Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înainte ca soarele să apună peste ziua lui Eminescu, un grav accident de circulaţie pune respiraţia Basarabiei în pericol. Poetul Grigore Vieru se află în stare gravă la Secţia Reanimare a Spitalului de Urgenţă din Chişinău, în prezent fiind conectat la aparatele de respiraţie artificială.
Mai multe persoane cunoscute din lumea culturală a Moldovei veghează la uşa spitalului. "Medicii depun toate eforturile, dar situaţia poetului este foarte gravă", declară Grigore Ciobanu, şeful Spitalului din Chişinău. Accidentul în care a fost implicat poetul Vieru a avut loc pe porţiunea de autostradă avariată pe segmentul Ialoveni – Dănceni, în condiţii de vizibilitate redusă, cauzate de o ceaţă densă.Grigore Vieru se întorcea de la Cahul, unde participase la o ceremonie de omagiere a poetului Mihai Eminescu. O echipă de medici români a plecat aseară la Chişinău pentru a ajuta la salvarea poetului. Toată lumea speră ca accidentul soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici, petrecut în condiţii nici astăzi elucidate, să nu atârne ca sabia lui Damocles asupra sufletului lui Grigore Vieru.
Înainte ca soarele să apună peste ziua lui Eminescu, un grav accident de circulaţie pune respiraţia Basarabiei în pericol. Grigore Vieru se află în stare gravă la Spitalul de Urgenţă din Chişinău.
Poetul basarabean Grigore Vieru a fost grav rănit în noaptea de 15 spre 16 ianuarie într-un accident rutier produs pe teritoriul Republicii Moldova. El se află internat la Secţia de Reanimare a Spitalului de Urgenţă din Chişinău şi conectat la aparatul de respiraţie artificială. "Starea lui Vieru este extrem de gravă. Pronosticul este foarte rezervat din ce ni s-a descris, urmează să vedem la faţa locului", a spus Raed Arafat, subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii.
Accidentul a avut loc în apropierea raionului Ialoveni, maşina în care se afla poetul lovindu-se violent de un copac de pe marginea drumului, din cauza ceţii. Grigore Vieru se întorcea din Cahul, unde participase la o ceremonie pentru omagierea poetului Mihai Eminescu. Atât poetul, cât şi Gheorghe Munteanu, membru al Ansamblului de dansuri populare "Joc", care se afla la volanul maşinii Opel Astra, au fost grav răniţi. La spital, la acel moment, medicii au decis "să nu se recurgă la intervenţii chirurgicale". Cele două infarcte anterioare pe care le-a avut poetul complică starea acestuia.
Potrivit Eleonorei Tcaci, şeful substaţiei medicale de urgenţă Ialoveni, ambulanţa a fost solicitată la ora 1:25 noaptea. Poetul se afla în automobil, avea dureri de cap şi plăgi sângerânde pe faţă.
În răni avea cioburi de sticlă din parbriz.
Născut la 14 februarie 1935, Grigore Vieru a lansat volume de versuri precum "Aproape" (1974), "Un verde neverde" (1976) şi "Metafore albastre" (1991) şi este membru corespondent al Academiei Române din 1993.
TEROAREA DE A IUBI ROMÂNITATEA
O vizită inopinată la redacţia Jurnalului Naţional la data de 15 octombrie 2008 a marelui poet basarabean avea să lase brazde adânci în pământul sufletelor noastre de români, unii mai mari, alţii mai mici. A intrat pe uşă cu aeru-i inconfundabil. Ne-a înmânat un articol în care îi evoca pe cei doi artişti. Ca prin farmec, atmosfera s-a relaxat pe fondul vocii poetului. I-am strâns căldura sufletului românesc în căuşul palmelor şi am păstrat-o, parcă ştiind cât de nepreţuită este. În piept ascundea cinci bypass-uri, dar persista în binecunoscuta lui teroare de a iubi românitatea. I-am ascultat cu aviditate amintirile unei copilării în care adevărurile despre neam şi Dumnezeu au lipsit cu desăvârşire. "Eu sunt născut pe malul Prutului, pe lângă Rădăuţi-Prut. Biserica din sat era închisă, iar maică-mea, ca toate femeile de la ţară, deşi analfabetă complet, era o mare credincioasă şi, când venea Paştele, cocea pe ascuns pască şi făcea ouă roşii. Trebuiau sfinţite, dar unde să le sfinţeşti? Pe celălalt mal, la Miorcani, biserica funcţiona. La miezul nopţii se revărsa peste Prut zgomotul clopotelor din noaptea Învierii. Aşa sfinţea maică-mea pasca şi ouăle, în zvonul acelor clopote din satul Miorcani!"
UN MARE PRIETEN
Când vorbim despre Grigore Vieru nu putem să nu ne gândim la marele lui prieten şi al Basarabiei, poetul Adrian Păunescu. "Ce pot să spun decât că nu am mai primit o veste bună de la începutul erei noastre. Faptul că astăzi, la 9:30, m-a sunat ziaristul Mihai Sultana Vicol, omul extraordinar dedicat cauzei unităţii naţionale, care era la Chişinău, şi mi-a spus că Vieru este în spital şi este în comă în urma unui accident petrecut pe drumul de la Cahul la Chişinău m-a năucit. Pur şi simplu încep să cred că trăim în interiorul unui blestem. Grigore Vieru trebuia să vină zilele acestea în partea aceasta de Prut, nu spun altfel că România este şi Basarabia, trebuia să fie cu noi, am vorbit cu el de Crăciun, mi-a confirmat că vrea să vină să fim de ziua Unirii celei mici împreună, cum am fost şi de ziua Unirii celei mari. În momentul acesta, Grigore Vieru este fără respiraţie, este dependent de aparate, este cu tensiunea în permanentă cădere, este în stare de inconştienţă şi că şi rinichii sunt blocaţi. Nu am putut da ştirea câteva ore.
Mereu erau priorităţi politice, mereu erau priorităţi birocratice. În fine, am vorbit de câteva ori cu Nicolae Dabija, cu Mihai Sultana Vicol, care, urlând mi-a spus, şi de fapt nici eu nu mă mai pot abţine, că a fost chemat un preot. Asta este ultima veste nenorocită. Înseamnă că lucrurile sunt grave.
Grigore este de ore şi ore într-o altă lume, poate mai bună, poate mai puţin birocratică, poate sufletul lui colindă şi se roagă pentru noi, cum trebuie să ne rugăm şi noi pentru el, pentru că sufletul lui este numai o pâlpâire, viaţa lui. Nu suntem niciodată pregătiţi pentru lucrurile esenţiale, cumpenele care intervin cu o viteză cosmică în viaţa noastră. Ce să facem, parcă suntem blocaţi în proiect, aici trebuia să fie găsite resurse, asta spunea la un moment dat doctorul Arafat, să-l aducem de acolo pentru a face investigaţii, pentru a face tot ce depinde de noi, ca să nu moară. Vorba lui Nicolae Dabija: Vieru este sufletul Basarabiei şi, dacă sufletul Basarabiei piere, de fapt ceea ce ne mai rămăsese, Basarabia însăşi moare. Iar imaginea pe care mi-a zugrăvit-o este ceva cutremurător, sunt oameni în jurul spitalului cu lumânări în mână şi se roagă. Asta e. Iată la ce ne duce trăirea adevărată şi necenzurată, şi necartelată. Bietul Grigore! Lumânări pentru o rugăciune cât mai credibilă.
Asta mă aduce la nebunie, în creierul meu parcă este un spiral de nervi, aşa sunt acum. Nu mai înţeleg nimic! De ce trebuie ca un om sfios, genial ca el, un simbol, sufletul Basarabiei, să treacă prin toate acestea şi să fie atât de trist, căci el, ţineţi minte!, la ora asta este numai o pâlpâire", a încheiat Adrian Păunescu.
Raisa, soţia lui Grigore Vieru, îi roagă pe toţi creştinii să îşi împreuneze mâinile a rugăciune pentru sănătatea poetului.
Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
Reaprindeţi candela
Reaprindeţi candela-n căscioare
Lângă busuiocul cel mereu
Degerat la mâini şi la picioare,
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
Doamne Cel din slăvile creştine,
Ce păcate oare-ai săvârşit
Că te-au dus acolo şi pe tine
În Siberii fără de sfârşit?!
Toate le ierţi,
Doamne de Sus,
Cu blândeţe măreaţă,
Chiar şi pe cei
Care te-au dus
În Siberii de gheaţă!
Ninge frigul şi pustiul plouă,
Degerata-mi este inima.
Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul şi lumina Ta.
Doamne, intră şi-n a mea chilie
Şi-amândoi, răniţi şi îngheţaţi,
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.
Toate le ierţi,
Doamne de Sus,
Cu blândete măreaţă,
Chiar şi pe cei
Care te-au dus
În Siberii de gheaţă!
Grigore Vieru
Daca nu as fi roman, as fugi in Romania
"Am trecut printr-o mare cumpana anul acesta. Ca orice om, am si momente de prabusire sufleteasca, parca simt ca vine sfarsitul lumii, dar cand merg la copiii de la gradinita «Ingerasul» din Chisinau si cand vad ca ei imi recita poeziile, imi canta cantecele, ma gandesc ca poate lumea incepe cu acesti copilasi frumosi si educati in spiritul dragostei pentru limba romana si pentru istoria noastra. Avem copii frumosi si asta ma face sa-mi fie draga viata si sa muncesc.
Lucrez la un CD care cuprinde atat cantece noi, cat si pe cele mai vechi care au devenit populare in sensul bun al cuvantului, pentru ca populare devin si manelele. Am vrut sa fac acest CD prin care sa adun neamurile. Am scris o piesa pentru mama, o piesa pentru tata, una pentru parinti, una dedicata limbii romane, o piesa pentru verisori, pentru cumnati, cumetri si chiar o piesa pentru vecini. Va fi un buchet frumos care va cuprinde toata familia.
Har am atata cat mi-a dat Dumnezeu. Saracia si nevoile din copilarie m-au facut sa fiu om, sa inteleg suferintele altora si sa fiu aproape de suferintele lor. Daca nu as fi trecut prin aceste incercari in viata, poate ca nu as fi inteles suferintele oamenilor si poate ca nu as fi scris aceste versuri si cantece dramatice. Poezia pentru copii a fost o scoala pentru mine. M-a invatat sa fiu mai limpede. Ultimii ani cred ca au fost cea mai prolifica perioada din viata mea pentru ca acum vad altfel viata. Am adunat o experienta, nu numai literara, dar si o experienta a vietii.
Cele mai emotionante momente din viata mea au fost atunci cand mi-a aparut prima carte si cand s-au nascut copii mei. Din punct de vedere profesional consider ca cea mai mare realizare a mea sunt versurile dedicate mamei. Nu pot sa spun ca imi iubesc mama mai mult decat ceilalti, dar mama mea a avut destin tragic si am fost foarte atasat de ea, mai ales ca am crescut fara tata.
Spuneam la un moment dat, ca aceasta minune a lui Dumnezeu, care este Romania, ar putea fi distrusa intr-o zi nu din afara, ci din interior, mai exact de de cei trei «p» nationali: pizma, para si ploconirea in fata strainului. Dincolo de acesti «p» nationali tot neamul meu este cel mai frumos, tot tara mea este cea mai frumoasa. Daca nu as fi roman, as fugi in Romania."
Grigore Vieru - 14 februarie 2007
Citește pe Antena3.ro
