Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Umbra comicului se simte şi astăzi la Vaslui, oraşul unde s-a născut. Marele Tănase zâmbeşte din tabloul de pe perete. Se scălâmbăie, se strâmbă din afişe, te trage de mânecă de după birou. Spiritul lui pare încă prezent şi pe străzile localităţii, în lucrurile comice ale vieţii de zi cu zi. Există un “colţ Tănase”, impropriu numit aşa, amenajat la Muzeul Judeţean “Ştefan cel Mare” din Vaslui. Un pic cam sărăcuţ, e drept, având în vedere că, de exemplu, fotografiile de casă ale familiei, importante, înrămate, aduse demult din locuinţa sa de la Bucureşti, ca şi manuscrise ale cupletelor, şi altele, zac în depozit şi nu sunt expuse. Însă, chiar şi aşa, colţul cu pricina este unul foarte căutat de copiii ce sosesc cu autocarele din toate... colţurile ţării pentru a se amuza la auzul cupletelor izvorâte de pe o bandă veche de magnetofon sau să facă haz de lungimea nasului actorului (din caricaturi). Părintele veseliei şi al bunei dispoziţii e agăţat ca un personaj de pe Broadway sau Hollywood în vitrinele cu amintiri ale muzeului vasluian.
Vasluiul, capitală de judeţ a Moldovei, este oraşul în care Constantin Tănase s-a născut, a copilărit şi a urmat cursurile şcolare. Aici, Tănase a luat contact prima oară cu lumea teatrului, la “Pârjoala”, şi a dat primele “reprezentaţii”, adolescent fiind, cu colegii de joacă, în coteţul şi beciul casei. Atât casa, cât şi grădina ori alte locuri de altădată nu mai sunt. Cel puţin din casa sa nu s-a recuperat nimic. Au ras comuniştii tot, au pus-o la pământ la câţiva ani după cutremurul din 1977. În oraşul natal al întemeietorului teatrului românesc de revistă există mai multe obiecte care i-au aparţinut, obiecte donate de soţia sa Virginia Tănase şi aflate în posesia Muzeului Judeţean “Ştefan cel Mare” din anii 1977-1978.
De altfel, şi muzeul nu este unul foarte vechi, el fiind inaugurat pe 26 septembrie 1975. Instituţia culturală a amenajat pentru vizitatorii care doresc să le vadă în cadrul secţiunii personalităţi a muzeului o mică “galerie” Constantin Tănase. Un birou, alături scaunul capitonat, deasupra o pictură tablou, tot din casa familiei de la Bucureşti. Pe masa neagră, din lemn tare, tot ce e necesar unui birou, de la suportul masiv de sugativă, până la un stativ micuţ pentru hârtie şi documente, inclusiv o mapă cu dedicaţie de la nişte amici americani, dăruită de un An Nou, pe care scrie numele de familie al acestora şi “Happy new year!”. De o parte şi de alta, vitrine. În ele, expuse, paşaportul în original, o copie după certificatul de naştere, multe afişe de spectacol şi articole din ziare. Într-o altă parte, o caricatură cu dedicaţii. Şi retras, înspre ieşire, un corp mic de bibliotecă în care se găseşte un album cu imagini din filmul “Visul lui Tănase”. În celălalt capăt al “galeriei”, o fotografie afiş cu casa natală, care astăzi nu mai există la Vaslui.
Bustul lui Tănase, lângă cel al lui Ştefan cel Mare
Aceste obiecte provin din casa de la Bucureşti a actorului, iar “tezaurul de bază” e constituit din cele două piese de mobilier: biroul şi o bibliotecă în care, cum am spus, astăzi se află albumul cu fotografii ale artistului din unicul său film. În Vaslui mai există şi un bust Constantin Tănase amplasat în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor care îi poartă numele, dar şi clădirea nouă a Liceului “Mihail Kogălniceanu”, unde Tănase a învăţat. Casa în care s-a născut şi a crescut a fost dărâmată şi nu a fost recuperat, din păcate, nici un obiect. Şi asta s-a întâmplat la câţiva ani după cutremur, cum am arătat mai sus.
