Intre 23 august 1944 si 6 martie 1945, pentru ziaristii occidentali acreditati in Romania, ca si pentru romanii care reprezentau diverse ziare si agentii de presa occidentale la Bucuresti au fost momente de relativa euforie. Dupa instalarea la conducerea tarii a guvernului Petru Groza, pe masura ce represaliile, restrictiile si cenzura deveneau lege, acestia au inceput sa se retraga pe rand, spre un liman in care aerul era cat de cat respirabil.
Printre ultimii care au reusit sa paraseasca Romania intact s-a numarat si ziaristul american Reuben H. Markham. Se imprietenise cu Nicolae Carandino si l-a sfatuit, deoarece in rasaritul european curand se va ingrosa gluma, sa plece impreuna peste Ocean. Putea aranja asta prin relatiile sale de la Legatia americana din Bucuresti. Insa ziaristul roman a respins oferta, convins ca, in cazul cand rusii vor incerca sa instaureze un regim comunist dur in Romania, Occidentul va interveni sa-i descurajeze. Iar Reuben H. Markham i-a spus: Nicule, in timpul razboiului, propaganda americana i-a creat lui Stalin o asemenea statura eroica incat va trece cel putin un deceniu pana cand compatriotilor mei le va fi scoasa din cap aceasta imagine. Si, pana atunci, veti muri in puscariile comuniste si tu, si Iuliu Maniu, si toti ai vostri. Nicolae Carandino nu l-a ascultat, cum nu l-a ascultat nici pe Pamfil Seicaru la 10 august 1944. Nicule, i-a spus patronul Curentului, vin rusii gramada, hai cu mine in Spania! Insa interlocutorul sau s-a incapatanat sa ramana in tara, considerandu-se om de stanga, caruia rusii nu aveau sa-i reproseze nimic. Cat esti tu de stanga, au fost ultimele cuvinte ale lui Seicaru, de cravata pe care o porti te vor spanzura. Ceea ce aproape ca s-a si intamplat.
SPIONUL NIMANUI. Dintre ziaristii straini de la Bucuresti, cu o soarta ambigua si ingrata s-a confruntat Charles Philippe Gyr, nascut in 1890 la Lucerna, in Elvetia. Dupa absolvirea studiilor universitare, lucrase ca inginer in Austria, la österreichische Dynamo Werke, in Linz. In 1924 a descins la Bucuresti, recomandandu-se drept ziarist si colaborand initial la Bukarester Tagespost. Impreuna cu profesorul Alfred Müncke, a reusit sa sustraga aceasta gazeta din patrimoniul comunitatii apolitice germane din tara si s-o puna la dispozitia organizatiilor naziste in ascensiune, sub noua titulatura de Bukarester Tageblatt. De atunci inainte, ziarul a fost subventionat de Legatia germana din Bucuresti.
In anii â30, Charles Gyr era acreditat in Romania de urmatoarele publicatii si agentii elvetiene de presa: Schweizer Presse Korrespondenz, Neue Berner Zeitung, St. Gallen Tageblatt, Geneva Presse Service, Schweizerische Mittelpresse si Agentia Telegrafica Elvetiana. Pe acest temei a fost admis in conducerea Asociatiei Presei Straine din Romania si s-a introdus in numeroase cercuri diplomatice si guvernamentale ale timpului. Una dintre cele mai durabile relatii le-a stabilit cu diplomatul german Herman von Ritgen, in beneficiul caruia a prestat servicii de informator. Dupa instalarea Misiunii Militare Germane in Romania a devenit informator al lui Kurt Peter Geissler, Kriminalrat SS. De asemenea, a servit ca translator intre diversi vectori informativi germani si legionarii romani, fiind un initiat in complicatele lor combinatii. Intre altele, dupa infrangerea rebeliunii legionare, a fost martor ocular al plecarii clandestine a lui Horia Sima din tara.
O legatura mult mai discreta s-a stabilit intre Charles Gyr si locotenent-colonelul Roman Loos, fost consilier la directia de politie din Viena, cu care se va reintalni la Atena, cand acesta era seful politiei militare germane a trupelor de sub comanda generalului feldmaresal Wilhelm List. Apoi, Kurt Peter Geissler fiind expulzat din Romania, atentia lui Gyr s-a concentrat cu prioritate asupra captarii prieteniei noului atasat de politie al Legatiei germane, Gustav Richter. In scurt timp a devenit si informatorul acestuia, mai ales in ceea ce privea problemele evreiesti. In anii razboiului, calatorind frecvent in Bulgaria, Grecia si Turcia, pasamite ca ziarist, a acceptat sa intermedieze corespondenta sionistilor din Romania cu comitetul de salvare de la Istanbul, in speta cu Charles Haim Barlas. Comitetul asigura securitatea emigrarilor evreiesti legale si ilegale din Romania spre Palestina. Bineinteles, fotocopiile acestei corespondente, efectuate la atelierul Julieta de pe Calea Victoriei, ajungeau sistematic la Gustav Richter. Aceeasi soarta a avut-o si corespondenta transmisa de dr. Wilhelm Filderman la Istanbul prin aceeasi filiera.
