x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Scrisoare catre parinti - Mamei mele, Europa, si tatalui meu, Continent!

Scrisoare catre parinti - Mamei mele, Europa, si tatalui meu, Continent!

de Paul Agarici    |    06 Ian 2007   •   00:00
Scrisoare catre parinti - Mamei mele, Europa, si tatalui meu, Continent!

Am trait de mic la o Casa de Copii. Orfan, desi va aveam pe voi in viata, rumeni si dolofani. M-ati lasat printre cei straini de neamul meu, de rosturile mele, de sangele meu, care era la fel de rosu ca al vostru si nu semana in nici un fel culorii Rasaritului. Va strigam cand imi era greu. Niciodata nu mi-a fost usor. Zilele mele au fost intunecate ca noaptea si adormeam flamand cand noptile nici nu apucau sa inceapa.

  • Foto: Miha Agarici si Tibi Manzu
    Am trait de mic la o Casa de Copii. Orfan, desi va aveam pe voi in viata, rumeni si dolofani. M-ati lasat printre cei straini de neamul meu, de rosturile mele, de sangele meu, care era la fel de rosu ca al vostru si nu semana in nici un fel culorii Rasaritului. Va strigam cand imi era greu. Niciodata nu mi-a fost usor. Zilele mele au fost intunecate ca noaptea si adormeam flamand cand noptile nici nu apucau sa inceapa.

    Oho, ce dor mi-a fost de voi! Cat m-a durut ca erati aproape. Durerea mea este acum dragoste, de acum incolo vom trai impreuna.

    Sa ma iertati. Asa cum toata carnea mea a plesnit, iertandu-va. Ma veti mangaia, ma veti alinta, ma veti face sa uit singuratatea copilariei mele. Nu mai fac de mult pipi in pat sau n-am facut niciodata. Nu mai port de mult scutece. Nu va fie frica. O sa va fie usor.

    Draga MAMA, draga TATA, am venit acasa. Puneti ceva de mancare si de baut pe masa. Ce-o sa ma-mbat! O faceam de mult, cu vorbe, acum vreau, cu tacerea strugurilor copti.

    CA FRATII. Romania si Bulgaria sunt frati de Pamant. Vecini despartiti de multe; de limba, de obiceiuri, de traditii, fiecare cu mortii sai, fiecare cu viii sai, dar copii ai acelorasi parinti. Despartiti de o apa mare, Dunarea. Fluviu. Fiecare cu partea lui de apa, Giurgiu, adica malul romanesc, si Ruse, adica malul bulgaresc; Aer si Foc, Pamant si Apa, agheasma marelui Continent Europa.

    FRATELE ROMAN. 70.000 de locuitori! Giurgiu, 2 ianuarie 2007, ora 14:00. Tot orasul s-a mutat in Centru, restul e pustiu. La Turnul Ceasornicarului, innoit prin grija primarului cu o caciula de cupru, o lume din bucati incearca sa faca un intreg. Rasete feminine. Rasete masculine. Zambete de copil. In aerul insorit si cald pluteau cativa porumbei obezi si mai pluteau cuvinte spuse in bulgareste. Mai toti romanii erau dincolo, "la bulgari". Mai toti bulgarii erau "dincoace", la romani. Pe o scena improvizata in fata Teatrului Valah, o orchestra harnica si galagioasa de suflatori isi facea treaba in limbajul international al unor partituri consacrate.

    Am lovit pe cineva; pardon, am zis... Mi-a zis nema. In multimea asta Centrala nu mai aveam cu cine sa vorbesc: Giurgiu era invadat de bulgari, Giurgiu era bulgaresc si, de cateva ore, umbra batranului Turn facut in secolul al XVIII-lea inghitea putin cate putin umbrele fratilor nostri de peste Dunare, in vizita la noi acum, adica in secolul al XXI-lea.

    Trei baraci aparute peste noapte si supravegheate ager de un om al primariei adunau multimea ca o palnie prin care uleiul de floarea-soarelui ar curge intr-o sticla; "pe gratis" se dadeau fasole si carnati, vin si suc si "Oda Bucuriei", care suna in urechile tuturor, era mai satula si mai fluenta. La "fara bani" e buluc.