După cum se ştie, Constantin Tănase, înainte de a ajunge artist, a fost profesor suplinitor la Curseşti, aproape de Vaslui, şi, mai târziu, în zona Brăilei. Înainte de a-şi forma o trupă de teatru profesionistă, Tănase a lucrat şi în armată şi evolua şi pe scenă după programul milităresc, căruia îi făcea faţă. Vasluiul copilăriei actorului se afla pe atunci în ţinutul Prut, cum scrie şi în copia după certificatul de naştere expusă în vitrină. Din păcate, el poartă prea puţine urme ale uriaşei sale personalităţi. Freamătul întregului oraş ce, cu mic, cu mare, venea la spectacolele susţinute deseori în târgul natal s-a evaporat odată cu timpul. Vasluianul de rând îşi aminteşte de Tănase doar la festivalul organizat în localitate. Iar zi de zi, trecătorul neatent tresare doar atunci când trece pe lângă bustul actorului realizat în marmură de artistul Marcel Guguianu. Opera de artă este amplasată în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor “Constantin Tănase”, după ce a avut un alt amplasament, tot în apropiere. Ambele instituţii sunt situate în centru, aproape de statuia lui Ştefan cel Mare, un reper cunoscut al oraşului chiar şi pentru străini.
Casa în care s-a născut, rasă de comunişti
Casa în care s-a născut Tănase de pe strada Huşilor nu s-a păstrat. A fost dărâmată în anii ’80 şi nu s-a păstrat nimic care ar fi putut face cinste memoriei lui Tănase. Mai există doar noul lăcaş al Liceului Teoretic “M. Kogălniceanu”, unde a învăţat. Aproape de Casa de Cultură “Constantin Tănase”, în spatele statuii lui {tefan cel Mare, se află şi Muzeul Judeţean “{tefan cel Mare”, unde la secţiunea personalităţi, aşa cum am arătat, există acel colţişor cu obiecte ce i-au aparţinut maestrului, donate de soţia sa, Virginia, în anii ’70. Din păcate multe dintre piesele geniului teatrului de revistă stau depozitate în magazia instituţiei. E vorba de tablouri, caricaturi, manuscrise care ar putut fi cu lejeritate expuse. De ce nu sunt expuse mai multe piese sau de ce nu i se oferă un spaţiu mai larg în muzeu e greu de spus. Poate din comoditate, poate dintr-un imobilism inexplicabil al muzeografilor ce s-au succedat în ultimii ani, dar mai ales al autorităţilor locale care ar putea finanţa extinderea prezentării personalităţii sale la muzeu. |nsă, din fericire, acest lucru este salvat în mare parte de existenţa Festivalului de umor “Constantin Tănase”. , Din 1970, din doi în doi ani până astăzi s-a desfăşurat neîntrerupt. |n plus, la scurt timp după deschiderea muzeului în 1975, micii “secţiuni” Tănase i s-a adăugat şi un spaţiu vast pentru festival, existând chiar şi o sală care îi purta numele. Sala “Constantin Tănase”.
Biroul, biblioteca, fotografii înrămate,, aduse de la Bucureşti
Cum în muzeu s-au făcut modificări, acea sală a fost dărâmată şi întreg spaţiul a fost reorganizat. “Sala nu mai există acum, iar obiectele au trecut în expoziţia de bază din cadrul muzeului. După o perioadă, am redimensionat locul, am spart pereţii şi am mutat totul, mai ales după Revoluţie ”, ne-a povestit unul din muzeografi. Obiectele sunt acum expuse în galeria personalităţilor Vasluiului.Î|n total, muzeul adăposeşte 3.360 de piese, însă nu toate legate în mod direct de Tănase. “De exemplu, sunt foarte multe trofee, insigne scoase cu prilejul festivalului de umor “Constantin Tănase”. Însă, pe lângă fotografii, articole din ziare, manuscrise, afişe, benzi magnetice cu cuplete şi emisiuni radiofonice, se găsesc şi obiecte personale ale actorului.