In schimb, Charles Gyr nu i-a mai raportat lui Gustav Richter un mesaj al lui Charles Barlas pentru Mihai Antonescu, vicepresedintele Consiliului de Ministri de la Bucuresti. Un mesaj similar i l-a incredintat si lui Radu Lecca, comisar al guvernului pentru relatiile cu evreii. Merita a fi semnalat si faptul ca, aflandu-se in acel moment in Turcia, Charles Gyr a fost primul ziarist occidental care a publicat in presa elvetiana un reportaj coerent despre tragedia emigrantilor de pe vasul Struma. Acest reportaj fiind preluat in majoritatea cotidienelor de mare tiraj din tarile coalitiei antinaziste.
VREMEA DIZGRATIEI. Probabil nu se va sti niciodata pentru ce serviciu de
spionaj a lucrat cu adevarat. Poate nici nu a avut un stapan veritabil in aceasta meserie periculoasa. Insa, in mod cert, era grav atins de mania trocului de informatii. Recepta de la toata lumea si vindea tuturor celor interesati, de la Istanbul, Atena, Sofia si Bucuresti, iar beneficiile le investea in obiecte de pret. Dupa 23 august 1944, desi din Karl Gyr redevenise Charles Gyr, a fost exclus din Asociatia Presei Straine, fiind considerat un colaborator al nazistilor. In Elvetia nu indraznea sa plece, deoarece prietenul sau Hans Welthi, tot ziarist, ajuns la St. Gallen, fusese condamnat la doi ani inchisoare pentru aceeasi culpa de a fi divulgat lui Gustav Richter corespondenta secreta a sionistilor. La Legatia elvetiana din Bucuresti nu mai era bine primit.
Urmarit indeaproape de Siguranta, s-a ascuns o vreme pe la diverse amante, traind din vanzarea unor bijuterii acumulate in timp. Intr-un tarziu a reusit sa intre in contact cu un comisar de politie, Vintila Weiss, care i-a promis ca-l va scoate din tara contra unui comision corespunzator, fireste. Insa Vintila Weiss a fost curand arestat si, prin interogarea lui, s-a ajuns si la Charles Gyr. Acesta a fost retinut la 23 mai 1950, la aproape doi ani dupa transformarea Sigurantei in Securitate. Cei care l-au arestat nu au stiut cum sa-l claseze, cazul fiind totalmente atipic, si l-au introdus in lotul sionistilor pe care-i tradase candva, ajunsi si ei in detentie. La 31 ianuarie 1952, sub o noua ancheta, a incheiat redactarea intregii povesti a carierei lui de spion pe cont propriu, intr-o depozitie autografa care numara peste o suta de file, scrise de mana, marunt. A fost eliberat abia in 1955, cu obligatia de a se repatria in Elvetia. Depozitia la care ne referim acopera un capitol intreg de istorie secreta, incitant pentru publicul larg si putin cunoscut istoricilor.
O VICTIMA A CUPIDITATII. Dupa 23 august 1944, ziaristul Frank Edward Stevens a revenit in Romania, in cadrul Misiunii Militare Americane, fiind instruit corespunzator de serviciile OSS, precursoare ale CIA de astazi. Din 1945 pana in 1949 si-a reluat activitatea de indrumare a filialei organizatiei YMCA din Romania, supranumita si ACT (Asociatia Crestina a Tinerilor). In acelasi timp a indeplinit si sarcini politice si informative, atat in cadrul Misiunii Militare Americane, cat si, mai tarziu, in beneficiul Legatiei americane de la Bucuresti. In aceasta perioada, asupra evolutiilor sale din Romania plutesc anumite dubii, in sensul ca multi cetateni romani dintre cei care au fost arestati au avut in prealabil relatii cu el, confesandu-i sentimentele lor anticomuniste.
