Multe dintre statele membre ale Organizatiei Internationale ale Francofoniei sunt cvasinecunoscute publicului larg, insa aceasta nu inseamna ca nu joaca sau au jucat un rol important pe scena lumii. Mai mult, unele dintre ele sunt dovada vie a rivalitatii istorice dintre Franta si Anglia.
In unele dintre statele care formeaza marea familie a francofoniei, dupa sute de ani si zeci de lupte, s-a incetatenit in sfarsit un sistem care imbina fara sincope limba franceza, guvernarea de tip britanic si bucataria locala. Un exemplu exotic este insula caraibiana Sainte-Lucie, pe care britanicii si francezii si-au disputat-o de 14 ori din 1663 pana in 1814. Pana la urma au invins englezii, desi numele a ramas francez. In schimb, bastinasii, in proportie de 90% romano-catolici, o recunosc drept suverana pe Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii si au ca imn binecunoscutul "God Save the Queen". Tarisoara de doar 620 de kilometri patrati are ca limba oficiala atat franceza, cat si engleza si se distinge prin exportul exceptional de banane. De altfel, Sainte-Lucie se poate lauda cu cel mai mare numar de laureati ai Premiului Nobel pe cap de locuitor, anume doi.
CEI MAI FERICITI
|
Vanuatu, un ansamblu de 83 de insule din Oceanul Pacific de Sud, are ca imn piesa "Yumi, Yumi, Yumi" si ca limbi oficiale engleza, franceza si bislama. Paradoxul istoric al acestui stat cu 211.000 de locuitori este ca a fost revendicat, in 1906, in acelasi timp si de Marea Britanie, si de Franta. In cele din urma, cele doua puteri coloniale au decis sa conduca insulele impreuna. Miscarea de independenta din Vanuatu a reusit sa doboare "jugul" britanic si pe cel francez abia in 1980. Localnicilor le-a ramas ca preocupare pericolul constant al vulcanilor, loviturile de stat si coalitiile politice, ingreunate de ponderea nefavorabila a vorbitorilor de franceza sau de engleza. Cu toate acestea, un studiu al Fundatiei New Economics a apreciat ca Vanuatu este cel mai fericit stat de pe pamant.
|