    Pe front, ca intr-o Linie Intai, jos in strada, sute de bulgari; sus, la balcoanele eternelor blocuri, sute de romani. Isi trimiteau plumbii bucuriei de a trai impreuna. Tragandu-si gloante inviau.

    Romanii din Giurgiu, chiar si lipsind, i-au primit pe bulgarii din Ruse, i-au omenit, i-au socotit frati.

    LA GRANITA! Uluitoarea viteza de trecere

    FRATELE BULGAR. Ora 16:00 si ceva. In granita romaneasca e pustiu. Trec dincolo ca printr-o telemea de vara, plina de gauri de aer. Sunt pe pamant bulgaresc, de fapt, in masina mea, "tout teren". Carte de Identitate, seria RR, numarul 283 445/Sectia 7 politie, Bucuresti. Expira 04.07.2064! Liber.

    Ce mult m-am urat cand eram in clasa a IX-a la Liceul Sincai. Fumam pe furis, iar vantul ma lasa uneori sa simt sub picioare asfaltul solid. Slab, Doamne. Niciodata nu am putut sa citesc repede cuvinte scrise in alfabet slav, dar o iubeam nebuneste si in taina pe profesoara mea de limba rusa, care era misto. Ia liubliu tibia, harosaia dievusca, nebunia mea de adolescent.

    Hei, mi s-au spart ochii in cateva cioburi si pe strazile din Ruse am citit cu sughituri si pauze, ca un parlamentar la tribuna: kafe, posta, aftogara, Evropa, scrise cu semne pe care le-am invatat cu greu cand eram lulea dupa profesoara mea de rusa. Ce vina au ei, ce vina am eu?

    Oras trist. Oras sarac. Oras mare. 400.000 de locuitori. Oamenii pe care i-am vazut pareau ca nu mai traiesc de mult. Politete de conjunctura. Indiferenta. Fraze scurte, de pianist, adica rostite cu degetele. Un obelisc, ce-o fi insemnand, doua coroane de flori festelite si copii obraznici catarati pe cei doi lei statui. Un tun al unui razboi tare de demult, bucuria unei mame teribil de tanara, cu un copil infipt in teava si zambete digitale si color. In balta asta statuta, cineva se incumeta sa rada zgomotos(!?). Am luat plasa! Era roman.

    Doua drapele, al Bulgariei si al UE, atarnau mult si lung pe fatada unei cladiri ancestrale, jerpelita si stand sa planga. Ce curaj bulgaresc! Cateva cafenele erau deschise, cu un decor ieftin, scaune de plastic in care, stand, nu e bine sa stranuti. Si nici sa te foiesti brusc, uitandu-te dupa gagici. Toate preturile lor trebuie inmultite cu 18. Asa inseamna lei. In general e mai ieftin ca la noi. Un ou, de pilda, costa 2,8 lei. Am cumparat un borcan cu ardei iute.

    Cateva restaurante erau deschise. Se mananca ieftin, meniul are multe legume.

    Sunt si poame pe strazi, ca si la noi. Farmecul si bucuria turistilor. Chestiile astea le-am descoperit dupa aromele duhnitoare de parfum de trandafir.

    La marginea strazii, pensionarii stateau lipiti pe niste banci, schimband ziua cu inserarea intr-o inerta existenta. Am un sentiment de rece inuman.

    Daca as fi fost pisica, as fi dat nervos din coada, daca as fi fost caine, as fi marait agresiv. Am ramas insa ce sunt, un roman care a copilarit la Casa de Copii. Si am vrut sa ma intorc acasa.

    POZA. Dovezi de participare

    PEISAJ AUTENTIC. Pe "Podul Prieteniei", care din 1954 leaga solid Bulgaria de Romania, ma trezesc, sensibil ca o fiinta umana, uluit de un apus de soare pe care Dumnezeu mi-l daruieste la intoarcerea in tara mea. Cata Dunare este sub mine!

    Dinspre malul bulgaresc, in mod precis, prin apa asta tulbure, trec pesti bulgaresti spre malul romanesc si devin autohtoni.

    Dinspre malul romanesc trec prin apa asta murdara pesti romanesti. Odata ajunsi dincolo devin pesti bulgaresti, cu tot cu solzi.

    In Europa, pestii sunt o delicatesa! Va invit la o saramura "ca la mama acasa".

    Acasa!

    Draga Mama, draga Tata ...
  • ×
    Subiecte în articol: reportaj