Transplant - Leucemia i-a trimis sa caute viata la Torino

Printre romanii din Torino sunt si cativa copii care au ajuns in Italia in cautarea vietii. Micutii sunt bolnavi de leucemie si isi pun toate sperantele intr-un centru de transplant medular din Torino.

Unii romani au plecat la Torino pentru o viata mai buna. Zeci de copii romani au plecat la Torino pentru... viata pur si simplu. Leucemia i-a facut sa ia drumul Italiei, pentru un transplant de maduva osoasa. Copiii care, inaintea acestui transplant, trec in tara sau in strainatate prin chinuitoare sedinte de chimioterapie.

In urma cu zece ani, la centrul de transplant de maduva osoasa al Spitalului pediatric Regina Margherita din Torino ajungea primul copil din Romania. A fost un succes. Raluca are astazi 20 de ani, este sanatoasa si traieste la Torino, unde parintii ei au ales sa ramana, dupa transplant.

Pentru multi copii bolnavi de leucemie din Romani, Italia este ultima speranta. O parte din ei reuseste sa obtina si banii pentru transplant - prin forte proprii sau/si de la Ministerul Sanatatii din Romania. Tratamentul, spitalizarea, plus transplantul propriu-zis inseamna 40.000-50.000 de euro, in cazul in care transplantul se face chiar cu celulele copilului (daca analizele de laborator arata ca acest lucru este posibil). Un transplant care se face cu celule de la o ruda a copilului sau de la o banca de maduva osoasa face ca pretul sa urce pana la 100.000 de euro.
Dar si dupa obtinerea banilor, hopurile de trecut sunt multe si dureroase.

Transplantul medular se face numai acelor copii care au trecut prin tratament (chimioterapie) si nu mai prezinta urme de boala in organism. Acest transplant vine practic sa stabilizeze si sa intareasca organismul, deoarece chimioterapia puternica omoara, in corpul copilului, nu numai celulele bolnave, ci si o buna parte din cele sanatoase.

GRESELI. Dar se intampla ca din Romania sa fie trimisi copii care, desi au obtinut banii, au boala atat de avansata, incat nici o chimioterapie nu le-o mai poate sterge din organism, asa ca nu pot intra in programul de transplant.

"Se trimit inapoi in Romania doar cazurile fara sanse", spune Sebastian Asaftei, medic rezident in pediatrie la Centrul de transplant medular al Spitalului Regina Margherita. In aceste cazuri, echipa de medici explica parintilor ca analizele au aratat ca un transplant este imposibil. "Copiii pot ramane aici, dar doar pentru chimioterapie; insa, cand afla vestea, majoritatea parintilor prefera sa-i duca acasa", spune medicul Sebastian Asaftei. Intoarcerea in tara nu inseamna insa sfarsitul pentru micuti. Cu tratament, boala poate fi tinuta la un nivel la care ei sa duca o viata cat de cat normala multi ani. Insa un transplant este exclus.

PARINTII - FARA BANI. De partea cealalta, parintii ai caror copii pot intra in transplant se pomenesc ca nu au cu ce trai la Torino. In primul rand, trebuie sa stea cu cei mici in spital. Apoi, in perioada ce urmeaza dupa transplant, copiii trebuie sa mearga la spital de trei ori pe saptamana. Vizitele la spital se raresc cu timpul, ajungand, dupa jumatate de an, la doar o vizita pe luna. Insa copilul este clinic stabil, in mod ideal, dupa opt luni. In general, sunt tinuti sub observatie cam 12 luni.

"Parintii primesc banii pentru transplantul si tratamentul copilului. Iar cand ne intreaba cat dureaza tot si noi le zicem ca 12 luni!...", spune medicul Sebastian Asaftei, care estimeaza ca pe un parinte il costa sa stea la Torino cam 1.000 de euro pe luna (mancare, cazare, haine). "Majoritatea parintilor romani nu au acesti bani, dar au noroc de Asociatia parintilor italieni, care le ofera sprijin logistic, financiar si juridic", explica medicul roman. Asociatia, formata din parinti ai caror copii au avut afectiuni ce tin de oncologie, ii ajuta pe toti copiii internati si pe parintii acestora, indiferent de nationalitatea pe care o au.

