Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au început să cânte pe străzile Franţei hrănindu-se din mila trecătorilor. Au fost zile când au dormit sub cerul liber, acoperindu-şi sărăcia cu instrumentele luminate de talentul lor nepieritor. Talent izvorât din genele de muzicieni moştenite de la strămoşii lor, lăutari ai României scoborâtori din Carpaţii mioritici. Acum, Franţa întreagă le stă la picioare. Spectacolele lor se desfăşoară cu casa închisă. Impresarii şi organizatorii de spectacole se bat să îi aibă ca invitaţi. Şi asta pentru că ţiganii români nu s-au abătut deloc de la ţelul lor nestrămutat, acela de a fi profesionişti adevăraţi, ambasadori ai cântecului, stăpâni ai instrumentelor lor fermecate. Voci şi muzică ţigănească de excepţie cu “Ursul din Carpaţi” (Karpatz Urs). Muzica lor este una melancolică, uneori tristă, din ea izvorăsc sentimente contradictorii. Uşor diferită de exuberantele “triluri” de fanfară sau acordurile populare, este un mix al culturii rome din Balcani şi din lume. Cu vocile lor puternice, “Urşii” cântă şi joacă ca-n Carpaţi. Goaşe, Kotsofane, Kinezo (la ţambal), Matcvho (clarinet, fluier) Marin Doru, Marian Borcea sau Costi Lăcatuş (vioară, ţambal, orchestrator, inginer de sunet). 
Şi mulţi alţi romi care s-au perindat de-a lungul anilor în formaţia condusă cu mână de fier de Dmitri, şeful trupei, născut pe teritoriul fostei Iugoslavii. El este şi întemeietorul formaţiei alcătuită de-a lungul anilor din conaţionali de-ai noşti. Dimitri Serghei Lazăr e un om plin de viaţă, un muzician cu inima mare ce s-a îndrăgostit de libertate încă de la o vârstă fragedă, libertate pe care a văzut-o întruchipată în viaţa ţiganilor nomazi. Pe când era de o şchioapă o tabără de romi ursari bosniaci s-a aşezat aproape de căminul său. Dmitri a salvat atunci un copil de la înec, iar ţiganii recunoscători i-au dat drept răsplată un urs dresat, pe care nu l-a putut refuza. Pe atunci se comercializau astfel de fiinţe ce erau folosite şi la micile spectacole derulate pe muzică ţigănescă la colţuri de uliţă. Însă Dmitri a fugit cu tot cu urs în lumea largă colindând timp de 20 de ani Balcanii cu ţiganii. Aşa a ajuns ca în 1993 să înfiinţeze formaţia Carpatica Bears, la Paris, numele de astăzi venind în 1996. În 1999 ansamblul de muzicanţi a purtat un succes răsunător cu un turneu triumfal în toată Europa. Aşa încât, în anul 2000 au luat şi un premiu valoros, Prix Romanes, după, turnee în Europa, dar şi peste Ocean, până în Asia. “Urşii” au susţinut de-a lungul anilor peste 2000 de concerte în ţări precum Spania, Belgia, Canada, Olanda, Italia, Luxemburg. Formaţia lautărească a imprimat mai mult de zece CD-uri şi DVD-uri cu muzica lor de-a lungul anilor.
La festivalul european sălile au fost arhipline la toate spectacolele; spectatorii s-au ridicat în picioare la piesele româneşti
Multe din piesele lor au sonorităţi şi denumiri româneşti. “Mămăliga”, e doar una din piese, orchestrate la un moment dat de muzicianul român Costi Lăcătuş, cu care am purtat o discuţie la telefon, el aflându-se în Franţa. Lăcătuş a orchestrat multe din piese, printre care şi câteva piese compoziţii ale lui George Enescu, pe care le-a “însufleţit” cu ritmuri ţigăneşti. “Şi acum mai cânt cu ei, dar mai puţin. Anul trecut am fost cu ei în turnee. Am întrerupt o perioadă, în 1996, dar după aceea m-am alăturat din nou. Însă eu mi-am format şi o carieră separat, în Franţa”, spune Constantin Lăcătuş care s-a şi stabilit în ţara cocoşului galic. “În formaţie sunt muzicieni din Bucureşti şi Târgovişte, Dragoş Vancea e unul din ei. Acum ansamblul este în perioada de apogeu, nu ştiu dacă e cunoscută în întreaga lume, dar prin ceea ce face este un nume de referinţă în Europa”, a completat Costi, care subliniază faptul că multe din cântecele interpretate de Karpatz Urs au fost “construite” cu migală de el. Referindu-se la componenţă, Lăcatuş spune că în formaţie sunt numai români. “Absolut toţi băieţii sunt români. Păcat că ei nu sunt cunoscuţi ca români ce cântă o muzică deosebită, cu piese aranjate de mine ce vor rămân în patrimoniul genului…Am activat la Karpatz Urs atât pentru orchestraţie, dar şi ca inginer de sunet, am cântat şi cu vocea”. Spune că s-a întâlnit cu mari muzicieni ai muzicii lăutăreşti precum Florin Niculescu de timpuriu “Am plecat din ţară în 1994. Am cântat cu Karpatz Urs, apoi am încercat şi am reuşit să realizez şi o altă trupă. Acum mai particip cu ei, la Sibiu au fost şi sunt invitaţi cei de la Karpatz Urs”, spune Costi Lăcătuş. Maestrul Lăcatuş cântă ca nimeni altul la vioară şi la ţambal. Toată Franţa îl ştie ca pe un muzicant genial. ÎI rog să-şi amintească momentele cele mai frumoase petrecute cu Karpatz Urs. 
“Am participat la un festival foarte important de jazz în Canada. În formaţie am cântat la mai multe instrumente: un an am fost la contrabas, în alt an la percuţie, pentru că nu era percuţionist. Apogeul ansamblului Karpatz Urs a fost însă în 2001, de acolo a plecat şi structura şi toate…Am fost trei săptămâni la festivalul european de la la Paris. Am avut sala plină din prima până în ultima zi. Lumea s-a ridicat în picioare la auzul pieselor româneşti. Dar şi la orchestraţiile mele pe teme clasice, cum e Ave Maria, cum e Ciocârlia, Rapsodia română de Enescu şi multe altele”, spune Costi Lăcătuş. Un alt component al trupei “Karpatz Urs” este Marian Borcea. El este absolvent al Liceului de muzică “George Enescu”, clasa vioară. Începând din anul 2000, Marian devine membru al trupei susţinând anual concerte pe mari scene ale lumii. Născut la data de 1 martie 1973, într-o familie de renumiţi lăutari, ca şi Fane Dumitrache, fratele său de muzică, Borcea a fost angajat al Ansamblului “Doina Bucureştiului” până în anul 2000. A susţinut şi el o serie de concerte în ţări precum Spania, Germania, Franţa, Italia, Austria, Ungaria, Elveţia, Portugalia, Anglia. Şi Borcea îşi construieşte o carieră separat de Karpatz Urs, prin brandul său Soulgate, unde îl are partener pe Fane Dumitrache. Atât prin contribuţia sa, muzica apreciată a “Urşilor din Carpaţi” este clădită prin aportul tuturor componenţilor ansamblului instrumental-muzical ce s-au perindat de-a lungul anilor prin formaţie. Toţi aceşti români au dat naştere unei muzici originale, “adevărate”, cum spun ei.
Ascultaţi câteva piese şi daţi-vă cu părerea!