O piesă importantă expusă în vitrinele din “colţul Tănase” este şi paşaportul său. |n depozit, muzeograful ne-a arătat şi câteva carneţele pe care le-a folosit actorul şi în care am găsit fel de fel de notaţii personale, de la lista de cumpăraturi la piaţă, până la sumele de bani împrumutate la diverşi cunoscuţi. Piesele au fost aduse în muzeu prin anii 1977-1978: “A plătit muzeul, prin comitetul de cultură. O parte dintre obiecte au fost din start duse la Muzeul Teatrului Naţional din Bucureşti, dar câteva au ajuns şi la noi. Mare parte provin cum am spus de la soţia sa, care a primit nişte bani, chiar dacă obţinerea obiectelor lui s-a chemat donaţie. Doamna Tănase a fost prezentă şi la câteva ediţii ale festivalului de umor. La Vaslui au ajuns biroul, tabloul de acasă, mapa, trusa de birou, un scaun, mobilierul din mahon sculptat. Avem şi un dulap-bibliotecă unde îşi ţinea cărţile, iar pe rafturi diverse însemnări. Era extrem de meticulos şi destul de zgârciţel, îşi ţinea lunar cheltuielile. De asemenea, există şi o caricatură făcută de Silvian Ionescu, care arată cum era perceput Tănase de contemporanii lui, care îl adorau. Caricatura este semnată de toţi aceşti oameni”. În “colţul Tănase” se mai găsesc şi câteva obiecte ce au aparţinut colegului său de scenă Alexandru Giugaru. Din păcate, în muzeu nu am găsit costumul de scenă al lui Tănase. În picăţele, cu dungă la butonieră. Nici renumita sa şapcă.
Copiii vin la muzeu şi se distrează pe seama lungimii nasului comediantului
In fosta mică bibliotecă a lui Tănase e aşezat albumul cu fotografii din filmul “Visul lui Tănase”. “Este singurul film în care a jucat Tănase. A fost turnat la studiourile Defa din Berlin (Deutsche Film AG), Germania. În timpul spectacolului, pentru că filmele erau mute, pianistul asigura fondul muzical din spatele ecranului, iar Tănase dădea replicile din spatele cortinei, dar numai la spectacolele de excepţie, nu la toate.În muzeu sunt afişele filmului, dar şi poze din turneele lui Tănase, din Egipt şi până în Franţa şi Germania”, precizează muzeograful. Programul muzeului este unul obişnuit. De regulă, cei mai fideli vizitatori “ai urmelor lui Tănase la Vaslui” sunt grupurile organizate, în special cele de şcolari. “Noi mizăm pe publicul constituit din grupuri de elevi, care, la iniţiativa profesorilor de română, vin să vadă colţul Tănase. Ceilalţi vizitează muzeul întreg ori anumite părţi. |nsă cine vine şi este interesat de Tănase este un cunoscător, nu un simplu vizitator”, adaugă muzeograful. Se întâmplă, însă, ca cei mai mulţi vizitatori ce trec pragul muzeului şi, evident, vizitează în mod special “colţul”, să fie şi participanţi la festivalul de umor “Constantin Tănase”.
Printre obişnuiţii “casei”, cum se spune, comicii Vasile Muraru şi Nae Lăzărescu şi Cristina Stamate. |nsă publicul cel mai entuziasmat al “obiectelor lui Tănase” de la Vaslui este reprezentat, cum era de aşteptat, de copii. “Sunt înnebuniţi după caricaturi, mai ales după cele în care văd nasul mare al lui Tănase. Lor le punem şi benzile cu înregistrările unor cuplete care sună de parcă s-ar auzi la gramofon”. Tot aici, la muzeu, din certificatul de naştere al lui Tănase, aflăm adevărata ocupaţie a tatălui său, “servitor”. Scris cu peniţa prescurtat “serv”. Se spune că tatăl său era ajutor la un farmacist. La o băcănie. În anii comunismului, Ioan Massoff scria că a fost farmacist. Însă cartierul în care locuia nu era unul prea înstărit. Şi tot din vechile acte mai aflăm ceva despre Tănase - în paşaport e precizat, la rubrica de caracterizare fizică a omului: nas de mărime obişnuită. Însă copiii nu citesc buche cu buche din paşaport. Ei se distrează la caricaturile cu nasul lung “de Pinochio” al maestrului umorului românesc, părintele teatrului de revistă. Un mare actor de comedie, pe care îl auzim şi în cuplete, cu un nas ce ajunge de la Vaslui tocmai la Huşi. Şi-n toate colţurile ţării. Prin spiritul său, care a rămas...
Video:
http://www.youtube.com/watch?v=0YojJztuk9k
http://www.youtube.com/watch?v=NICyY9gXEhc
Citește pe Antena3.ro
