Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preambul. Acest reportaj a pornit de la o discuție banală la cafeaua de dimineață, pe o terasă din Vama Veche. Niște domni se întrebau cam cât este metrul pătrat de teren în zonă. Răspunsul a sosit imediat, de la o altă masă: „100 de euro metrul pătrat, dar nu mai găsești. S-a dat tot. Dacă vrei de la unu’ care deja a cumpărat și s-a răzgândit să mai facă ceva cu el, la ăia sare de 150-200 de euro metrul pătrat, depinde de loc. Poate sări și de 400 de euro”. Tăcere. „Mai mult ca-n Pipera, ca pe la Cluj, ca în Mamaia... Scump, la naiba!”. După câteva minute, de la aceeași masă i se recomandă: „Du-te, frate, la bulgari. Acolo nu trece de 8 euro metrul pătrat și e teren virgin, sălbăticie”.
Omul interesat să cumpere teren în zonă, un român care trăia de la revoluție în Anglia, după cum spunea el, pică pe gânduri. L-am întrebat dacă chiar vrea să cumpere teren dincolo, la bulgari. „Pare o oportunitate. Aș merge să văd”. I-am propus să mergem împreună și am și plecat în câteva minute, la bulgari, la cumpărat de teren. Înainte de plecare, omul de la masa de lângă, cel cu sfaturile, ne mai dă o sugestie: „Vedeți că în vama bulgărească, la toaletă e un nene, localnic din Durankulak. Ăla știe tot. Vorbește bine românește. O să vă facă legătura cu primarul. Și primarul o rupe bine pe românește”.
Omul de la WC-ul din vama bulgărească
Fiind sâmbătă, traficul spre Bulgaria a fost lejer, spre pustiu, a durat mai puțin de un minut să trecem „dincolo”. Nici pe sensul de intrare nu era aglomerat, doar 5-6 mașini. Ajungem și la toaleta unde trebuia să dăm de „omul de legătură”. Era acolo, în soare, sub o umbrelă inscripționață „Kamenița” și aștepta clienți. „3 lei, 1,5 leva sau 75 de eurocenți la toaletă”. Românește. I-am spus că nu avem nevoie la WC, ci doar de o informație, să vedem cum se poate cumpăra un teren. „Să-l sun pe primar, să văd dacă este la serviciu. E sâmbătă”. Sună, a vorbit la telefon cam un minut, ne-a descris, s-a uitat la mașină, la număr..., în bulgărește, după care ne-a întins telefonul să vorbim direct cu primarul. În limba română. Și-a cerut scuze că nu este disponibil toată ziua, dar îl trimite pe unul din secretarii lui să ne însoțească și să ne arate și să ne descrie tot ce vrem. „Englezul” meu i-a spus ceva de o plajă sălbatică la 1-2 km de graniță, că ar vrea să vadă respectivul loc. Punctul de întâlnire, la 2 km de frontieră, „O să vedeți unde începe pădurea un drum de pământ care merge spre mare. E primul de la graniță, nu-l puteți rata. Am ajuns. N-au durat 15 minute și apare și secretarul primăriei din Durankulak, pe nume Dragomir Ilinkov. Ne-a arătat și o legitimație din care n-am înțeles mare lucru. O mașină Lada, model anii 80, care scotea un fum... Se uita lung la mașina cu care am venit noi, a bolborosit ceva, apoi: „Să vă conduc la plaja sălbatică. Așa mi-a zis domnul primar. E sâmbătă, m-a «delegația» pe mine. Dar vă spun din start că nu sunteți nici primii, nici ultimii și vă spun direct că trebuie să respectați regulile comunității și legile Bulgariei. Dacă aveți intenția să vă jucați cu legea aici, nu merge. Suntem în sat 453 de locuitori. Nu vrem balamucul de la voi. Veți vedea cum vrem noi să arate «Vama Veche bulgărească». O să vedeți”.