Exista motive temeinice sa apreciem ca a facut un joc dublu, lucrand nu numai pentru americani, ci si pentru organele autohtone ale Sigurantei. "Intr-un cerc intim - consemna o nota a Sigurantei din 16 mai 1945 - , ziaristul american Stevens a declarat ca discursul premierului Churchill va provoca o accelerare a precizarii raporturilor dintre anglo-americani si rusi. In trei-patru saptamani, a declarat acest gazetar, se va sti daca mai este posibila colaborarea politica a aliatilor si dupa razboi. Sunt toate indiciile sa se afirme - a mai precizat acest gazetar - ca aceasta colaborare cu Rusia este putin probabila, pentru ca Moscova nu a respectat nici unul din angajamentele pe care si le-a luat pana acum la Yalta." S-ar mai fi auzit ca Molotov va fi schimbat cu Litvinov. Atunci ar insemna ca, prin Litvinov, care "are relatii in cercurile politice si financiare din Statele Unite", Moscova ar dori totusi sa intretina relatii bune cu americanii si britanicii. Cu Molotov asemenea relatii erau im-posibile. Fireste, in buna parte, tot ceea ce afirma Frank Edward Stevens era valid, insa toti cei care s-a intamplat sa-i asculte tiradele au ajuns la Jilava in timpul primului val de arestari operate dupa criterii politice sub guvernarea lui Petru Groza.
 |
PRESIUNI. Ziaristi straini convocati la Ministerul Propagandei pentru a fi pusi la curent cu noile realitati comuniste |
DE-ALE SIGURANTEI. La 27 noiembrie 1945, din nou, Directiunea Generala a Politiei semnala ca societatea YMCA desfasura o intensa activitate "antidemocratica" si ca nucleu de spionaj totodata. "Toate manifestarile acestei asociatii sunt regizate de Constantin Zahirnic si Frank Stevens, fiind indreptate impotriva regimului." Ziaristul american era acuzat de trafic de aur si devize, iar bursa clandestina a medicamentelor era condusa tot de Frank Stevens, care avea si un birou de presa la sediul YMCA, fiind ajutat de Mircea Poenaru-Bordea, un anume Marinescu si Ana Filipescu Vatriceanu. Conducerea asociatiei primea lunar un fond special de spionaj prin maiorul Paul Gloud, membru al Misiunii Militare Americane de la Bucuresti. Intre altele, la 2 februarie 1946 se stia ca Frank Stevens ar fi spus ca Nuntiatura papala
i-a promis o subventie pentru YMCA. "S-ar putea intampla insa - aprecia Siguranta - , datorita celei de-a doua ocupatiuni a dlui Stevens, ca subventia in chestiune sa fie doar un fond de informatii, cunoscandu-se mai ales colaborarea din urma dintre Vatican si guvernul american."
In sfarsit, la 3 iulie 1946, aceeasi structura contrainformativa semnala: "La sediul societatii YMCA functioneaza o importanta agentura a Misiunii Americane. Din sursa Misiunii Americane suntem informati ca ziaristul Frank Stevens, care a revenit din nou in Capitala, a inceput o intensa activitate informativa in birourile societatii YMCA din str. Progresului nr. 8. Este vizitat zilnic de numeroase persoane printre care notam pe Sebastian Serbescu, directorul ziarului Semnalul, Jenica Protopopescu din Intrarea Armasului 4, cunoscut escroc, Sasa Roman-Zilb din Aleea Mitropoliei, dr. Emil Belizarie, membru PNT, Tanti Budisteanu din str. I. L. Caragiale nr. 1, Vasile Soica, secretar general al Ministerului Afacerilor Straine, Otto Gagel, mare industrias, Constantin Fournaracki din str. Orlando nr. 6 bis, general Socrate Mardare de la sectia culturala a MStM, Rodolfo Gliez, supus bolivian, cunoscut traficant, Magdalena Samitca din str. Sfintii Apostoli nr. 59. Rapoartele sale informative le prezinta direct lui Burton Berry, fiind colaboratorul sau cel mai apropiat in ce priveste chestiunile politice." Sursa care furniza informatiile era considerata serioasa. Acesta a fost contextul in care Siguranta
l-a "intors" pe Frank Edward Stevens, ulterior furnizandu-l Securitatii.
FINAL FARA GLORIE. Asupra a ceea ce s-a intamplat mai tarziu, documentele din arhivele romanesti au un aspect sibilinic. In vara anului 1950, la Bucuresti, Frank Edward Stevens a organizat o conferinta de presa si a facut declaratii publice, in care a recunoscut activitatea sa de spionaj, desfasurata in Romania in favoarea serviciilor speciale americane. Insa realitatea romaneasca a timpului l-ar fi determinat sa-si revizuiasca optiunile. In aceste declaratii, aparute atat in presa interna, cat si in cea internationala, Frank Edward Stevens se legitima drept un partizan al regimului comunist din Romania si un infocat "luptator pentru pace". Probabil, avand in vedere faptul ca practica pe o scara larga traficul clandestin de valuta, a fost surprins in flagrant si a devenit obiectul unui santaj, dar asta insemna ca era pretabil la a fi santajat.
