Suflet de roman - Profesoara de pizza

O romanca crescuta la o casa de copii loveste in orgoliul italianului dovedind chiar la el in cetate, la Roma, ca romanii pot face o pizza mai buna decat multi italieni get-beget. Filica s-a chinuit o viata pana sa-si deschida doua pizzerii prospere in Italia, transformandu-si afacerea intr-un soi de fundatie de ajutorare.

"Pizza facuta de romani… au trait-o italienii si pe asta", se amuza Filica invartindu-se fara astampar prin pizzeria micuta si cocheta. "Asta nu-i pizza italiana. E pizza italiana facuta de romani, deci e mai bogata, ca are mai mult suflet in ea", incearca sa ne lamureasca din capul locului. Sufletul ei s-a chinuit mult in Romania.

BATUTA la CASA DE COPII. La cinci ani, mama ei a trimi- s-o la un orfelinat in Panciu. Nu mai avea cu ce sa o creasca. Acolo a invatat ca e normal sa fii batuta de fetele mai mari, iar pentru a primi indurare trebuia sa le spele sosetele si chilotii. Atunci cand "sefele" ii luau portia de mancare, stia ca trebuie sa taca, chiar daca stomacul ii ramanea gol o zi intreaga. Filica a devenit femeie la doar 15 ani. Atunci s-a maritat. Fratele ei a venit la centru, a luat-o pe baza de buletin si cu o semnatura pe procesul-verbal de predare-primire si a dus-o la un necunoscut. Prieten de-al lui. Cu ala s-a casatorit, iar la 16 ani i-a facut si primul copil. Au urmat si al doilea, si al treilea. Femeia care vorbeste repede si ne asculta atent ne arata o poza cu ea de cand traia la tara la barbatul ei. Filica din fotografia cu culori sterse nu aduce deloc cu doamna cocheta de langa noi care priveste de departe poza. Avea 20 de ani in fotografie, dar cu fata supta, cu ochii incercanati, afundati in orbite, pare mult mai batrana decat acum, la 36 de ani. Langa ea sta cu chipul impietrit fostul sot, un barbat slab, genul acela de om care, dupa 15 pahare de votca, iti explica cum "muierea" trebuie batuta bine ca sa asculte. Si o batea bine. Cand nu a mai suportat l-a parasit.

"VINDE-TI COPIII". A plecat la Focsani sa-si ia viata de la capat doar cu doua sacose in care avea lucrusoarele pentru copii. S-a angajat ca femeie de serviciu la Directia pentru Protectia Copilului de acolo si, ca sa nu-i moara fiicele de foame, muncea dupa program ca ingrijitoare. Ajungea acasa tarziu in noapte cand isi gasea cei trei copii dormind. "Se culcau famanzi de cele mai multe ori." Banii pe care ii primea abia ii ajungeau sa plateasca chiria. Numai ea stie cate drumuri a facut la autoritatile din oras sa primeasca un apartament. Nu l-a uitat pe Oprisan: "Stiti ce-mi zicea: «Ce vrei sa fac? Vinde-ti copiii! Nu am sa-ti dau casa, vrei sa te iau la mine sa dormi cu mine in pat?»". Salvarea ei a venit de la o prietena plecata la Roma. Colegele de serviciu ii tot ziceau ca singura solutie pentru fetele sale e Italia. Si le-a ascultat.

Si-a luat inima in dinti si a plecat pentru a-si lua pentru a doua oara viata de la capat. Cei trei copii au venit cu ea. I-a trecut granita fraudulos, pentru ca fostul sot, de la care nu vazuse in veci pensie alimentara, i-a cerut 1.000 de euro ca sa-si dea consimtamantul. Ajunsa la Tivoli, un orasel la 40 km de Roma, Filica si-a gasit de lucru ca ingrijitoare in casa unei batrane italience. Doua saptamani a stat inchisa de baba in casa. Nu a mai rezistat si si-a gasit in alta parte, tot la o familie. La Roma i-a sarit norocul in drum. In timp ce mergea, a gasit un anunt de angajare pe usa unei pizzerii. Patronul a vazut-o si, chiar daca Filica nu prea cunostea limba, si-a dat seama ca e o forta de munca buna de exploatat. Avea program sase ore, dar in tot acest timp nu avea voie sa ia pauza un minut, nici macar sa mearga la toaleta. Munca pe branci. Dar Filica, devenita "Federica", ca asa i-au spus colegii italieni, a rezistat si a invatat repede tot ce se putea invata: si cum se vinde pizza si cum se cumpara ingredientele si cum sa gateasca zeci de feluri de pizza, unele dintre ele cat se poate de ciudate pentru gusturile ei de romanca: "Ei fac aici pizza din cicoarea pe care noi in tara o dam la porci. Pana si din papadie fac. Iei papadia, o fierbi, o pui apoi in cratita cu usturoi, piper, rosii micute si mesteci bine…".

