Săracii copii bogaţi. Prinţesă într-un "palat”, la 10 ani: "Mi-e dor de părinţii mei de la pământ până la cer” (VIDEO)

Saracii copii bogati. Un serial despre copiii cu parinti plecati in strainatate de mai bine de 10 ani. Mama si tata si-au facut copiii "regi' in Romania, construindu-le adevarate palate, dar ei nu se mai intorc. Topiti de dorul parintilor, unii copii intra in depresie, altii pur si simplu se sinucid.

Micuta descuie un dulap urias, din lemn masiv si scoate tot ce gaseste pe rafturi. Inauntru, iti iau ochii numai scumpeturi de haine, din cele mai fine tesaturi. "Rochita asta e de la mami, si blanita tot de la mami. Fustita asta mi-a dat-o pe cand eram in clasa intai, dar acum nu o mai folosesc, nu mai e la moda', zice fara chef, privind in gol.

Mariei nu i se misca nici un muschi pe chipul ei de fetita serioasa. Sade nemiscata pe marginea patului si priveste direct prin lucrurile din fata ei ca si cum ar fi transparente. "Da, si rochita asta roz tot de la mami o am…', murmura.

Cand rosteste cuvantul "mami', mana ei mica, de papusa, aluneca incet peste tesatura rochitei si zaboveste putin acolo, strangand materialul.

Mama e un personaj de legenda pentru Maria. O viseaza in fiecare noapte cum o saruta si o strange in brate. Dar numai acolo, in vis, se intalnesc, caci in viata de toate zilele e imposibil. Mama si tata sunt plecati in strainatate sa faca bani, dintotdeauna. Parca au abandonat cu totul Romania. Maria are 10 ani si n-a stat niciodata alaturi de parintii mai mult de o luna legata. A crescut asa, cu vesnica tristete ca nu-i are pe ai ei. Caci mama a nascut-o in Italia si apoi au adus-o sa o creasca bunicii, aici, in comuna Bixad din Satu Mare. Si cu fratele mai mic la fel au procedat. Cu copiii se vad rar de tot, de cateva ori pe an, de sarbatori.

In schimb, i-au facut pe amandoi printi peste un adevarat palat. Caci din munca lor in constructii si in menaj le-au construit o casa uriasa cu nenumarate camere, elegant mobilata, ca-n reviste. Copiii au tot ce si-ar putea dori, jucarii frumoase, dulciuri, salon, scaune de piele, plasma, vitrine cu cristale si multe altele. Totul, numai sa fie fericiti, si-au spus parintii.

Tristeti la 10 ani: "Jucariile nu ma mai ajuta la nimic'
Dar ei nu sunt. Numai cand aud cuvintele "mama' si "tata' le ingheata zambetul pe buze. "Mi-e dor de parintii mei de la pamant pana la cer', sopteste Maria. Intelege ea bine ca parintii tot pentru ei doi se sacrifica muncind pe rupte in Franta, anume sa le rotunjeasca averea. Dar mintea ei de copil nu intelege de ce o mai fac, daca oricum, deja le-au asigurat totul: o casa uriasa, doua tractoare, livada, stupi cu albine, terenuri, animale si cele mai frumoase haine. Cand isi pune toate intrebarile astea, Mariei i se umezesc ochii. "E adevarat ca am totul. Dar cel mai mult mi-as dori ca mami si tati sa fie langa mine… chiar daca as fi saraca. Vedeti, am multe jucarii, mami imi trimite mereu cate un plus. Dar simt ca jucariile nu ma mai ajuta la nimic'.

O vreme, ai ei s-au gandit ca, daca ar rasfata-o de acolo, din Franta, poate ca ar mai reusi cumva sa-si rascumpere absenta. Si au incercat chiar si metoda asta. A vrut fetita bicicleta? Imediat i-au luat una. A vrut papusi de plus? Le-a avut cat ai bate din palme. A vrut costum popular, de osanca, facut numai din margele mici, mici, cusute una langa alta? I-au daruit nu unul, ci o duzina. Daca le-ar vinde, ar lua cateva mii de euro numai pe unul singur, atat de mult valoreaza. Dar au observat ca toate maruntisurile astea n-o mai inveselesc. Atunci au incercat sa pluseze cu altele, mai moderne. "Mi-au adus laptopul asta si un telefon mobil. Iar camera asta in care ne aflam acum am primit-o cadou tot de la mami si de la tati, de ziua mea, cand am implinit opt ani. Le-am zis ca mi-as dori o camera frumoasa, numai a mea, si m-am pomenit cu asta in dar', zice Maria. Ii ies greu cuvintele, le rosteste trist, apasat, cu pauze lungi si privind in pamant, ca si cum ar avea o piatra pe inima. "Si tu nu te bucuri pentru toate astea?', o intrebam. Dar ea nici macar n-aude intrebarea, atat e de afundata in tristete.

Mama si tata de pe Skype
Doar seara mai zambeste, caci atunci are loc cel mai important eveniment de peste zi: intalnirea pe Skype cu mama si cu tata. Aseaza laptopul in mijlocul patului si ei se pun pe doua scaune in fata, ca la film. De fiecare data, parintii sunt fericiti si sincer emotionati. "Tuca-va, tati, pe voi!', ii intampina tatal, cu ochii sclipind. Mama e atat de coplesita ca de fiecare data isi roade unghiile. "Cand ne duci in Franta?', ii ia la rost fratiorul. "Cand primiti vacanta va aduce tati doua luni, bine?'. Copiii se invoiesc: "Bine'. Dar cad pe ganduri si isi dau seama ca le-ar fi prea dor de bunici. Ca doar nu degeaba le spun ei dintotdeauna bunicilor "mama' si "tata'. Maria ii intreaba de ce nu se intorc la ei, in tara, daca deja au facut averea visata. "Stii bine ca la noi, in Bixad, nu gasim de munca, draga tatii. Sau, daca chiar vrei tu, ne intoarcem de tot si apoi nu mai avem bani, gata. Cu ce traim?'. "Cu paine si sare', ii uimeste copila. "D-apai atunci n-o sa mai avem internet, telefoane, masina si nimic. Ne ducem si tragem la sapa in tara. Tu ai zis ca vrei sa te faci politista. Cu ce crezi ca te poate tine tati la scoala? N-avem cum sa ne intoarcem, draga tati, in Romania murim toti de foame'. Vorbele astea le aud copiii de fiecare data pe Skype si de fiecare data le frang inima.

"Dar mie mi-e dor foarte, foarte, foarte tare de voi', mai incearca fetita. Insa stie ca nu ii va convinge niciodata, nici macar de dragul lor. Acolo tatal castiga 2.500 de euro pe luna, in constructii. Daca lucreaza suplimentar, ajunge pana la 2.700 de euro. Mama, menajera, ia jumatate din leafa lui.

Ca ei procedeaza mii si mii de romani. Numai in Satu Mare, in satele din jurul celebrei localitati Certeze, s-a conturat nucleul romanilor care, desi plecati afara de mai bine de 10 ani, desi imbogatiti deja pe viata, refuza sa se mai intoarca. Si-au construit in tara "palate' imense cate trei etaje, cu piscina, lift si statui cu lei la poarta, si-au tras garaje cu masini scumpe, dar multi dintre ei au uitat sa-si ia si copiii cu ei. Pe cei mici i-au lasat sa-i creasca bunicii – asa au ramas ei copii bogati, dar vesnic tristi, visand la mama si la tata.