Thailanda şi-a depănat basmul

Sunetele au început să cadă blând, ca nişte picături mari de ploaie caldă, peste publicul deja uimit de ceea ce văzuse şi trăise în cele câteva zile ale Festivalului Culturii Thailandeze. Toamna bucureşteană a avut parte de câteva zile solare, ca galbenul bucuriei thailandeze.

Spectatorii sunt uimiţi de fru­mu­seţea costumelor artiştilor, o fumuseţe dusă până la exube­ranţă, dar completată de gesturile dansului de o eleganţă şi fineţe de filigran.
Gesturi mai moi sau ferme, după cum muzica se lăsa născută din magia celor din formaţia Pee Part.
Ateneul Român a fost duminică, 20 septembrie, locul perfect pentru strălucitorul spectacol oferit de artiştii thailandezi, sub privirile severe, dar iubitoare ale Excelenţei Sale doamna ambasador Chantipha Phutrakul. Fiecare gest spune o poveste, fiecare poveste face parte din epopee.

Dansul Pădurii Fericite (Mimmapan Hansa), primul dans, despre o frumoasă pădure în care toate animalele trăiesc fericite şi în armonie. La răsăritul soarelui, animalele încep o nouă zi şi se bucură de desfătările pădurii. Din lumea pădurii ajungem în cealaltă po­ves­te, Dansul Bătăliei, o minipiesă des­prinsă din epopeea naţională a Thailandei "Ramakien". Apoi, istoria glorioasă este evocată prin Dansul Sculptural Străvechi. Spectatorii au fost plăcut surprinşi să audă "Ciocârlia" ro­mâ­nească interpretată la Ranat-Ek (xilofon) - instrument principal al an­sam­blului clasic de percuţie thailandez.

Povestea merge mai departe, costumele se schimbă pentru fiecare dans cu o viteză ameţitoare.
Suavul Dans al Ţeserii Mătăsii, în care prin gesturi delicate firul subţire este scos din gogoaşa viermelui de mătase, este urmat de lumina lampioanelor în formă de lotus şi totul devine din ce în ce mai alert o dată cu Dansul Mării, bogăţia acesteia fiind foarte frumos redată de spectacu­lozitatea costumelor, sau de Dansul Pământului, cu costume mai întunecate, dar bogate în filoane de aur.
Dansul Final, în care se întâlnesc mare şi pământ, flori şi pădure, oameni şi demoni, ridică sala în picioare. Aplau­zele încep cu mult înainte să se încheie povestea şi nu contenesc nici după ce peste epopee "au căzut" ca o cortină cele două drapele naţionale: al Regatului Thailandei şi al României.

Spectatorii au plecat cu feţele luminate, îmbogăţiţi sufleteşte de oglindirile nestematelor tezaurului cultural thailandez.
"Thailanda este ţara festivalurilor colorate, opulente, bogate în acorduri şi arome." Este una dintre prezentările făcute acestui ţinut fermecat. Bucureştenii au făcut parte, de la 17 până la 22 septembrie, din basmul care şi-a desfăcut aripile peste Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", Parcul Cişmigiu şi Ateneul Român.

Artizanii şi-au scos în soare mătasea mai va­loroasă decât aurul, peştii norocoşi au înotat în aerul bucureştean, umbreluţele pictate s-au învârtit în mâinile doamenlor şi domnişoarelor, artişii au bucurat ochiul şi sufletul cu o artă a dansului care face parte din patrimoniul naţional thailandez. Din acelaşi patrimoniu au fost scoase obiecte valoroase şi au fost expuse la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", costumele naţionale, măştile şi ţesăturile thailandeze găsindu-şi locul perfect în curtea Satului Românesc.

PS: În torentul dansurilor de la Ateneul Român, unele dintre costumele dansatoarelor semănau izbitor cu catrinţele bucovinencelor noastre. Şi m-am gândit că nişte fire magice, ca de mătase, leagă toţi oamenii de pe pământ, chiar dacă ei nu se întâlnesc niciodată...