Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
14 aprilie. Ziua în care uriaşul vas de lux Titanic s-a ciocnit de un aisberg uriaş şi s-a scufundat după circa trei ore. Astăzi se împlinesc 103 ani de la dezastru, una dintre cele mai cunoscute tragedii petrecute pe mare. Vaporul pleca din Southampton (Anglia), cu destinaţia New York. 1514 persoane din cele 2228 câte urcaseră la bord au pierit atunci. Însă fiinţe care şi-au pierdut viaţa au fost cu mult mai multe. O poveste mai puţin ştiută este aceea a câinilor aflaţi la bordul Titanicului. Fuseseră îmbarcaţi pe vas zeci de câini ce urmau să participe la un concurs de frumuseţe ce trebuia să se desfăşoare pe 15 aprilie 1912. Din păcate, din toţi câinii îmbarcaţi pe Titanic doar doi au supravieţuit naufragiului. Margaret Hays, din New York, a coborât în barca numărul 7, cu câinele său, rasa Pomeranian, iar Harry Hays Harper a ocupat un loc în barca numărul 3, salvându-l totodată şi pe pechinezul familiei - Sun Yatsen.
O persoană a fost salvată de câinele ce şi-a dat astfel viaţa pentru stăpân
Vaporul se scufunda lent, trăgându-l în apă. Morris Williams se zbătea în apa îngheţată când, spre stupefacţia sa, a fost prins de o mânecă de buldogul său. A crezut că este victima unei halucinaţii, până când a întâlnit, mai târziu, un alt pasager la bordul vasului Carpathia unde au fost urcaţi cei salvaţi din bărci, iar acesta i-a spus că a eliberat toţi câinii pentru a evita ca aceştia să moară în cuştile lor. Aşadar, campionul Gamon de Pycombe şi-a dat viaţa încercând să-l salveze pe stăpânul său! Dintr-o scrisoarea publicată ulterior la Queenstown, aflăm că pe lângă câinii ce urmau să participe, luni, 15 aprilie 1912, la concursul de frumuseţe, existau numeroase doamne ce nu plecau undeva fără a-şi lua şi animalele de companie. Astfel încât, pe Titanic, se aflau câini din aproape toate rasele: “de la un chow-chow de 50 de dolari al lui Harry Andrews, până la campionul Gamon de Pycombe, evaluat la 750 de dolari”. Les Astor pleca la drum peste mări şI ţări cu câinele său rasa airdale numit Kitty. Helen Bishop îl avea pe Frou-Frou. Mai sus de postul de observaţie de la clasa a 2-a, tânăra Eva Hart putea fi văzută cum îl alintă pe buldogul lui Robert Daniel, amicul său. O celebră dansatoare, Irene Castle, relata în memoriile sale, în dreptul lunii mai 1912: “În timpul celor două zile noi am navigat…La un moment dat stăteam într-un şezlong pe puntea superioară ţinând-o în braţe pe Zozie, adorabilul meu buldog englez. Am fost îngrozită când, după ciocnirea cu aisbergul, mi s-a refuzat să-l iau cu mine în barcă. Atunci l-am înfăşurat într-o pătură şi, în confuzia abandonării navei, s-a crezut că port în braţe un copil, un copil urât”.
