Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Daca ieri pe axa Bucuresti-Londra-Washington de pe Comanita se lucra in disperare, azi, vorba reporterului, "timpul parca s-a oprit in loc". Cica Suspendatul s-a dus la Cotroceni azi. D-aia si ziaristii care fac de planton in fata sediului de campanie sunt mai putini si parca mai relaxati. E un soare de te cracaneaza. Nici politistii nu mai sunt ce-au fost zilele trecute. Gloria lor a apus repede, topita de dogoarea din termometre. Stau la umbra sau in masina si asteapta sa treaca timpul. Vezi daca nu sunt smecheri ca noi? Ca noi ne adapostim in biserica Dichiu, unde e racoare si tanti Ioana de la lumanari. Azi am decis amandoua sa-i dam pace lu’ tanti Ioana si sa n-o mai punem sa ne povesteasca cum vede dumneaei tampenia basisto-nationala. O intrebam ce-a mai gatit si ne raspunde ca mai are inca dintr-o ciorba de legume de acum doua zile. Ca noi nu mai stim ce sa mai gatim.
Pe urma incepe si ne caineaza, ca adica ce-o sa se aleaga de noi nu stie, ca ea a trecut prin razboi, da’ parca razboiul nu-i nimic pe langa ce ne asteapta pe noi si pe copiii nostri, c-o sa apucam vremurile alea de-o sa se termine petrolu’, de ala care o sa aiba lampa cu gaz o sa fie boieru’ boierilor, meseriasu’ meseriasilor, ca vai de capu’ nostru. Sa ne-ntelegem. Tanti Ioana e o femeie fara carte multa, care a apucat Marea Foamete de dupa cel de-al doilea razboi mondial si care are, deci, un sistem de referinta foarte concret, bazat pe experienta empirica de viata. Prin toate analizele politico-economico-sociale la care am supus-o fara mila in aceste zile, tanti Ioana devine, credem noi cu umilinta, exponentul cel mai de seama al poporului roman, adevaratul si singurul reper intelectual al acestei societati conduse de carnati cu orgolii si pretentii, nemilosi, fara scrupule si, in general, fara nimic sfant in ei. Nu ne temem sa afirmam ca tanti Ioana e un Moromete in varianta feminina si, de altfel, daca nu ne inselam, am mai folosit aceasta definitie, intr-un alt text de-al nostru. De data asta, insa, o facem cu mai multa staruinta si nu doar de dragul metaforei.
Ca o s-ajungem sa mergem pe jos, nu cu masina si ca ala care o sa mearga cu masina, iar, o sa fie boier de boier. Parca ne e si frica sa mai spunem ceva. Intr-un fel egoist, parca ea e fericita ca n-o sa mai apuce vremurile alea. Ca tineretul trebuie sa dea dovada de discernamant si de responsabilitate, ca trebuie sa se duca sa voteze, nu doar acum, la refrendumul asta, ci mereu, ca ea stie ce-nseamna sa hotarasca altul pentru tine, ca nu e bine asa, ca e bine ca tinerii sa stie pe ce lume traiesc, si nu toata ziua sa stea cu castile-alea-n urechi, ca d-aia si surzesc de tineri, ca stau cu bubuiala aia-n urechi si nu le mai pasa de nimic.
Vizavi de sediul din Comanita al lui Base, la etajul unu, fix deasupra taberei ziaristilor, sta un barbos. Pare ca-l distreaza la culme sa iasa mereu din curte si sa dea de liota de ziaristi descinsi, nu-i asa, la fata locului. Sta asa, la pervaz si bea bere si se uita de sus la ei. Bai, barbosule, pai asta-i atitudine?!?
Citește pe Antena3.ro