Dupa un an de ucenicie, "Federica" a luat decizia vietii. Din banii stransi dupa ani de munca in Italia a hotarat sa-si deschida o afacere. "Mi-a fost foarte frica. O luna visam numai facturi, numai sortimente de pizza". Mai apoi, frica i-a trecut si cosmarurile de la inceput s-au transformat in vis. Visul de a avea suficienti bani cat sa-si creasca copii. Pizzeria mergea ca pe roate, si in patru luni, femeia a reusit sa-si mai deschida o alta, la fel de prospera, chiar in Roma.

SUCCES. Verginica a prins repede mereria de pizzar

ROMANIA STEARSA. Acum, vanzatoarele au zile in care abia dovedesc sa faca fata clientilor, deopotriva romani si italieni. "Vindem si de 1.000 de euro", zice mandra vanzatoarea Verginica, tot o romanca. Acum, Filica si-a vazut dupa atatia ani familia implinita. Fata cea mare, de 20 de ani, si-a luat diploma de comercialist. Celelalte doua fiice, cea de 16 ani si cea de 15, sunt la liceu.

Filica zice ca Italia e tara ei acum. Chiar daca mai da peste italieni care ar vrea sa o alunge. Zice ca mai vine cate unul la pizzerie si ii spune: "Voi, romanii, ati venit sa munciti la batrane ca ingrijitoare, nu sa va faceti afaceri pe teritoriul nostru". Romania a incercat sa o uite. "Pentru mine, Romania a fost un cosmar. E o tara stearsa de pe harta lumii." Si totusi Filica, "Federica", s-ar intoarce in tara casei ei de copii, in tara lui Oprisan. "Mi-as dori sa vin pentru cateva zile si sa ma astepte cineva acolo sa-mi gateasca mamaliguta cu branza si smantana".

VANZATOAREA, POVESTE SIMILARA

Verginica, vanzatoarea si bucatareasa de baza a afacerii cu pizza, este unul din primii oameni pe care Filica i-a ajutat dupa ce s-a vazut implinita. Verginica a fost si ea o nevasta batuta crunt in tara de sot. Barbatul ei bea de stingea, sase litri de vin erau la el doar incalzirea. Si dupa ce se imbata, veneau de la sine bataile. Dadea in ea cu ce apuca: cu bastonul de gardian public pe care il avea de la serviciu, cu furtunul, cu sarma pe care avea rabdare sa o impleteasca. Barbatul ii spunea adesea: "Nu esti buna de nimic, daca nu as fi eu, te-ar manca in strada cainii". Si Verginica isi zicea la randul ei in sine: "Mai stau cu el, poate se schimba odata si odata". Filica a auzit de povestea femeii cu doi copii de la un reporter din tara. A hotarat sa o angajeze si e foarte mandra de ea acum. "N-as da-o pe Verginica nici pe sapte vanzatoare." "Si nici pe 20 de italience", completeaza Verginica din spatele platourilor cu pizza. Femeia locuieste gratis la Filica acasa si primeste si un salariu pe care in tara nici in vis nu-l vedea. Verginica nu a mancat niciodata pizza in Romania. Ii ramasese in cap reclama romaneasca de la televizor cu "Intr-o adevarata pizzerie italiana" si se gandea in saracia ei cum o fi acolo. Nici acum nu prea se da in vant dupa pizza. Gateste peste 30 de sortimente si sunt multe din care nici acum nu a gustat.

CARITATE

Filica a salvat doua fete romance obligate sa se prostitueze la Roma. Pe prima a trimis-o inapoi in tara, ca asta a fost dorinta ei. Pe cealalta, Dana, a ajutat-o sa-si gaseasca un rost in Italia. Dana avea 18 ani cand o vecina de bloc a pacalit-o ca o aduce in Italia si-i gaseste un loc de munca. Si i-a gasit un loc: in strada, la prostitutie. Filica a cunoscut-o pe Dana la trei zile dupa ce fusese scoasa de vecina la produs. A luat-o la ea acasa si a ingrijit-o trei luni, i-a facut permis de soggiorno, care ii da dreptul sa lucreze in "Cizma", si a inscris-o la o scoala, unde urmeaza un curs de nivelul clasei a VIII-a. Tot Filica a reusit sa-i gaseasca un loc sigur la un centru de plasament din Italia. Acum vrea sa ajute o pictorita din Romania sa-si deschida o expozitie in Italia. O fata necajita, cu ambii parinti cu dizabilitati.

Foto: Bogdan Iurascu