x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Un român, eroul de zi cu zi al americanilor

Un român, eroul de zi cu zi al americanilor

de Mihaela Biliovschi    |    01 Iun 2013   •   09:26
Un român, eroul de zi cu zi al americanilor
Washington, D.C

Când a venit pentru prima dată în America, lui Sebastian nici prin cele mai îndepărtate gânduri nu i-a trecut că într-o bună zi o să se vadă aşa: pe un gazon verde, aruncând găini în aer pentru a educa publicul american. Sau că oamenii din această ţară îndepărtată şi fascinantă vor ajunge să dea mâna cu el în fiecare zi, în semn de recunoştinţă şi admiraţie. Ionuţ Budişteanu, tânărul magnific de inteligent, a adus României faimă şi respect la nivel internaţional, numele lui şi al ţării noastre fiind pronunţate cu mândrie şi admiraţie vreme de câteva zile la rând.Sebastian Borneas, un român printre sutele de milioane de americani, aduce respect şi admiraţie pentru români aproape în fiecare zi de 7 ani încoace.

EXPERIENŢA A ÎNCEPUT CU O LECŢIE DE GEOGRAFIE
Nu i-a fost uşor să devină pompier/paramedic în America. Într-o echipă de peste 500 de persoane, în majoritate bărbaţi, Sebastian a trebuit mai întâi să dea o lecţie de geografie colegilor săi. Din ce ţară este, din ce zonă a Europei, şi de ce vorbeşte engleza cu accent. ”E pentru că vorbesc mai multe limbi, asta le-am spus. Ei încearcă să mă tachineze, dar nu prea le merge”, râde şi priveşte spre cerul albastru în timp ce-şi încheie catarama căştii sub bărbie. Se pregăteşte pentru o altfel de misiune. Este pentru prima dată când Departamentul de Pompieri din Prince William County organizează pe viu o demonstraţie despre pericolul utilizării incorecte a unui grătar şi riscurile focurilor de artificii. Oficialităţile au adus pentru acest eveniment o găleată de artificii, legale şi ilegale, pe care le vor arunca în aer, şi în plină zi. Localnici şi mass-media vor vedea în prim plan cât de periculoasă poate fi această activitate, aparent distractivă şi inofensivă. O găină grasă care, în mod normal, ar aparţine interiorului unei oale cu morcovi, ceapă şi pătrunjel, e răstignită între doi ţăruşi pe gazon, legată de aripi şi pulpe. În interiorul ei, puţini ştiu, se află o petardă, nu mai mare de 3 centimetri. În câteva minute, oficialii ne vor demonstra cât de periculoasă este ”umplutura” acestei găini. ”Fire in the hole!” strigă un coleg de-al lui Sebastian. ”Three, two, one ... ” şi ”boom!” găina. Făcută în milioane de fragmente spulberate în aer.

ARTIFICIILE, ÎNTRE  DISTRACŢIE, TRAGEDIE  ŞI TERORISM
Pentru spectatori, aceste imagini sunt distractive. Oameni ca Sebastian, însă, zâmbesc amar. ”Am avut un caz. Un băieţel. Îi intrase o petardă în gură. A murit pe loc. Nu am mai avut ce să-i facem ... Petardele nu sunt cum erau la noi, în România, când ne jucam copii. Aici sunt nişte rachete. Chiar şi artificiile legale sunt extrem de periculoase, ce să mai vorbim de alea ilegale.”

De fapt, artificiile ilegale prezintă o mare problemă pentru oamenii legii, în special pentru cei care lucrează în combaterea actelor de terorism. Atacatorii de la Maratonul din Boston, de exemplu, au folosit în confecţionarea bombelor materiale explozibile extrase din artificii care pot fi cumpărate legal în Statele Unite. Cu toate că amenzile sunt mari, de 2.500 de dolari, şi anii de puşcărie mulţi, de până la 20 dacă eşti prins cu artificii ilegale, mulţi dintre americani nici nu ştiu să facă diferenţa între ele. În mod normal, când este chemat la o urgenţă, Sebastian Borneas trebuie să îşi pună costumul pe el în 45 de secunde. Începând cu hainele, cizmele, casca, rezervorul de oxigen. Totul. Astăzi însă e relaxat. Sunt puţine astfel de momente în programul său de lucru. Normalitatea vine la intervale mari şi e destul de rară în domeniul său. ”Am avut odată o urgenţă, trebuia să salvăm un bărbat dintr-un incendiu. Dintr-o dată am simţit cum colegul meu din spate m-a tras spre el. Când m-am dezmeticit, am văzut că omul avea o furcă din fier în mâini, încerca să mă înţepe. Te duci cu gândul că salvezi nişte oameni, dar niciodată nu ştii peste ce dai.”

