Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu cheliile albastrite de lumina soarelui ce trece prin cupola salii de plen, parlamentarii, dupa o vacanta intrerupta, isi ocupa alene locurile. Cristian Topescu isi scoate un ziar. Sedinta trebuia sa inceapa la ora 13, insa deputatii si senatorii n-ar fi fost romani daca ar fi fost punctuali. Vasile Blaga e deja la prezidiu, apare si Mircea Geoana, iar cei doi politicieni se pupa. La 13:10 intra in sala premierul.
"Propun ca pe 24 ianuarie sa devina o regula pentru presedinti sa vina sa vorbeasca in Parlament despre starea natiunii", spune, de la tribuna, Mircea Geoana. Printre banci, parlamentarii se plimba ca niste elevi neastamparati: isi strang mainile, se inghiontesc, se pupa, rad si povestesc. Unii isi desfac plicurile cu felicitari si urari pentru sarbatorile de iarna care au trecut. Altii citesc un pliant, o stire, o carte.
Ia cuvantul premierul, care anunta, pentru cei care poate au ajuns din intamplare acolo, ca a venit "pentru sesiunea extraordinara a Parlamentului". Invoca vremurile grele din tara, Europa, lume si criza care afecteaza viata a miliarde de oameni si care nu se stie cand se va termina. Nimeni nu pare insa interesat de istoria crizei; Nastase vorbeste cu Mitrea, Cristian Topescu citeste alt ziar. "Astepti sa vina furtuna", "sa se prabuseasca casa peste noi", "Romania sa se scufunde", "sa punem Romania pe roate"… Emil Boc nu s-a hotarat ce metafora sa foloseasca si, rand pe rand, tara e in aceeasi fraza si vapor si caruta. Daca parlamentarii nu si-au dat seama inca, primul ministru le mai spune o data: "Suntem inca in plina criza economica". Colegii lui nu mai rezista: se plimba printre banci, vorbesc la telefon, dau mesaje. Lui Mitrea i-e cald si-si face vant cu un pliant, Crin rade cu Nicolaescu. "Putea Romania sa reziste cu atatia bugetari"… din sala se aude un firav "Demisia!", se starneste rumoare, dar Emil Boc, impasibil, isi spune discursul mai departe. "Va propun pentru 2012 un pact pentru stabilitate economica si politica". In sala se fluiera, la balcoane, un public blazat si cuminte, organizat, tine niste foi A4 printate cu acelasi font, pe care scrie: "Nu vreau sa traiesc in tara ajutoarelor sociale date lenesilor"; "Vrem locuri de munca, nu ajutoare sociale". Premierul face distinctii lingvistice intre "confruntare" si "competitie" si crede ca: "trebuie sa lasam deoparte ura". Se striga iar "demisia". Mircea Diaconu iese si el la plimbare. La fel, Silviu Prigoana.
Cand Victor Ponta urca la tribuna, rumoarea se potoleste. Le reproseaza celor de la putere ca au suspendat regulile democratiei, prin recurgerea la angajarea raspunderii, si blameaza traseismul politic. Cristian Topescu a trecut la carti. Miron Mitrea isi aranjeaza freza. Doar Emil Boc pare sa asculte atent. In Grecia au fost miscari de strada si primul ministru si-a dat demisia, in Italia la fel, ca si in Spania, spune Ponta. "Si in Romania ar trebui sa se aplice regulile bunului simt". Aplauze. Huiduieli.
Crin Antonescu marturiseste sincer: "Nu am cerut aceasta sesiune extraordinara pentru ca ne-ar fi fost dor de dumneavoastra, cei de la putere!" solutia pe care o propune – alegeri anticipate, ii aduce huiduieli de la balcon. Cristian Topescu a last cartea si, cu capul sprijinit intr-o mana, asculta atent. "Jos Basescu!", striga cineva. De la balcon cad fluturasi. "471 -> 300, fara revizuirea Constitutiei", scrie pe biletele, aluzie la numarul de parlamentari.
Vorbeste Kelemen Hunor despre restabilirea increderii oamenilor in institutii, apoi spre tribuna se indreapta Gabriel Oprea. Membrii PNL parasesc sala. Cu o exceptie: Cristian Topescu. Vorbeste Varujan Pambuccian, care si-a lasat plete, iar PNL-ul se intoarce. Cristian Topescu se ridica, se duce si strange mana Elenei Udrea si pe-a lui Gabriel Oprea, apoi isi scoate caciula, isi strange ziarele si dispare.
In balconul dedicat publicului, presa nu are acces. Pe un scaun, cineva din public a abandonat o hartie pe care scrie cu carioca portocalie: "2012 portocaliu - 100% ok". Totusi, o doamna care pazeste usa imi da voie sa-i scot pe oameni afara, daca vreau sa le pun intrebari. Fosta profesoara de chimie, in varsta de 66 de ani, care a venit cu sotul sa asiste la sedinta, imi marturiseste ca niciodata in clasa ei nu a fost atata rumoare si dezordine ca azi in Parlament.
