Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ciuda bolii cu care se lupta, Ovidiu nu putea sta departe de lumea artei. Împreună cu bunul său prieten Nicolae Mărgineanu puseseră la cale un film...
În ciuda bolii cu care se lupta, Ovidiu nu putea sta departe de lumea artei. Împreună cu bunul său prieten Nicolae Mărgineanu puseseră la cale un film...
“Aveam un proiect recent pe care trebuia să-l realizăm împreună. Este vorba despre un film inspirat din perioada de detenţie în închisoarea de la Sighet a cardinalului Iuliu Hossu. A fost chiar ideea lui Ovidiu, care ar fi urmat să joace rolul titular. Din păcate, nu a mai fost să fie”, ne-a povestit regizorul Nicolae Mărgineanu, făcând cărare printre amintiri. “L-am văzut, cred, prima dată, dacă îmi amintesc bine, în filmul «Concert din muzică de Bach» după romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, în regia lui Dinu Tănase. Juca rolul unui poliţist şi mă impresionase tenacitatea şi forţa pe care o imprimase personajului. Părea un buldog care nu mai poate fi oprit, păstrând însă o ţinută extrem de elegantă sub încordarea pe care o simţeai în interiorul personajului. Mi se părea un actor cu totul deosebit, cu multă forţă şi căruia îi plăcea să joace extrem de interiorizat. Au urmat multe alte roluri în filme. Burdea din filmul «Dincolo de pod», după «Mara» lui Ioan Slavici şi în regia regretatului Mircea Veroiu. Ovidiu reuşea să facă un personaj enigmatic şi frumos, un revoluţionar extrem de convingător, plin de vigoare şi speranţă. De asemenea, rolul sceleratului din «Actorul şi sălbaticii» în regia lui Manole Mărcuş. Un personaj interpretat cu originalitate şi îndrăzneală, o compoziţie pe muchie de cuţit care i-a reuşit extraordinar. De câte ori nu ne-a încântat, de câte ori nu ne-a ţinut cu sufletul la gură, ori ne-a lăsat cu senzaţia că ne pare rău că filmul s-a terminat. Ne-a ajutat să transformăm nişte zile banale şi anonime, în zile de sărbătoare.
MULŢUMIRE. Am avut bucuria să lucrăm împreună la filmul «Profetul, aurul şi Ardelenii» al lui Dan Piţa, unde eu lucram în calitate de operator-şef, cum se spunea pe atunci. Ovidiu era o prezenţă foarte plăcută, elegant, grav, cu un mic zâmbet permanent în colţul gurii. Am descoperit că suntem din Cluj, amândoi, şi asta ne-a apropiat. Eram tineri şi ne împrieteneam uşor. Lucram cu mare plăcere la film. A urmat prima mea producţie cinematografică ca regizor «Un om în loden» în care a jucat umanizând cu multă discreţie şi tact personajul unui ofiţer de poliţie. Îi mulţumesc şi acum pentru acel rol. Ovidiu a fost un actor pe care puteai să te bazezi. Lua lucrurile în serios şi niciodată nu te lăsa la greu. Îl simţeai foarte ataşat de filmul la care lucra şi asta îţi dădea încredere. Uitându-mă în urmă, cred cu convingere că Ovidiu Iuliu Moldovan şi-a îndeplinit menirea ca actor. Prezenţa sa în teatru şi în film a fost o bună perioadă indispensabilă. Să-l odihnească Dumnezeu!”, încheie, cu tristeţe, Nicolae Mărgineanu.
Citește pe Antena3.ro
La adio
Ovidiu Iuliu Moldovan a încetat din viaţă miercuri seară, în jurul orei 21:00, la Spitalul Universitar din Bucureşti, ca urmare a unui stop cardiorespirator. Actorul se lupta de ani buni cu o boală cumplită: ciroza. Luni, Ovidiu Iuliu Moldovan a fost internat în secţia de gastro-enterologie a aceluiaşi spital. Potrivit medicului Gheorghe Iană, managerul instituţiei, diagnosticul exact care i-a fost pus actorului a fost “ciroză decompensată”. Ovidiu Iuliu Moldovan avea 66 de ani. Duritatea bolii, dar mai ales faptul că nu se mai putea dărui cu totul muncii sale l-au transformat pe artist într-un “însingurat”, după cum spune George Mihăiţă: “Devenise straniu, taciturn şi se însingurase”. Ovidiu Iuliu Moldovan va fi depus astăzi, între orele 9:00 şi 13:00, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional din Bucureşti, iar înmormântarea va avea loc tot astăzi, la ora 14:00, la Cimitirul Bellu, pe Aleea Actorilor.