Spre Vama Veche bulgărească
Pornim pe un drum agricol, plin de jgheaburi, șanțuri, aproape un off-road de competiție. „Englezul” meu suspina la fiecare hârtoapă. Mașina lui, nouă, gâfâia. În fața noastră, Lada domnului Dragomir Ilinkov țopăia voios, cu viteză, pe drumul de țară. Cam 3 km. Oprim pe malul mării. „De aici mergem pe jos puțin prin pădure. Nu este mult, dar vreau să vă arăt cum această pădure, care este un camping liber, în care vin sute de turiști, și români, și bulgari, și germani, și francezi, dar în urma lor nu rămâne nici măcar un chiștoc de țigară. Pentru cine lasă mizerie, amenda este de 10.000 de leva, 5.000 de euro”.
Ieșiți din pădure dăm peste plajă. „Vama lor” arată cum arăta în anii 80 și „Vama noastră”, neamenajată, doar câțiva turiști, câteva umbrele, liniște...
„Vreți să cumpărați teren aici? Perfect. Faceți agricultură pe el”
„Bucata asta de plajă va rămâne așa. Nu amenajăm nimic pentru că este zonă marină protejată, e rezervație. Sunt mulți români care au cumpărat terenuri aici cu intenția clară să-și construiască case de vacanță. Dar nu se va permite așa ceva aici. Sunt doar anumite perimetre unde se poate construi, aproape de sat. Plaja asta va rămâne virgină. Nu este permis nici pescuitul. Toți cei care au cumpărat terenuri aici, români, ucraineni, ruși, turci, sârbi, au primit același răspuns: «Ați cumpărat teren, faceți agricultură». Turism organizat avem la 4 km de aici, lângă lac, aproape de sat. Tot acolo este și restaurantul «Golden Fish», foarte apreciat de voi, românii. S-au organizat și nunți de-ale voastre acolo. Dar de plaja asta de aici nu se atinge nimeni”, a declarat mândru însoțitorul nostru.
Istorii de pe vremuri: țigări BT, pahare de sticlă și adidași „Romika”
„Englezul meu” era dezamăgit, tăcut. În schimb, însoțitorul nostru bulgar era tot mai vorbăreț: „Eu am prins bine perioada comunistă. Exista între noi, cei din Durankulak și locuitorii din Vama Veche, un mic trafic, oficial, la graniță. Nu era nimic ilegal. Ne lăsau să facem trocuri. Noi vă dădeam țigări BT, foarte apreciate la voi, adidași «Romika», iar voi ne dădeați pahare de sticlă și coniac. Nu făceam nici unii, nici alții averi. Era micul trafic care ne era permis”.
La întoarcere, Dragomir Ilinkov ne arată un câmp cu floarea-soarelui: „Ăsta este terenul doamnei Ylyna. Ar vinde o bucată din el cu 8-9 euro metrul pătrat, dar altceva în afară de agricultură nu puteți face. Uite, mai încolo este o bucată de teren care duce până la stradă, cumpărată de un român din Constanța. Tot așteaptă să fie lăsat să facă un hotel. N-a primit aprobare și nici n-o să primească”, a încheiat el.
Ajunși în drumul principal el a făcut stânga, spre sat, noi am făcut dreapta, spre graniță și „balamucul de la voi”, vorba bulgarului.
„Și la voi, la Vama Veche, este rezervație. Până acolo, dacă mergi pe mal, sunt doi kilometri. La voi sunt mii de turiști, aici sunt 20-30. Și așa vrem să rămână lucrurile aici.”
Dragomir Ilinkov, secretar Primăria Durankulak
„Avem destule stațiuni pe litoralul nostru ca să stricăm și plajele sălbatice. Credeți că nu au venit investitori de la voi să facă și aici la fel?! Zeci, sute. Au fost refuzați toți. Localnicii nu vor nebunia de la voi. Noaptea se aud până aici concertele și muzica de la terasele de dincolo de graniță.”
Dragomir Ilinkov, secretar Primăria Durankulak