Iata ce declara Frank Edward Stevens intr-o ampla scrisoare adresata Scanteii, aparuta la 8 iulie 1950 sub titlul "Simt ca este de datoria mea sa spun poporului american adevarul despre Romania": "Cunosc Romania bine. Mai mult de 25 de ani din cei mai frumosi ani ai mei i-am trait in mijlocul poporului vostru. Realitatile din tara voastra nu ma mai pot insela. Toate eforturile din partea oricarei clici, oricarui grup, oricaror aliante de atatatori la razboi nu vor opri lupta poporului roman pentru o viata mai buna." Iar Scanteia considera asemenea declaratii drept "o noua si puternica demascare a atatatorilor la razboi".
Pana in 1957, dupa ce solicitase pasamite azil politic in Romania, Frank Edward Stevens a trait retras, impreuna cu familia sa, la o proprietate din localitatea Tohani, pe care o achizitionase inainte de al doilea razboi mondial. De fapt, era vorba despre un veritabil domiciliu fortat. Se intelege din documente ca situatia lui financiara era tot mai precara. In cele din urma, autoritatile romanesti i-au ingaduit sa se repatrieze in SUA, unde nedumeririle starnite de atitudinea sa se estompasera intre timp.
PRIZONIER AL JUSTITIEI ROSII. Nascut la 5 septembrie 1908, la Braila, Leonard Kirschen, fiul lui Peter-Eduard si al Minei, studiase la Clifton College din Marea Britanie. Licentiat in drept, se dedicase gazetariei inca din anii anteriori intrarii Romaniei in al doilea razboi mondial. Era unul dintre cei mai activi corespondenti din Romania ai presei anglo-saxone. Intre 1941 si 1944 s-a repliat in Turcia si exista documente care atesta ca in acea perioada a colaborat cu serviciile de informatii ale Marii Britanii. Intr-o declaratie a lui Constantin Bursan, anchetat de Securitate la 13 februarie 1952, citim: "Sosit la Ankara, m-am adresat lui Leonard Kirschen, pe atunci corespondent al unor ziare englezesti in capitala Turciei, cu rugamintea sa-mi indice persoana competenta din partea Agentiei Evreiesti, cu care sa pot sta de vorba si careia sa-i predau corespondenta ce-mi fusese incredintata in acest scop de dr. W. Filderman, inainte de plecarea mea din Bucuresti. Dupa doua zile, cred, Kirschen mi-a indicat pe Barlas, care se gasea la Pera Palace, la Istanbul. Tinand seama de legaturile lui Leonard Kirschen cu colonelul Archibald Gibson, seful Intelligence Service-ului (filiala din Istanbul - n.n.), am inteles ca prin acesta a descoperit pe Barlas, care, pe cat imi amintesc, avea pasaport englezesc." Intr-adevar, cum am mai spus, Charles Haim Barlas era in vremea aceea seful Comitetului de Salvare din Istanbul, care organiza securitatea emigrarilor evreiesti din Romania spre Palestina.
Dupa 23 august 1944, Leonard Kirschen a revenit la Bucuresti in calitate de corespondent al agentiei Associated Press. A fost arestat la 24 aprilie 1950 si prin sentinta nr. 160 din 23 ianuarie 1951 a fost condamnat la 25 de ani munca silnica pentru inalta tradare. Bineinteles, i
s-au imputat si relatiile cu filialele Intelligence Service de la Ankara si Istanbul din anii razboiului, ceea ce era o absurditate curenta in epoca, deoarece Leonard Kirschen actionase atunci in folosul aliatilor, deci si al Uniunii Sovietice. A fost eliberat din detentie la 4 martie 1960, in baza Decretului nr. 83 al Prezidiului Marii Adunari Nationale, emis in urma unor interventii oficiale ale guvernului Marii Britanii. Dupa ce i s-a permis sa plece din tara si-a reluat activitatea la agentia Associated Press, apoi s-a stabilit in Elvetia. In 1963 a publicat cartea memorialistica Prisoner of Red Justice (An Account of Ten Yearâs Captivity in Communist Rumania). A incetat din viata la 30 aprilie 1983 la Londra.
MARTURIE
"In cadrul OSS, am urmat diferite scoli de spionaj si anume la scoala denumita The Farm de langa Washington, care era o scoala superioara pentru
instruirea in materie de spionaj; a doua scoala la care am fost trimis a fost cea de langa Baltimore, denumita The Pennsylvania School, care era pentru incepatori in materie de spionaj; iar a treia scoala era cunoscuta sub numele de Virginia School si facea pregatirea fizica a elevilor. Astfel am cunoscut pe sefii spionajului american, caracterul acestui
spionaj si metodele
lui de lucru" -
Frank Edward Stevens, 8 iulie 1950
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
