Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Minerii care au fost disponibilizati prin ordonante incepand din 1997 nu si-au mai gasit de munca. Ei traiesc de pe urma camatarilor si din vanzarea de fier vechi.
Camatarie cu vieti de oameni
Ceausescu i-a adus in Valea Jiului din toate
colturile tarii, dar mai ales din funduâ Moldovei,
unde se zbateau in saracie prin anii â70-â80.
Someri, marfa pentru camatari, scormonind Valea
dupa fier vechi, disponibilizati prin ordonante date
an de an, fostii mineri asteapta... Nu mai au forta
sa porneasca vreo greva, asa cum s-au revoltat in
â77 contra regimului comunist, dar nici macar sa
caute sa ajunga la Petrosani, sa stea la rand pentru
un loc de munca
EUGENIA MIHALCEA
Nicolae Ursache. 41 de ani. Vagonetar, muncitor necalificat. Disponibilizat prin ordonanta in 1997. A primit atunci 15 milioane de lei, salarii compensatorii din care si-a platit ratele la televizorul in culori. Nu-l mai are. I-a mai ramas un apartament in care locuieste cu sotia, mereu somera, cei sase copii, caci ei au auzit ca trebuie sa sporeasca natalitatea Romaniei, si o serie de mate, care se fataie printre mirosuri pestilentiale. In cartierul Dallas din Valea Jiului, ridicat de Nicolae Ceausescu in anii â70 pentru minerii care "au venit sa dea tarii carbune", blocurile se inalta stirbe catre cer, ultimele etaje sunt parasite de mult de fostii ortaci care au reusit sa fuga din Vale. In fostele apartamente de lucru, mormane de gunoaie si moloz adapostesc familii de sobolani si goange, care pe timp de noapte isi fac curaj si coboara scarile pana in curtea blocului. Scara liftului e prinsa in lacate grele, dar usile roase pe alocuri de rugina sunt smulse din tatani, carate si vandute la fier vechi. Iar de pe la etajul 7 in jos stau oameni.
Fara caldura,
fara curent...
Ploaia cade mocaneste
peste salopeta de miner, tot ce
i-a mai ramas de cand a
lucrat la mina Vulcan, sectorul
8. "Am avut noua ani,
zece luni si trei zile", isi aduce
aminte la minut Nicolae, care
continua sa taie la un brat de
lemne pentru soba. Caldura?
Curent electric? "Avem 38 de
milioane datorie numai la
curent", isi prezinta situatia
cu oarecare nonsalanta
Cristina in timp ce, cu pruncul
in brate, isi piaptana
imaginar freza cleioasa intr-un ciob de oglinda prins la
sifonier. Verigheta inca ii mai
luceste pe deget, n-a ajuns la
amanet. "Am avut televizor
color, covoare persane", se
mandreste femeia de 38 de
ani. Acum asculta radio la
baterii, maldare de haine si
bucati de rufarie desperecheata
sunt aruncate pe
patul din camera. "Hainele le
luam in rate de la mana a
doua. Si acum mai am
350.000 de lei datorie." Si
parca ar avea de unde... Ajutorul
social, 2.300.000 de lei
vine numai o data pe luna si
mai sunt alocatiile copiilor,
dar si sleahta de camatari
care se imbogatesc din saracia
oamenilor din Valea Jiului.
"Camatarii nu muncesc. Ei
vin si stau la posta, stiu cand
vine ajutorul social." Sunt
oameni "cumsecade", ii
imprumuta pe toti cu bani,
dobanda de 50 pana la 100%,
dar si cu alimente, tigari. In
Dallas sunt vreo cateva
chioscuri, toate ale camatarilor,
si scheletul fostului
aprozar de pe vremea lui
Ceausescu. A fost inchis prin
â90 si ceva, cum spune Nicolae,
"mafia"...
"Am venit in Valea Jiului
la 24 octombrie 1987, pe cont
propriu, cu inca 24 de insi pe
care ne-a adus un fost inginer
de la mina Vulcan", isi spune
Nicolae povestea pe nerasuflate. Mai cere o tigara de
la domnul si o stinge la juma
tate in scrumiera. Ii lasa
si nevestii cateva fumuri.
"Sunt zile cand nu am ce sa le
dau la copii sa manance." Au
venit amandoi din Bacau si
nu mai au unde se duce. Nu
mai au nici cu ce.
"Noi nu ne gandim
aici la viitor!"
Pe drumul dinspre Uricani
pana la Vulcan, fierul
vechi se vinde de la 3.500 de
lei kilogramul, pana la 4.300
de lei pentru un kilogram. SC
Royal Industrial SRL, firma
locala, a ramas cam fara
musterii, de cand pe piata au
intrat firme din Constanta,
dupa cum spune administratorul
de la Royal, care au
pretul mai bun. Oricum,
oamenii din Valea Jiului,
majoritatea fosti mineri
disponibilizati, dar si copii de
6-7 anisori, sunt disperati.
"Se strang 5,6 tone de fier
vechi pe zi. Copiii vin cu cate
5,6 kilograme pe care le cara
in spate, numai pentru o
paine." Cei care inainte cu
cativa ani sapau in subteran
dupa huila, scormonesc acum
pe dealuri dupa firisoare de
fier, intra noaptea la gura
minei de unde iau bucati mari
de fier pe care-l aduc la vanzare.
"Vin de sus de pe dealuri,
au facut santuri acolo,
sa vedeti cum sapa, ca asta e
singura sursa de venit pentru
oamenii astia." Noroc au
putini in Valea Jiului. Tot administratorul
povesteste cum
niste femei, care au plecat la
cules de capsune in Spania,
"cantau in autobuz la plecare
ca si cum ar fi rupt inima
Raiului". "Iar pentru cei care
raman aici vanzarea de fier
vechi este ultima sansa, ca
de nu, nu se stie ce s-ar
intampla cu guvernantii."
La Compania Nationala a
Huilei Petrosani mai sunt
angajati 16.200 de mineri,
dupa cum spune liderul de
sindicat Ioan Ciubotaru.
"Situatia este foarte grea pentru
ca minerii nu au alternativa
", spune constient Ciubotaru,
ca salariile compensatorii,
150 sau chiar 250 de
milioane de lei nu le vor fi de
mare ajutor minerilor. La
Vulcan mai sunt active trei
locuri de munca si un salariu
maxim pentru un miner de 8
milioane de lei pe luna. "Anul
trecut nu am luat salariul
intreg decat in prima luna",
spune Emil, care tocmai a
iesit din sut. Toti sunt penalizati, pentru ca nu se extrage
atat cat ar trebui. Dar este
un cerc vicios, din cauza ca
materialele de baza lipsesc,
iar din planificarea de 1.200
de tone pe luna nu se realizeaza
decat 700-900 de tone.
"Aici in Valea Jiului numai
2% dintre neveste lucreaza".
Iar despre planuri de viitor ?
"Noi nu ne gandim aici la
viitor, noi ne gandim daca
ne-or tine doi-trei aniâ¦"
Citește pe Antena3.ro
