Un spaţiu cultural cât o inimă

Într-o înserare de rai, pe plaiul Bucovinei, respiram binecuvântat, aerul tare al oraşului Gura Humorului. Oraş drag, cu oameni frumoşi, pe care caut să îl pătrund, să îl înţeleg şi să îl cunosc de fiecare dată. În plin centru dar pe o străduţă lăturalnică văd firma unei pizzerii, în vitrina căreia sunt afişe cu recitaluri folk. Incitant şi frumos, îmi spun, în timp ce parcurg ofertele din meniul care conţinea între altele: ,,Pizza din ziua de salariu”, "Pizza de câţi bani ai”, "Pizza de nu-i trebuie nimănui” sau "Pizza cu nimic”. Comand oarece şi, mi se oferă un test de cultură generală. Privirii mele uimite interogativ i se răspunde că cine trece testul are consumaţia gratuită. Şi cine, nu? Pune un leu într-un bol de sticlă, un fel de taxă pe ignoranţă, menită să susţină proiecte culturale. Pe pereţi sunt picturi în ulei şi lucrări de grafică iar în faţa unei biblioteci consistente (care culmea, conţine numeroase volume din B.P.T publicate de "Jurnalul Naţional”) este o scenă. Rafturile bibliotecii au denumiri explicite: "cărţi de la prieteni”, "cărţi de vânzare”, "cărţi de citit”, "cărţi de necitit”. Aceleaşi îndemnuri sunt şi pentru compact discuri. În acest spaţiu, se lansează cărţi, se cântă folk (doar o parte dintre interpreţii care au avut recitaluri la năstruştica pizzerie din Gura Humorului: Dinu Olăraşu, Zoia Alecu, Doru Stănculescu, Maria Gheorghiu, Horia Stoicanu, Mircea Rusu, Ovidiu Mihăilescu, Puiu Creţu, Alina Manole, Adrian Bezna, Cătălin Ungureanu şi mulţi alţii) sunt expoziţii de artă plastică, se organizează petreceri surpriză pentru copii. Surpriză mare, aş spune, pentru că cel care a conceput şi realizat acest proiect permanent este poet, se numeşte Sorin Poclitaru şi toate cărţile sale pentru copii le oferă acestora, gratuit. A publicat şi patru volume de versuri serioase, pentru oameni maturi şi a făcut posibilă apariţia unui album folk în care 40 de folkişti, cântă pe versurile sale. ,,Undeva, adânc în mine, există un om care e mândru că e român, că stă în cea mai frumoasă parte a lumii, care ştie că în fiecare din noi este o parte sensibilă, bine ascunsă şi de care multora ne este ruşine. Am o doză de ţicneală, ştiu că "n-ai nevoie de foarte multe” pentru a face un act cultural şi că nu întotdeauna elementul "bani” trebuie pus pe primul loc în ecuaţia vieţii. Încerc să susţin renaşterea folkului măcar şi din încăpăţânarea berbecească ce mă caracterizează. Dacă te apuci să faci un Proiect European cu tema renaşterii folkului, râd ăia de se strică. Cultura ar trebui să fie injectată din copilărie pentru a exista şansa unei însănătoşiri... Ar fi nevoie de câţiva oameni cu inima deschisă care să pună umărul, buzunarul, inima la renaşterea acestui gen. Pe unul îl ştiu eu.” spune Sorin Poclitaru. Locul acesta, din inima Bucovinei, se numeşte "La Bomba” şi lasă în urmă, explozii de normalitate, cultură, poezie, prietenie. Şi încă o dată îmi spun, că nu e totul pierdut. Plec zâmbind gândului că uneori, un spaţiu cultural este exact cât o inimă.