Valea Jiului traieste din fier vechi

Minerii care au fost disponibilizati prin ordonante incepand din 1997 nu si-au mai gasit de munca. Ei traiesc de pe urma camatarilor si din vanzarea de fier vechi.

Camatarie cu vieti de oameni

Ceausescu i-a adus in Valea Jiului din toate colturile tarii, dar mai ales din fundu’ Moldovei, unde se zbateau in saracie prin anii ‘70-’80. Someri, marfa pentru camatari, scormonind Valea dupa fier vechi, disponibilizati prin ordonante date an de an, fostii mineri asteapta... Nu mai au forta sa porneasca vreo greva, asa cum s-au revoltat in ‘77 contra regimului comunist, dar nici macar sa caute sa ajunga la Petrosani, sa stea la rand pentru un loc de munca
EUGENIA MIHALCEA

Nicolae Ursache. 41 de ani. Vagonetar, muncitor necalificat. Disponibilizat prin ordonanta in 1997. A primit atunci 15 milioane de lei, salarii compensatorii din care si-a platit ratele la televizorul in culori. Nu-l mai are. I-a mai ramas un apartament in care locuieste cu sotia, mereu somera, cei sase copii, caci ei au auzit ca trebuie sa sporeasca natalitatea Romaniei, si o serie de mate, care se fataie printre mirosuri pestilentiale. In cartierul Dallas din Valea Jiului, ridicat de Nicolae Ceausescu in anii ‘70 pentru minerii care "au venit sa dea tarii carbune", blocurile se inalta stirbe catre cer, ultimele etaje sunt parasite de mult de fostii ortaci care au reusit sa fuga din Vale. In fostele apartamente de lucru, mormane de gunoaie si moloz adapostesc familii de sobolani si goange, care pe timp de noapte isi fac curaj si coboara scarile pana in curtea blocului. Scara liftului e prinsa in lacate grele, dar usile roase pe alocuri de rugina sunt smulse din tatani, carate si vandute la fier vechi. Iar de pe la etajul 7 in jos stau oameni.

Fara caldura, fara curent...
Ploaia cade mocaneste peste salopeta de miner, tot ce i-a mai ramas de cand a lucrat la mina Vulcan, sectorul 8. "Am avut noua ani, zece luni si trei zile", isi aduce aminte la minut Nicolae, care continua sa taie la un brat de lemne pentru soba. Caldura? Curent electric? "Avem 38 de milioane datorie numai la curent", isi prezinta situatia cu oarecare nonsalanta Cristina in timp ce, cu pruncul in brate, isi piaptana imaginar freza cleioasa intr-un ciob de oglinda prins la sifonier. Verigheta inca ii mai luceste pe deget, n-a ajuns la amanet. "Am avut televizor color, covoare persane", se mandreste femeia de 38 de ani. Acum asculta radio la baterii, maldare de haine si bucati de rufarie desperecheata sunt aruncate pe patul din camera. "Hainele le luam in rate de la mana a doua. Si acum mai am 350.000 de lei datorie." Si parca ar avea de unde... Ajutorul social, 2.300.000 de lei vine numai o data pe luna si mai sunt alocatiile copiilor, dar si sleahta de camatari care se imbogatesc din saracia oamenilor din Valea Jiului. "Camatarii nu muncesc. Ei vin si stau la posta, stiu cand vine ajutorul social." Sunt oameni "cumsecade", ii imprumuta pe toti cu bani, dobanda de 50 pana la 100%, dar si cu alimente, tigari. In Dallas sunt vreo cateva chioscuri, toate ale camatarilor, si scheletul fostului aprozar de pe vremea lui Ceausescu. A fost inchis prin ‘90 si ceva, cum spune Nicolae, "mafia"...
"Am venit in Valea Jiului la 24 octombrie 1987, pe cont propriu, cu inca 24 de insi pe care ne-a adus un fost inginer de la mina Vulcan", isi spune Nicolae povestea pe nerasuflate. Mai cere o tigara de la domnul si o stinge la juma tate in scrumiera. Ii lasa si nevestii cateva fumuri. "Sunt zile cand nu am ce sa le dau la copii sa manance." Au venit amandoi din Bacau si nu mai au unde se duce. Nu mai au nici cu ce.

"Noi nu ne gandim aici la viitor!"

Pe drumul dinspre Uricani pana la Vulcan, fierul vechi se vinde de la 3.500 de lei kilogramul, pana la 4.300 de lei pentru un kilogram. SC Royal Industrial SRL, firma locala, a ramas cam fara musterii, de cand pe piata au intrat firme din Constanta, dupa cum spune administratorul de la Royal, care au pretul mai bun. Oricum, oamenii din Valea Jiului, majoritatea fosti mineri disponibilizati, dar si copii de 6-7 anisori, sunt disperati. "Se strang 5,6 tone de fier vechi pe zi. Copiii vin cu cate 5,6 kilograme pe care le cara in spate, numai pentru o paine." Cei care inainte cu cativa ani sapau in subteran dupa huila, scormonesc acum pe dealuri dupa firisoare de fier, intra noaptea la gura minei de unde iau bucati mari de fier pe care-l aduc la vanzare. "Vin de sus de pe dealuri, au facut santuri acolo, sa vedeti cum sapa, ca asta e singura sursa de venit pentru oamenii astia." Noroc au putini in Valea Jiului. Tot administratorul povesteste cum niste femei, care au plecat la cules de capsune in Spania, "cantau in autobuz la plecare ca si cum ar fi rupt inima Raiului". "Iar pentru cei care raman aici vanzarea de fier vechi este ultima sansa, ca de nu, nu se stie ce s-ar intampla cu guvernantii."
La Compania Nationala a Huilei Petrosani mai sunt angajati 16.200 de mineri, dupa cum spune liderul de sindicat Ioan Ciubotaru. "Situatia este foarte grea pentru ca minerii nu au alternativa ", spune constient Ciubotaru, ca salariile compensatorii, 150 sau chiar 250 de milioane de lei nu le vor fi de mare ajutor minerilor. La Vulcan mai sunt active trei locuri de munca si un salariu maxim pentru un miner de 8 milioane de lei pe luna. "Anul trecut nu am luat salariul intreg decat in prima luna", spune Emil, care tocmai a iesit din sut. Toti sunt penalizati, pentru ca nu se extrage atat cat ar trebui. Dar este un cerc vicios, din cauza ca materialele de baza lipsesc, iar din planificarea de 1.200 de tone pe luna nu se realizeaza decat 700-900 de tone. "Aici in Valea Jiului numai 2% dintre neveste lucreaza". Iar despre planuri de viitor ? "Noi nu ne gandim aici la viitor, noi ne gandim daca ne-or tine doi-trei ani…"