In centrul de transplant medular de la Spitalul pediatric Regina Margherita s-au facut anul trecut 48 de transplanturi. Centrul are sase camere. In acest moment sunt internati in centru doi copii romani.

"SA DAM O SANSA COPIILOR"

Dan Marinescu/JURNALUL NATIONAL ENTUZIASTI. Doi medici romani au ajuns sa lucreze in centrul pentru transplant medular din Torino Au facut Facultatea de Medicina la Iasi. Au 30 de ani. Au ajuns la Torino cu o bursa Erasmus, de sase luni. In acest timp, ii vizitau pe copiii romani din centrul de transplant medular. Medicii italieni i-au remarcat si i-au dorit de colegi, dar asta nu a fost de ajuns. Veronica Barat si Sebastian Asaftei au dat examene grele ca sa ajunga rezidenti in pediatrie la Spitalul Regina Margherita, cu bursa de la statul italian. Sunt rezidenti de patru ani si mai au un an si zece luni. Le-ar placea sa se intoarca in Romania dupa ce termina rezidentiatul, dar... "Nu vreau sa ma intorc sa lucrez intr-un loc in care un copil are sanse diminuate de viata din cauza ca nu sunt bani, nu sunt medicamente... Nu as rezista moral sa pierd copii din aceste cauze. Vreau sa avem sansa sa le dam copiilor o sansa", spune Veronica Barat. Potrivit calculelor facute de cei doi medici, sa faci in Romania un centru de transplant asemanator celui din Torino nu ar costa mai mult de 2,5-3 milioane de euro (500.000-1 milion pentru amenajare, pe o structura deja existenta, cam tot atat pentru aparatura si un milion pentru laborator). "Cea mai mare multumire a noastra ar fi ca acesti copii sa aiba o viata normala. Sa vina peste cativa ani sa-mi prezinte sotul/sotia si copiii. Si sa ne intalnim si la 50-60 de ani", spune Veronica Barat. Relatia celor doi doctori cu micutii romani nu e doar una medic-pacient, ci si una roman-roman. In centrul de transplant, fiecare copil are un psiholog. Parintele are, la randul sau, alt psiholog. Insa si unii, si altii se impiedica de obstacolul limbii, pentru ca nu exista psiholog care sa vorbeasca romaneste. "Iar cand incep sa se simta rau, vor sa vorbeasca romaneste, adica vor sa vorbeasca cu noi", spune doctorul Asaftei.

PIERDERE

In cazul lui Marian Alexandru, un baiat roman de 15 ani, nici macar un al doilea transplant de maduva osoasa nu a mai putut face nimic. A murit sambata trecuta, la Torino. A avut-o pe mama sa alaturi. "Imi amintesc ca de Craciun si-a dorit un brad cu multe luminite. Nu aveam voie sa-i ducem un brad in camera, pentru ca regulamentul interzice. Insa i-am pus pe terasa bradutul si un Mos Craciun care canta, iar el putea sa schimbe melodiile. Avea 15 ani, dar statea prin spitale de la trei ani, asa ca se bucura foarte mult de aceste lucruri", isi aminteste preotul Lucian Rosu. Pentru ca baiatul sa poate fi inmormantat in Romania, au dat bani Asociatia parintilor italieni si Parohia ortodoxa Sfanta Cruce, din Torino. La biserica exista un fond special pentru copiii romani internati in spitalele din oras si pentru parintii care ii insotesc. In ziua in care a murit Marian, s-a intamplat ca parintele Lucian Rosu sa boteze un micut care avea exact acelasi nume.