La Tarlisua, satul devastat de ape, oamenii au inceput sa-si scoata no-roaiele din case. Dincolo de podul rupt de apa, eliberat din prinsoarea trupurilor de copaci navaliti peste oameni, lacrimile stau in loc. Localnicii si-au vazut vecinii luati de vartej cu tot cu casa. Rabufnirea paraului nu le-a luat insa oamenilor cea mai de pret bogatie: puterea de munca.
Cititi si: Dupa potop, lacrimi si durere * Bilant provizoriu - Apa a luat noua vieti * In satul in care s-a nascut Rebreanu, o data a plouat cu stele * Examinare speciala pentru copiii care dau testele nationale

Apele nu le-au luat puterea de munca

Abia au trecut apele, iar la Tarlisua oamenii au inceput sa-si scoata noroaiele din case. Sunt ajutati de jandarmi militari, dar si de localnicii satelor din jur.

In lumina soarelui de dimineata se vad cel mai bine distrugerile lasate in urma de apa. Pana la Tarlisua, drumul este marginit de cursul furios, chiar daca foarte firav, al Tiblesului. Paraiasul a revarsat peste campuri, acoperind campiile cu o argila nisipoasa care te face sa te gandesti cum vor mai putea localnicii sa cultive aceste terenuri. In sate, casele de pe langa apa sunt insemnate cu noroaie. Pasunile mai pastreaza pe alocuri, ghebosi, parii pe care erau adunate capitele de fan, primul cosit anul acesta. Martori tacuti ai potopului.

Cum ne apropiem de asezarea cunoscuta, pentru ca aici s-a nascut romancierul Liviu Rebreanu, copacii rupti, culturile de porumb acoperite si asfaltul ingalbenit de argila te mira: ce s-a intamplat de firavul Tibles a reusit sa lase in urma atatea stricaciuni si sa curme vietile celor care ii stapaneau malurile?

LA SPALAT IN RAU. In sat domneste dezordinea. Lumea pare data peste cap, dar, din loc in loc, se vad femeile: freaca in vreun firisor de apa cate o rufa din casa. Unele se apleaca peste malul Tiblesului, care le-a stricat lumea. Prima bulendra care le-a cazut la mana, caci in majoritatea caselor Tiblesul a lasat prapad. A intors dulapurile, a scos televizoarele dintre pereti, lasandu-le cine stie pe unde, a izbit lemne de ziduri, a rupt geamuri si stalpi si a aruncat masinile peste garduri. Femeile spala si barbatii dau cu lopata. In cele mai multe dintre curti se munceste si este lume de parca soarele ar straluci sus pe cer a sarbatoare. Au venit oamenii si din satele din jur, daca lor nu le-a intrat apa in casa, sa dea o mana de ajutor, au sosit si copiii batranilor, de pe la Dej, Bistrita sau si de mai departe. Casele, odata mandre, sunt cele mai bune dovezi ca oamenii de aici stiu sa munceasca, dar energia care razbate de printre ruine dovedeste ca localnicii nu stau cu mana in san nici atunci cand e vorba sa-si ajute vreun vecin. Intr-o curte femeile spala slana adunata intr-o cosarca de printre noroaie. Nu pot astepta iarna cu camarile goale. Nu exista barbat sau femeie care sa stea sa se uite.

LOVITI IN SUFLETE. Militarii s-au intors in Tarlisua abia la ora 11:00, ieri, pentru a-i ajuta pe oameni sa-si scoata mizeriile aduse de apa din curti. Cei mai multi dintre ei nu se opresc din munca nici macar sa povesteasca prin ce au trecut. Tarlisua se poate mandri cu oameni harnici, si asta o poate observa oricine, chiar si dupa ce pe aici a trecut potopul. "O fost multi oameni care i-a luat apa. Doar Domnu’ Tatal ceresc stie ce s-a intamplat cu ei. Daca venea noaptea muream cu totii in case, nici nu mai vorovim", ne spun satenii. Multi dintre ei nici nu stiu foarte bine cine a scapat sau nu din valurile urgiei, dar nu au timp de bocit.

Maria Bodea a cazut in scaunul din fata casei dupa ce ore intregi a carat noroiul si a pus cate un lucru la uscat prin copaci si acum se descarca: "Suntem daramati. Si psihic, si material". Femeia este asistenta medicala a satului si s-ar fi asteptat poate la mai mult ajutor de la oamenii din sat, pentru care s-a trezit si noptea din somn. Ne arata mormanele de gunoaie, lemne si resturi din alte gospodarii pe care i le-a adus raul in casa. Isi aminteste de oamenii pe care ii luase apa si strigau dupa ajutor, de noaptea in care a stat pe casa asteptand vreo minune si sperand ca viitura sa nu se intoarca si mai furioasa. Plange putin si sincer: "Ne este frica sa mai dormim in casa. Daca se intoarce...".

Dincolo de podul rupt pe care militarii, jandarmi si oamenii din sat il elibereaza din prinsoarea trupurilor de copaci navaliti o data cu apa peste oameni, lacrimile stau in loc.

"NOROC"
"O fost multi oameni care i-a luat apa. Doar Domnu’ Tatal ceresc stie ce s-a intamplat cu ei. Daca venea noaptea muream cu totii in case, nici nu mai vorovim" - localnic sinistrat

OPTIMISM
"Suntem daramati de tragedia care ne-a lovit. Nu numai psihic, dar si material. Om scoate-o noi la capat pana la urma. Dumnezeu ne ajuta. Nu ne lasa El la greu." - Maria Bodea