x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Trista poveste a unui om fara adapost

Trista poveste a unui om fara adapost

de Cristinel C. Popa    |    27 Sep 2015   •   16:38
Trista poveste a unui om fara adapost
Sursa foto: FOTO: Cristinel C. Popa

Un barbat a ajuns sa doarma in strada din cauza fratelui sau. E una din dramele pe langa care trecem nepasatori. Un domn dormea in strada. Ei si? Vor replica multi. V-ati gandit vreodata ca e posibil sa ajungeti intr-o situatie similara?

Daca dv, Doamne fereste, presupunand prin absurd, ati ajunge sa dormiti in strada, v-ar fi de folos ca cineva sa se opreasca si sa va intrebe cu ce va poate fi de folos? Cred ca da. Asa am ajuns sa stau de vorba cu un proaspat boschetar, dar si cu cei care ii cunosc povestea.

Se incalzea la caldura viselor

Treceam deoseori pe langa acel gard si il vedeau cum dormea. Ma intrebam ce o fi cu el. Imbracat in blugi si cu trening. O sacosa ii servea drept plapuma. Un ziar si cutia goala a unui iaurt ii incalzeau spatele gol. Cand se intorcea, ii trosneau oasele. Nu auzea, nu vedea. Doar dormea.

Am vorbit cu mai multe persoane aflate intr-o situatie similara care imi spuneau ca nu mai sunt buni de nimic din cauza epuizarii. “O oboseala cronica care nu te mai lasa niciodata. De aceea ai tendinta de a te droga: tigari, alcool ori altceva. Asa ajung multi sa se drogheze”.


FOTO: Cristinel C. Popa

Omul meu statea la umbra unui gard, imbracat in haine de iarna. Da, da, se incalzea la caldura viselor. Abia a deschis un ochi de cum m-a auzit. “Nu, nu mi-e rau. N-am avut unde sa dorm asta-noaptea. M-au alungat. M-au dat afara. Dati-mi pace”, mi-a replicat. Pentru a afla ceva despre el m-am orientat putin in imprejurimi. Am ajuns la cea mai apropiata carciuma si am aflat aproape tot de la mai multi amici de-ai sai ce il cunosteau.

Omul are circa 38-39 de ani. A lucrat ca sofer, un bun profesionist. Acum nu mai munceste. In ziua cu pricina reusise sa manance bine. “Abia dupa ce apuca sa se alimenteze cu ceva poate sa se odihneasca putin”, spune un vecin. Locuia pana de curand la etaj chiar in cladirea unde se afla magazinul nostru, spune vanzatoarea.


FOTO: Cristinel C. Popa

Fratele sau a vandut casa de la etaj. I-a dat ceva banuti, iar acum doarme pe unde poate. De regula ziua, sub copac, langa gard. E vai de capul lui, nu era betiv, dar acum a inceput sa bea cate putin de necaz. Il stiti bine?, intreb. Da, foarte bine, spune femeia. Fratele sau a vandut casa. E un un om avut. Nu i-a dat decat o parte din bani. Asa a ajuns sa doarma in strada. Trecatorii trec, se uita, dar nu il intreaba nimic: daca e bolnav sau are nevoie ceva. Sau poate a murit.

Chiar asa! Omul a inceput sa doarma din vara aceasta langa gardul blestemat. Acum a sosit toamna, salele ii sunt goale. Il va apuca reumatismele. O drama, ca multe altele. M-am intrebat ce puteam sa-i ofer, o patura, un sfat sa mearga la o institutie abilitata care sa-i acorde protectie?


FOTO: Cristinel C. Popa

Cu ce ajuta toate astea pe un om aflat la pamant? In seara aceasta s-a anuntat o noapte cu temperaturi scazute. Omu meu se incalzaste cu visele si poate cu speranta ca cineva cu suflet bun din zona il va lua si il va duce undeva unde ii va fi mai bine si se va reface. Somn linistit, omule fara adapost! Cazul ieseanul e ca o pilda pentru toti. Doamne ajuta!


×