Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum scria cineva, in Bucureşti vara aerul porneşte precum carbidul aprins. Bucureşteanul incins aleargă după bere rece. Pe vremuri, ca şi acum, nu era bine ca zăduful să te prindă-n Capitală in iulie-august. Se pleca in viligiatură. Unde? De parcă n-aveai unde!
Altădată - incinse vremuri de vilegiatură
Cum scria cineva, in Bucureşti vara aerul porneşte precum carbidul aprins. Bucureşteanul incins aleargă după bere rece. Pe vremuri, ca şi acum, nu era bine ca zăduful să te prindă-n Capitală in iulie-august. Se pleca in viligiatură. Unde? De parcă n-aveai unde!
Amara, Călimăneşti, Techirghiol, Govora, Lacul Sărat, Slănicul Moldovei, Pucioasa, Herculane, Tuşnad, Borsec, Buşteni. Toate aceste nume le spunem şi astăzi, dar mai sunt ele atrăgătoare ca atunci? Sărurile miraculoase, apele tămăduitoare, nămolul, aerul binefăcător, ele mai sunt de la Dumnezeu, dar grija pentru staţiuni...
Dar să vorbim astăzi despre cei care se luptau (şi se luptă) cu canicula. Ce făceau bucureştenii? Se răcoreau prin ştranduri sau plecau in imprejurimi.
Băneasa, Mogoşoaia, Snagov. Băneasa - numele vine de la o văduvă de Ban şi anume văduva Brăncoveanului (cel puţin aşa ne informează Nicolae Iorga). Era locul unde elevii şcolilor militare făceau antrenamente, dar mai demult, pe vremuri, domnii se duelau prin crăng. După construirea aeroportului s-au pierdut ascunzişurile şi misterul. Băneasa inghiţită de oraş s-a urbanizat de tot.
Mogoşoaia - cel mai apropiat loc de preumblare de oraş! Aici se dănţuia, se făcea canotaj. Lumea venea cu tramvaiul cu aburi, cobora şi venea repede unde se vindea bere rece şi bună. Peste tot era muzică: lăutari, fanfară. Se sărbătoareau Rusaliile, Paştele, Petru şi Pavel, 1 Mai, Sfănta Maria. Snagovul - antica mănăstire aşezată la patru ore distanţă de Bucureşti. Se făcea căte o baie bună, se mănca astfel căte o plătică atunci prinsă. Un frumos ostrov - ăsta era Snagovul.
Pantelimon, Căldăruşani. Printre locurile umbroase şi care imbiau la iarbă verde figura şi Pantelimonul. Aici, Grigore Matei Ghica a asanat balta care era plină de miros fetid şi şi-a făcut pajişte. A amenajat un parc-pădurice, cu un deal inalt cu alei splendide pentru plimbări, pentru trăsuri. Mai erau foişoare, heleştee cu peşte. Astăzi, Pantelimonul e din piatră pe piatră, un cartier unde vegetaţia e de tot absentă.
Cernica - O mănăstire. Un loc de popas pentru religioşi. Femei inşelate, bătrăne necăjite, bărbaţi care au dat faliment. Toţi adunaţi, şi atunci, şi acum, pentru rugăciune. La fel şi la Căldăruşani - unde biserica e făcătoare de minuni. Oamenii se duc trimişi de rugăciune la fel şi la Pasărea, şi la Ţigăneşti.
In primul rănd, pe vremuri, imprejurimile Bucureştilor te chemau la umbră deasă, la picnic cu măncare-n coşuleţ. Dar... mai erau şi crăşmele presărate in drum. "Cum naiba să nu intri la răcoare şi miros imbietor?"
Iar cănd erau sărbători â şi erau destule, ieşeau ca din pămănt pavilioane in culorile naţionale, cu ghirlande de flori la care muncise multă lume. Pe atunci parcă arşiţa aducea o oarecare bucurie şi poftă de viaţă.
