeci de mii, stai cât vrei, faci saună, foarte bună sauna pentru piele, pentru toxine, pentru tot, faci masaj, da’ masaj-masaj, nu fleoşc-fleoşc de două ori şi gata, doamna de la masaj e foarte bună, să ştiu şi eu asta, în caz că vreau vreodată, ea nu are foarte mulţi bani, dar nici pe drumuri nu e, i-a ajutat Domnul şi i-a dat un băiat bun (acuma-i mare), care-o ajută, Doamne-ajută, că ea nu e ca alţi bătrâni să-şi bată joc de ei propriii lor copii, ce mai vreau să ştiu, că ea-mi spune, că ei îi place tineretul şi vorbeşte cu el. Despre mălai. Da, sigur, despre mălai, e foarte bun mălaiul, are acţiune revigorantă, pune sângele-n mişcare, că la ei, la bătrâni ("eeeei, doamnă..."), nu, nu, c-aşa e, că doar n-o fi vreo tinerică, parcă ea nu se vede, că la ei, la bătrâni, sângele e mai leneş şi frecatul cu mălai îţi pune sângele-n mişcare, da, da, şi-n plus, îţi curăţă celulele moarte de pe piele ("acţiune de pealing"), da, exact, acţiune de pealing, foarte bun, ce atâtea figuri, cu creme scumpe, prostii, mălaiul e de bază, mălai şi pe faţă, mălai şi pe corp, mălai peste tot, şi n-ai treabă, eşti ca nouă.

Adevăru-i că au doamnele-astea o pielicică, ceva de vis. Se vede că se îngrijesc. Dacă la cincizeci de ani nu tu un rid, nu tu nimic, dacă la optzeci de ani, puţine linii acolo, păi, e clar că s-au îngrijit toată viaţa şi se vede acum, la bătrâneţe, în tonus, în vitalitate.


O CLIENTÅ. "Ştii câţi ani am io?" "Nu." "Optzeci şi doi!" "Optzeci şi doi!" "Optzeci şi doi." "Păi, şi cum?" "Păi, toată viaţa m-am îngrijit, chiar dacă n-am avut cine-ştie-ce bani. Cine spune că numai ăia cu bani îşi pot permite s-arate bine minte, nu-i adevărat. Eu am avut, ce-i drept, şi-un ulcer, n-am fumat, n-am băut ţuică, am mâncat puţin, am făcut sport, şi-acuma fac sport, la anii mei, vrei să scrii de rău de la baia asta? Să nu scrii de rău, aş înnebuni dacă i s-ar întâmpla ceva, nu ştiu ce-aş face." "În nici un caz, doamnă, de ce să scriu de rău?" "Bine."


ALTÅ CLIENTÅ. "Sauna! Sauna e excelentă. Eu pentru saună vin. Ştii c-a fost donată de regina Maria?" "Nu." "A fost donată de regina Maria. Sauna e bună-bună de tot. Dacă nu vin la saună de două ori pe săptămână, marţea şi joia, mor. Fără saună nu pot. Am devenit dependentă, da’ de sauna asta, de aici, asta naturală, cu aburi, nu d-aia electrică. Saunele electrice nu sunt bune de nimic. Nişte prostii, numai figuri."

"Eu vin aici să fac saună de cinşpe ani. Am fost şi pe la case mai cu ştaif, am fost la Bucureşti, am fost la Floreasca, am dat 800.000 pentru o saună şi un masaj. M-a ciupit de două ori şi pe urmă mi-a dat drumul să plec. O porcărie, domnule, ăştia nu fac decât să-ţi ia banii. Şi dac-aş avea toţi banii din lume, tot aici aş veni să fac o saună, să-mi fac un masaj, un gomaj... åştia cu saunele lor electrice nu fac decât să-ţi ia banii din buzunar, că te văd aşa, mai prost. Şi, în plus, nu-mi plăcea că era mixt, bărbaţi cu femei. Trebuia mereu să văd cum îmi stă slipul, aoleu, mi se vede nu-ştiu-ce, aoleu, mi se vede nu-ştiu-cum... nu mi-a plăcut deloc."


ABURI. Aburi. O ambiguitate liber consimţită, cumva protectoare, a trupului dezbrăcat punctează discret un soi de cârdăşie feminină. Doamnele se cunosc între ele, îşi ştiu poveştile, îşi descriu complice senzaţiile, nu există să nu se-ntâlnească într-o săptămână. Deşi, până la finalul vizitei noastre acolo, majoritatea era deja câştigată de partea noastră, unele doamne au preferat tăcerea discretă amestecului în vorbă. Atitudine sobră. Par să ne ignore, dar privirile lor rapide ne electrocutează atent.


CU CLÅBUCI. Clientela extrem de pestriţă reconfirmă aspectul social al băii, nevoia de socializare a omului. Aburul şi umezeala dublează plăcut discuţia, taclaua din timpul masajului. Frecatul cu mălai pe spate în timp ce divaghezi pe marginea preţurilor la întreţinere. Săpun şi bârfă. "Vin şi medici aici, vin şi avocaţi, vin şi procurori. Vin şi sportivi. Rică Răducanu e nelipsit. Mereu vine. Vine nu pentru că n-are baie acasă, ci de dragul socializării. Şi, în plus, e modul lui de a milita pentru baia comunală ca mod de viaţă. Aşa cum oamenii se întâlnesc în cluburi, la film sau la teatru, se întâlnesc şi la baia publică. Îl ştii pe medicul ăla, Arcadie Pecek. A murit. Mereu venea la noi. Era nelipsit. Motroc. Sportivul. Mereu venea la noi." Cântăreţe veneau? "Nu prea veneau cântăreţe, de ce să zic, nu prea veneau. Adică nu veneau, nu că nu prea veneau. Veneau d-ăştia, avocaţi, procurori, medici..."

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat