Reţeaua transferurilor Becali – Minguella

Rechizitoriul întocmit de procurorii români în afacerea transferurilor oferă o imagine clară a circuitelor financiare, ce includ firme din Olanda şi Insulele Virgine Britanice, folosite de grupul Becali pentru a evita plata taxelor. Însă autorităţile române, la fel ca şi autorităţile din alte ţări, nu reuşesc să vadă dincolo de actorii locali.

INVESTIGAŢIE TRASFRONTALIERĂ: FOTBALUL ŞI LUMEA CRIMEI ORGANIZATE
Conexiunea dintre Minguella şi transferurile româneşti poate fi găsită şi prin intermediul unei anchete referitoare la transferuri care se desfăşoară în Franţa. Renaud Van Ruymbeke şi Francoise Desset sunt doi judecători francezi care instrumentează o investigaţie referitoare la transferul jucătorului brazilian Christian Correa Dionisio de la Paris Saint Germain la Girondin Bordeaux.

Fotbalul a îmbogăţit sau a creat capital politic şi de imagine multor personaje controversate din viaţa publică ro­mâ­nească. În toamna acestui an, procurorii români au trimis în judecată o seamă de persoane implicate în transferuri du­bi­oa­se de fotbalişti. Între aceştia: Ioan şi Victor Becali şi celebrul fotbalist român Gică Popescu. Procurorii români au reuşit să identifice metodele folosite de cei enumeraţi pentru a nu plăti taxele aferente unor transferuri de milioane de euro: firme off-shore, avocaţi olandezi şi declaraţii false. Însă afacerea transferurilor româneşti este orchestrată de o grupare aflată în spatele personajelor care apar în actele procuro­rilor români. Este vorba despre o reţea transfrontalieră care se întinde din Brazilia în Europa de Est, din Paraguay în Bulgaria şi din Insulele Virgine Britanice până la Bucureşti.

O echipă de reporteri români şi bulgari a investigat reţeaua transferurilor şi a găsit legăturile dintre grupări de crimă organizată din Bulgaria şi America de Sud, transferurile inves­tiga­te de către procurorii români şi personaje cu nume grele în fotbalul mondial. În România, reţeaua se află în spatele aface­rilor unor oameni precum fraţii Becali sau Gică Popescu. În Bulgaria, re­ţeaua con­duce către cel mai bogat ce­tă­ţean bulgar, Vasil Bozhkov, dar şi către personaje asasinate sau date în urmărire prin Interpol.



O POVESTE BRAZILIANĂ
Porto Alegre este un oraş brazilian aflat la confluenţa a cinci râuri care se varsă în Lacul Guiaba. Cu o populaţie de mai mult de cinci milioane de locuitori, Porto Alegre este al zecelea oraş, în ordinea mărimii, din ţara sud-americană.  În 2000, oraşul a fost tulburat de o serie de descinderi ale poliţiei federale, care investiga transferuri de fotbalişti suspecte între cluburi braziliene şi cluburi de fotbal din Europa. În fapt, iniţial, investigaţia brazilienilor nu avea nimic de-a face cu fotbalul. Poliţiştii îl căutau pe cetăţeanul bulgar Emil Todorov Ivanov, care era dat în urmărire prin Interpol, la cererea poliţiei din Sofia, pentru acti­vităţi de crimă organizată. Poliţiştii brazilieni au percheziţionat o serie de firme care aveau legătură cu Ivanov şi unde se organizau jocuri de bingo în Porto Alegre. Spre surprinderea poliţiştilor, în birourile acestor firme au fost găsite contracte care detaliau transferurile unor jucători şi antrenori renumiţi, cum ar fi: transferul jucătorului brazilian Paulo Nunes la Benfica Lisa­bona, documentaţia unui contract între Luiz Felipe Scolari şi clubul japonez de fotbal Jubilo Iwata, transferul jucătorului din Parguay, Carlos Alberto Gamarra Pavon, la Benfica Lisabona, transferul lui Jardel şi multe altele. Ivanov, care avea şi o identitate paraguayană falsă, Emilio Teodoro Gonzalez Rojas, era împuternicit să aranjeze multe dintre aceste transfe­ruri. Majoritatea documentelor au fost găsite în centrul oraşului Porto Allegre, în sediul firmei Bingo Cazes Emprendimentos e Participacões Ltda. Această firmă şi o a doua firmă, Slon Euroamerica Comercial Ltda, îi au ca asociaţi pe Ivanov şi un anume Juan Jose Mateo Walter, un agent acreditat de către FIFA. Documentele găsite îl indicau pe Ivanov "Rojas" drept reprezentant al companiei Lodford Trading, care era implicată în transfe­rurile unor fotbalişti brazilieni.

Povestea s-a complicat atunci când investigatorii brazilieni au descoperit că un alt personaj aflat în afaceri cu Ivanov şi Walter şi implicat în aceste transferuri este Jose Maria Minguella, un agent FIFA cunoscut în toată lumea. În anii ’90, Minguella l-a transferat pe faimosul jucător bulgar Hristo Stoichkov la FC Barcelona. Investigatorii brazilieni au descoperit şi că o altă firmă implicată în transferuri, Markroy Investments Limi­ted, îşi are sediul în Dublin, în Irlanda. Brazilienii spun că această companie e controlată de către Jose Maria Minguella. Markroy a primit mai mult de trei mi­lioane de dolari din transferul în Europa al jucătorului brazilian Christian Correa Dionisio. Actele companiei, obţinute de la registrul irlandez al comerţului, arată că directorul acestei companii este un anume Michael Joseph Doyle, un perso­naj controversat, care şi-a pierdut dreptul de a mai înfiinţa companii în Insulele Guernsey, după ce un tribunal l-a acuzat că înfiinţează firme fantomă pentru personaje controversate din Estul Europei. Tribunalul l-a mai acuzat pe directorul Markroy şi de facilitarea unor posibile operaţiuni de spălare a banilor.

Anchetatorii sud-americani au detaliat informaţiile culese în Porto Alegre, dar şi în alte oraşe braziliene în patru volume prezentate în faţa Senatului brazilian, deschizând cale unei ample investigaţii ce au condus spre descoperirea unor uriaşe fraude fiscale.

Tot ei au descoperit că un rol important în transferurile coordonate din Porto Alegre a fost jucat de cetăţeanul argentinian Carlos Marcelo Arguello, şi el agent FIFA, prin intermediul companiei European Sports Management din Luxemburg. Arguello are o legătură directă cu fraţii Becali, dar aceasta va fi detaliată mai târziu. Arguello, Walter, Minguella şi Ivanov sunt, potrivit autorităţilor din Brazilia, suspecţi în cazuri de spălare internaţională de bani şi evaziune fiscală. În fapt, sumele declarate autorităţilor în cazul multor transferuri erau mult mai mici decât sumele reale încasate, iar diferenţele mergeau către conturi din paradisuri fiscale. Aceleaşi metode au fost identificate şi de procurorii români, însă documentele şi investigaţia noastră indică şi faptul că aceleaşi personaje au orchestrat şi transferurile din România.

UN THRILLER BULGĂRESC
Minguella şi Walter au o lungă istorie împreună. Amândoi au fost condamnaţi la închisoare cu suspendare în 1996 pentru fraudarea companiei aeriene spaniole Iberia. Cei doi, cu ajutorul unui agent de turism, au călătorit ilegal cu avioanele Iberia la preţ de redus, ca pentru copii, timp de mai mulţi ani.

Ei şi-au stabilit la începutul anilor ’90 cartierul general la Sofia, în Bulgaria. În acei ani, asasinatele se ţineau lanţ în ţara vecină şi autorităţile nu reuşeau să facă faţă valului de criminalitate organizată. După cum am menţionat mai înainte, unul dintre personajele vizate în acei ani de către poliţia din Bulgaria pentru acti­vităţi de crimă organizată era Emil Todo­rov Ivanov, asociatul din Brazilia al lui Minguella şi Walter. Acesta a reuşit să fugă peste graniţă şi documente obţinute de noi arată că şi-a înfiinţat în Paraguay firma Multigroup Paraguay SRL. Multigroup este un conglomerat de firme asociate de către presa bulgară şi de către autorităţile de peste Dunăre cu activităţi de crimă organizată. Ramura paraguayană a Multigroup a fost înfiinţată în 1994 de către Ivanov împreună cu un alt fugar din Bulgaria, Mario Mihaylov Iordanov. Atât Ivanov, cât şi Iordanov sunt şi în prezent de negăsit.

Nevasta lui Iordanov vrea să divorţeze şi dă şi în prezent anunţuri în presa bulgară pentru a-şi convoca fostul partener de viaţă pentru divorţ.

Gruparea Multigroup a fost înfiinţată de către Ilia Pavolv, un fost bodyguard ajuns la un moment dat cel mai bogat cetăţean bulgar. În martie 2003, Pavlov a fost executat cu un glonţ în inimă în Sofia. El a fost implicat în fotbal, fiind preşedintele CSKA Sofia şi mai târziu al Cherno More FC.

Minguella, Walter, dar şi Arguello sunt implicaţi într-o serie de firme din Bulga­ria, între care Lobet Developments.  Firma, înregistrată pe unul dintre bulevardele principale ale Sofiei, este activă în construcţii. Alături de cei trei, în managementul firmei s-au perindat şi societăţi precum firma luxemburgheză European Sports Management (ESM), firmă indica­tă de autorităţile braziliene ca fiind im­pli­cată în evaziune fiscală în cazul transferului jucătorului Pavon din Brazilia că­tre Benfica Lisabona. Reprezentantul ESM este Arguello. Acelaşi Arguello este men­ţi­onat în rechizitoriul procurorilor ro­mâni ca dându-le indicaţii fraţilor Becali unde să trimită banii rezultaţi din transferul jucătorului Dan Alexa, de la Di­na­mo Bucureşti spre un club din China.

Tot în Lobet şi-a făcut apariţia şi bulgăroaica Elka Ivanova Aleksandrova, o doamnă în vârstă de 64 de ani, care face legătura cu unii dintre cei mai controversaţi şi mai bogaţi oameni de afaceri bulgari. Astfel, Aleksandrova a fost asociată în firma IGM AG, cea mai mare firmă bulgărească din domeniul jocurilor de noroc, cu Ilia Pavlov, liderul Multigroup executat, Mladen Mihalev-Majo, şeful unui alt grup de afaceri bulgăresc acuzat de legături cu crima organizată – grupul SIK, dar şi cu Vasil Bozhkov, cel mai bogat bulgar în acest moment, care este şi proprietarul clubului de fotbal CSKA Sofia.

Bozhkov a fost asociat şi în firma Tanev, Sirakov & Co. Compania (www.tanevagency.com) a fost înfiinţată de un cunoscut fotbalist bulgar, Lachezar Tanev, şi este una dintre firmele cele mai active în domeniul transferurilor fotba­listice în Bulgaria. Şi în această firmă se găsesc urmele lui Minguella & Co, fiindcă unul dintre asociaţi este firma European Financial Control AG din Luxemburg, care duce direct la Arguello. De fapt, La­chezar Tanev şi Minguella sunt par­te­ne­ri şi în altă firmă din Bulgaria, numită Gimera.




COMOARA DIN INSULĂ
În toamna lui 2008, procurorii români au anunţat finalizarea unei ample investigaţii în domeniul transferurilor fotba­listice. Investigaţia i-a aşezat în banca acu­za­ţilor, între alţii, pe Ioan şi Victor Becali, dar şi pe Gică Popescu. Verii Becali gravitează în jurul lui Gigi Becali, de­cla­rat în toamna aceluiaşi an drept cel mai înstărit român de către publicaţia financiară Capital. În fapt, în ciuda aparentelor neînţelegeri dintre ei, fraţii Becali şi vărul lor, Gigi, au împreună o istorie de afaceri. Ei au fost asociaţi îm­pre­ună cu un alt personaj controversat, Nicu Gheară, în firma Melody Bar SRL. În prezent, verii Becali au anunţat că pun umărul la revenirea echipei Steaua, pa­tro­na­tă de către Gigi Becali, la o formă mai bună după eşecurile pe bandă înre­gis­trate atât în campionat, cât şi în afara ţării.

Rechizitoriul întocmit de procurorii români în afacerea transferurilor oferă o imagine clară a circuitelor financiare, ce includ firme din Olanda şi Insulele Virgine Britanice, folosite de grupul Becali pentru a evita plata taxelor. Însă autorităţile române, la fel ca şi autorităţile din alte ţări, nu reuşesc să vadă dincolo de actorii locali.

"Dragă Simona/Mădălina, vă rog să-l informaţi pe Victor că societatea care deţine 50% din drepturile lui Dan Alexa este: PYRALIS INVESTMENTS B.V., cu se­diul social: P.C. HOOFTSTRAAT 150 NL-1071 CG AMSTERDAM – OLANDA", spune Carlos Marcelo Arguello, asociatul lui Minguella şi Walter, într-un e-mail, aflat în posesia procurorilor români, către Becali Sport, firma fraţilor Becali. Instrucţiunile lui Arguello îi indică lui Becali unde trebuie să ajungă jumătate din valoarea de transfer a lui Dan Alexa, la acel moment jucător al Clubului Dinamo. Alexa a fost transferat la un club din China, iar peste 400 de mii de euro din acest transfer au mers către Pyralis. În fapt, majoritatea transfe­rurilor investigate de către procurorii români duc către firme din Olanda controlate de către avocatul Johan Versluis. Acesta a declarat procurorilor că acţionează în numele unor firme off-shore din Insulele Virgine Britanice şi că nu ştie cine se află în spatele acestora. Una dintre principalele firme off-shore spre care au fost trimişi banii din transferurile româneşti se numeşte Tierney International şi îşi are sediul în Insulele Virgine Britanice, în Marea Caraibilor. Conform unor documente obţinute de la registrul luxemburghez al companiilor, Tierney şi Carlos Marcelo Arguello sunt implicaţi în firma European Sports Mangement (ESM), cu sediul în Luxemburg. Însă, după cum menţionam anterior, ESM este implicată şi în Lobet Developments, firma lui Jose Maria Minguella din Bulgaria.

Legăturile lui Minguella cu grupul acuzat de procurorii români pot fi găsite şi în centrul Bucureştiului, în Bulevardul Primăverii 51, acolo unde Gică Popescu împarte biroul firmelor sale cu cele ale firmei lui Minguella, Promomarketinvest Development. Ca şi Lobet Investments din Sofia, şi Promomarketinvest este implicată în activităţi de dezvoltare imobiliară, un obiect de activitate drag lui Becali, dar şi lui Gică Popescu.

Gică Popescu nu a dorit să ne acorde un interviu şi ne-a direcţionat către avocatul său, însă nici acesta nu a oferit răspunsuri unui set de întrebări ce i-au fost trimise.  

ŞI UN SĂRUT FRANŢUZESC
Conexiunea dintre Minguella şi transferurile româneşti poate fi găsită şi prin intermediul unei anchete referitoare la transferuri care se desfăşoară în Franţa. Renaud Van Ruymbeke şi Francoise Desset sunt doi judecători francezi care instrumentează o investigaţie referitoare la transferul jucătorului brazilian Chris­tian Correa Dionisio de la Paris Saint Germain la Girondin Bordeaux. Christian a fost şi el jucător în Porto Allegre, acolo unde a început afacerea Minguella. Ziarul francez L’Equipe menţionează că 5,8 milioane de euro din transferul lui Christian au fost ilegal transferaţi către o companie controlată de Minguella: Intermark BV din Olanda. Aceeaşi companie este menţionată în rechizitoriul procurorilor români ca fiind implicată în transferul lui Lucian Sânmărtean de la Gloria Bistriţa, transfer instrumentat, în partea română, de Gică Popescu şi fraţii Becali. În acest caz, Intermark a primit 300.000 de dolari.

Afaceri de miliarde de euro

Firma off-shore Tierney International, spre care au fost direcţionate importante sume de bani din transferurile româneşti, conduce spre afaceri de ordinul a miliarde de euro din Luxemburg şi Insulele Virgine Britanice. Tierney, împreună cu Makin Limited, o firmă din Insula Man, şi cu Marcelo Arguello au intrat în managementul firmei luxemburgheze European Sports Management în 1996. La acea dată, înlocuiau alte trei firme din Insulele Virgine Britanice: Crabbe Limited, Liburd Limited şi Dahmer Limited. Ultimele două sunt reprezentate de către o avocată din Luxemburg, Janine Biver, şi sunt implicate în emiterea, prin intermediul companiilor Symphony Credit Select 1 SA şi Allegro Investment Corporation din Luxembourg, unor bonduri în valoare de miliarde de euro. Janine Biver ne-a declarat că nu ştie cine se află în spatele firmelor Dahmer şi Liburd, dar a adăugat că a ales să le reprezinte ca urmare a cererii firmei Interconsult, reprezentată de Alexis Kamarowsky. Kamarowsky este de altfel şi managerul Symphony şi Allegro şi un fost asociat al lui Juan Jose Mateo Walter, caracter central din afacerea transferurilor. Un alt director al Allegro, Federigo Cannizzaro di Belmontino, a fost şi el implicat în European Sports Management, firmă asociată cu Walter, Arguello şi Minguella.