”FERRARI” AMERICAN DE 350 MII DOLARI
Maşinile de pompieri în valoare de 350 mii de dolari sunt ca un magnet chiar şi pentru pompieri/paramedici precum Sebastian. ”Sunt ca nişte adevărate Ferrari. Scumpe, roşii, iar dacă te deplasezi la o urgenţă, ating şi viteze fenomenale.” Sebastian zâmbeşte în timp ce ochii strălucesc în lacul roşu al celor parcate de jur împrejurul gazonului.  ”E o relaţie de dragoste şi ură cu meseria aceasta. Vezi atât de multe nenorociri, accidente, lucruri inexplicabile... că uneori când ajung acasă seara, o îmbrăţişez pe Isabela, fetiţa mea, şi îmi promit că <> nu mă mai duc la muncă. Dar când vine dimineaţa am forţe noi şi nu pot să nu plec. Am prins microbul şi nu mai pot renunţa.” Sebastian, acum în vârstă de 31 de ani, a venit în Statele Unite prima dată cu o viză de muncă pentru studenţi. A fost frumos, a rămas impresionat, dar s-a întors acasă în România. Doar că un lucru s-a întâmplat în ultima seară dinaintea plecării. ”Eram la o petrecere, am întâlnit-o întâmplător. După opt ore în care vorbisem numai cu ea mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva special. M-am dus acasă cu gândul că ea este femeia cu care mă voi căsători.” Soţia lui este tot româncă de origine, dar s-a născut în America. Sebastian s-a întors în vara următoare şi au rămas nedespărţiţi de atunci. Astăzi au împreună o fetiţă de 4 ani.

EROU PRINTRE AMERICANI

S-a apucat să fie pompier din întâmplare. După 4 ani de voluntariat, s-a decis să dea şi examenul, să-şi încerce norocul. Admiterea în Academie este extrem de grea, în general sunt cam 100 de candidaţi pe un singur loc. Dar Sebastian Borneas a reuşit şi, de 3 ani, este pompier/paramedic cu acte în regulă. ”În ţara asta, dacă te vede în uniformă de militar sau de pompier, oamenii te respectă enorm. Vin la tine să îţi strângă mâna şi să îţi mulţumească. Uneori ies la magazin să îmi cumpăr prânzul, sau o cafea, iar când scot banii să plătesc, nu îmi dau voie. Îmi spun că este felul lor de a-mi mulţumi. Asta s-a întâmplat mai ales după 9/11, când dintr-o dată americanii au realizat că noi nu stăm şi pierdem timpul la televizor, noi chiar ne sacrificăm vieţile în munca noastră.  Unii oameni vin la secţie şi ne aduc mâncare în weekend, pur şi simplu din patriotism.” Sebastian se întristează când vorbeşte despre colegii pierduţi. În ultimele două săptămâni, mi-a spus, au murit opt pompieri în timpul misiunilor. În fiecare an se pierd în jur de 150 de pompieri la datorie. Costumul pe care îl poartă este de ultimă generaţie. Un fes care îi acoperă capul şi gâtul, este făcut din materiale din care sunt confecţionate şi vestele antiglonţ. ”Te protejează un pic. Îţi dă cinci secunde în plus. Dar cinci secunde pot fi diferenţa dintre viaţă şi moarte. Am avut un coleg care a ars ... acum şase ani. În 3 minute a ars în întregime. Asta e meseria. Suntem întotdeauna la limita dintre viaţă şi moarte. Şi noi, şi oamenii pentru care ne sacrificăm. Dar viaţa lor vine înaintea vieţii mele.”




×