Vama Veche, un bar cu program prelungit

Vama Veche e ca un bărbat frumos şi prost: la inceput te atrage, apoi il inveţi pe dinafară şi te plictiseşte. Un aparent atu al relaţiei cu un frumos prost este că iţi conferă o relaxare soră cu nesimţirea şi, perseverand, ajungi la excese tipice hedonistului. De multe ori hedonismul se confundă cu boemia. De aceea, poate, relaţiile cu frumoşii proşti sunt cele mai durabile.

De multe ori hedonismul este confundat cu boemia, semn de netăgăduit că deosebirea dintre cei care formează un astfel de cuplu constă, pană la urmă, numai in frumuseţea bărbatului. Altfel, plictisul te-ar duce la ispită şi, inevitabil, la ruperea relaţiei. Hedonistul trăieşte pentru potenţarea plăcerilor biologice. Boemul trăieşte pentru potenţarea plăcerilor sufleteşti. Primul recurge la stimulente dintre cele mai tari, adică alcoolul, ca să-şi satisfacă mai concentrat poftele greu de stăpanit, al doilea la vagoane de cărţi şi muzică, ca să se poată rupă (nepermis de mult) de rigiditatea vieţii cotidiene. Amandoi sunt atraşi de frumos. Insă il inţeleg diferit. Fini observatori, boemii au fost primii care şi-au infipt steagul in pămantul făgăduinţei al Vămii, imbrăcand astfel titulatura cu care s-au consacrat: vamaioţii. Frumoasă şi sărăcăcioasă, Cenuşăreasa litoralului devenise spaţiul celor care nu simţeau nevoia accesoriilor utilitare, ca să se bucure de soare, valuri şi timp. Era o atmosferă intimă şi propice despuierii totale. Ca un dormitor. Pană cand..., buni mimetici, hedoniştii au simţit că locul este unul fără oprelişti cetăţeneşti, i-au invadat pe cei dintai şi, cum sunt mult la număr, şi-au instaurat propriul regim de viaţă: haida-de la o bere!

CE-A IEŞIT? Un haihui de zile mari. E luni după-amiază, o zi plăcută, cu o mare mult mai limpede ca de obicei şi soare indeajuns de puternic ca să-ţi dea o culoare roşiatică pielii. O zi ce invită la lentoare. Pe plajă sunt zeci de corturi in faţa cărora tinerii, obosiţi după o noapte lungă, stropită generos cu alcool, işi aruncă bezmetic un picior peste partener, ciripesc ceva, apoi cad intr-un soi de stare de veghe/somn prelungă. Peste tot, sticle goale, de plastic, la doi litri, de bere. Realizezi gravitatea situaţiei şi-ţi vine să megi pe varfurile picioarelor, ca pisica, printre ei. Şşşt!, să nu-i trezeşti. De jur imprejurul Stufului, punctul nevralgic al locului, se zace intr-o beţie cronică şi se consumă in continuare alcool, nu care cumva efectele dezinhibitorii să părăsească vreun moment zona capului. Caţiva dintre ei sunt haioşi: sunt muţi şi ţepeni ca nişte schizofreni intraţi in stare catatonică. Iţi vine să le tragi una şi să fugi intr-un loc dosnic, ca să vezi cum reacţionează. Hep!

Vlad Dumitrescu/JURNALUL NATIONAL VAMAIOTII. Regimul bazat pe bere ii pe cafeaua tare, marca Ovidiu, dau savoare locului

CE N-A IEŞIT. Ca de obicei, cineva foloseşte barca din faţa barului drept culcuş. Azi este unul cu adidaşi naşpa, roşi şi murdari ca naiba, proptiţi pe pereţii relicvei. E beat-cui. Se stă la coadă pentru celebra cafea a lui Ovidiu, părintele răniţilor, un om cu unghii galbene şi cel mai cadaveric ten pe care l-am văzut vreodată. Cafeaua e aceeaşi: multă ca pentru proşti, cu mult zaţ şi tare de-ţi stă inima, una dintre puţinele chestii care dă savoare locului. Pe langă alcool, toată lumea bea şi această cafea, e ca o marcă. Se simte o atmosferă de comuniune tacită. De mare familie. Distanţa intimă devine mult mai mică, fiecare stă unde pică şi unde-i pică bine. Se trage de subiectul unei discuţii ca de elastic: "Ce-ai făcut, mă`, azi-noapte?! Ei, na!". Muzică bună, mulţimea se divide, trece prin meioză. Un grup de rockeri se opreşte la picioarele unui adormit. Vorbesc tare, evident, despre bere. Un prieten se apropie cu o sticlă din plastic, la doi litri, evident, de bere. "O! Ce bine!", vine un suspin autentic de admiraţie din partea grupului. Adormitul incearcă să readoarmă. Vorbeşte cu incetinitorul, spune că visa ceva şi că ar fi bine dacă rockerii s-ar cărăbăni in altă parte. Rockerii il ignoră. Adormitul inchide ochii, stă nemişcat preţ de cateva minute, ca in transă, dar ceva din corpul său il trădează că e treaz, avusese un vis cu combustie mult prea puţină, ca să-şi mai ia zborul. Iar acum pare neajutorat. Ca un bărbat frumos şi prost.