x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Sunet, vioară, muzică, destin!

Sunet, vioară, muzică, destin!

de Dragos Stoica    |    18 Mar 2011   •   19:07
Sunet, vioară, muzică, destin!

Din comuna Brebu, judeţul Prahova, Raul Stănulescu porneşte să aducă interpretarea la vioară în sufletele melomanilor. La 4 ani, vocea sa îl aduce în preajma doamnei Marilena Bejan de la clubul de copii din Câmpina. La 6 ani ajunge în Corul de Copii Radio. Părăseşte comuna natală la 7 ani pentru înscrierea în clasa I, unde începe să studieze vioara la Liceul „George Enescu” din Bucureşti. De atunci şi până în prezent bunica sa, Viorica, este nedespărţită de traiectoria sa socio-profesională. Are prima compoziţie la 11 ani – vals. Sub îndrumarea cadrelor Fundaţiei de Excelenţă Dan Voiculescu, primeşte sponsorizări acordându-i-se burse lunare pe o perioadă de 2 ani. La 16 ani desluşeşte primele taine ale pianului, în cadrul înaltei pregătiri specifice Liceului de Muzică „George Enescu”. Îi place să interpreteze muzica „pentru a fi înţeleasă de toate paturile sociale”.

Primeşte premiul I la olimpiada pe ţară – vioara (2007) Bucureşti, premiul II la Festivalul internaţional Mozart (2007), premiul I la Festivalul Timotei Popovici – Sibiu, premiul I la Festivalul internaţional de la Gudacha (2009) Serbia, interpretează alături de alţi tineri muzicieni în cadrul European Union Youth Orchestra. Îndrumarea muzicală la vioara este oferită de doamna profesoară Mihaela Tomescu, mama celebrului violonist Alexandru Tomescu. Tânărul muzician Raul alege vioara pentru independenţa muzicală oferită într-o trăire completă la nivelul exprimării muzicale, dar şi pentru calificativul de regină a instrumentelor. Chiar dacă se consideră un romantic muzical ascultă şi interpretează la chitară clasică şi electrică partituri muzicale aparţinând genurilor alternativ, rock clasic, rap. Mozart, Paganini şi Enescu, dar şi Kirk Hammett – chitaristul principal al trupei Metallica sau Ian Gillan – Deep Purple îi conferă stări de graţie muzicală specifice interpretării desăvârşite ale unor mari artişti. Finalul acestei introduceri în lumea violonistului se opreşte pentru moment la răspunsul său dat întrebării „Ce ai simţit, cum te-ai simţit în momentul conştientizării posibilităţilor aproape infinite de interpretare/compunere muzicală? – STåPÂN PE O LUME ÎNTREAGĂ!”.

×
Subiecte în articol: reportaj fotografic