Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peste 85% dintre aceste victime abandonează școala, conform celui mai recent studiu al Organizației Salvați Copiii. Asistenții sociali ar putea rezolva măcar o parte din problemă, dacă ar interveni la timp, când minorele încep să nu mai frecventeze cursurile, ceea ce ar fi un prim semn al abuzurilor asupra lor. Însă România nu are oameni pregătiți pentru a susține un astfel de mecanism de prevenție și intervenție timpurie. În mod paradoxal, deși se spune că suntem țara asistaților social, România este pe ultimul loc din UE, în ultimii 12 ani, din punctul de vedere al alocării bugetare pentru asistența socială, cu mult sub media europeană.
Cel mai recent studiu realizat de Organizația Salvați Copiii România arată că o treime dintre mamele minore din România s-au născut tot din mame minore, 8 din 10 mame și gravide sub 18 ani nu merg la școală, 45% din nașterile înregistrate în rândul fetelor cu vârste mai mici de 15 ani din Uniunea Europeană provin din România, iar 85% dintre mamele și gravidele cu vârsta sub 18 ani nu mai merg la școală, majoritatea acestora abandonând școala înainte de sarcină. Experții care au contribuit la realizarea studiului spun că abandonul școlar nu este doar o consecință a sarcinii la vârste fragede, ci e chiar primul semn care ar trebui să declanșeze imediat un mecanism de protecție socială. Acesta însă nu există. „Asistenții sociali ar putea să meargă să verifice fiecare caz în parte, după ce școlile constată că minorele nu mai frecventează cursurile. În cele mai multe cazuri analizate de noi am constatat că aceste fete abandonează școala chiar înainte de a rămâne gravide, multe dintre ele fiind victimele abuzurilor unor adulți. Sunt câteva județe unde asistența socială intervine, dar în general se întâmplă acest lucru atunci când cazurile ajung în instanța de judecată, în timp ce aproape 3.000 de localități nu au asistenți sociali care să poată merge în comunitățile din care provin aceste cazuri și să le ofere sprijin. Poate exista un angajat al primăriei care se ocupă cu partea de asistență socială, dar de multe ori este o persoană care are doar studii liceale și nici măcar nu poate face ancheta socială, pentru că nu permite legea. În multe dintre cazuri este un angajat al primăriei care se ocupă și de partea de asistență socială, primind bani în plus la salariu, dar nu sunt angajați specialiști”, a explicat, pentru Jurnalul, George Roman, Director Advocacy, Salvați Copiii România.
Cel mai mic procent din PIB, la nivel european
Acesta mai spune că a fost greșită abordarea conform căreia suntem țara asistaților social, pentru că statisticile arată contrariul. România investește cei mai puțini bani în protecția socială, în general, iar pentru a putea avea rezultate pozitive, mai ales cu reintegrarea socială a mamelor minore, dar și pentru a reduce numărul acestora, ar fi nevoie de un sistem de asistență socială mult mai puternic și mai bine finanțat. Statisticile Eurostat (biroul de statistică al Uniunii Europene) arată că în ultimii 12 ani, România a investit între 11 și 17% din Produsul Intern Brut (PIB) în asistența socială, în timp ce media europeană este de peste 23%, iar unele țări alocă peste 30% din PIB. O țară precum Franța, din ultima categorie, are și PIB-ul mult mai mare decât al României, ceea ce înseamnă costuri mult mai ridicate cu programele sociale, dar și rezultate pe măsura investițiilor.
„Luând în considerare impactul redus al intervențiilor serviciilor socio-medicale în zonele vulnerabile pentru gravide, mame și nou-născuți și datele statistice îngrijorătoare ale Analizei privind situația gravidelor și mamelor minore din comunitățile defavorizate care reflectă aceeași situație de cel puțin un deceniu, Organizația Salvați Copiii consideră necesară constituirea unui grup interinstituțional în vederea garantării protecției mamelor și gravidelor minore și facilitarea accesului la servicii de sănătate pentru gravidele și copiii vulnerabili din zonele rurale defavorizate”, spun reprezentanții Salvați Copiii. Astfel s-ar putea colecta date din comunități, s-ar putea asigura asistență medicală și servicii sociale, dar și sprijin pentru continuarea educației și pregătirii profesionale. Li s-ar putea asigura protecție minorelor care au devenit victime de abuz, dacă ar exista o colaborare între instituții, dar și între stat și ONG-uri.
Situația e aceeași de peste 10 ani
Încă din 2010, România alocă cel mai mic procent din PIB pentru protecţie socială din Uniunea Europeană. În medie, statelele membre ale Uniunii Europene au alocat 29,4% din PIB pentru protecţia socială în 2010. Cele mai ridicate niveluri, de peste 30% au fost în Franţa, Danemarca, Olanda sau Germania. La polul opus se situau România (17,6%), Letonia (17,8%), Bulgaria şi Estonia (ambele cu 18,1% din PIB). România se situa pe ultimul loc din UE, la acest capitol, și în anul 2016, când a cheltuit doar 14,6% din PIB pentru asistență socială, în scădere faţă de 2011 cu două puncte procentuale. Media europeană era de 28,2% din PIB-ul Uniunii Europene, conform Eurostat.
În același an, Franţa cheltuia cei mai mulţi bani pe asistenţă socială din Uniunea Europeană, cu un procent de 34% din PIB, iar Finlanda şi Danemarca se aflau pe locul secund, ambele cu un procent de 32% pentru cheltuieli în protecţie socială, iar Austria, Belgia, Olanda, Italia şi Suedia cheltuiau 30% din PIB pe asistenţa socială. Mai puțin decât România cheltuiau Letonia şi Lituania, cu 15,2%, respectiv 15,4%, iar Bulgaria cheltuia 17,5% din PIB. În timp ce la nivelul UE, din 2010 până în 2015, ponderea cheltuielilor pentru protecție socială în PIB crescuse de la 28,6% la 29%, în România a scăzut de la 17,3% la 14,6% din PIB.
Țara noastră a rămas la coada clasamentului european, din punctul de vedere al cheltuielilor din PIB pentru asistența socială, cea mai mare alocare fiind puțin peste 17%, dar problema nu a fost, în tot acest timp, doar procentul din PIB alocat, ci și structura cheltuielilor sociale, pentru că din același buget se plătesc și indemnizații, șomaj și peste 50% din acest buget reprezintă diferența pe care statul o dă anual la bugetul de pensii, care e acoperit doar în proporție de circa 70% din contribuții, astfel încât rămân anual doar câteva procente pentru plata asistenților sociali care ar trebui să rezolve problemele grave din toată țara, unde sunt incluse și mamele minore.
Principala problemă rămâne finanțarea
Studiul realizat de Organizația Salvați Copiii România arată că mai mult de 8 din 10 mame și gravide cu vârsta sub 18 ani nu mai merg la școală, iar 4 din 10 gravide și mame minore nu accesează alte servicii medicale, cu excepția medicinii de familie, pe durata sarcinii. Totodată, două din 10 mame minore au mai mult de un copil, iar 32% dintre acestea afirmă că mama lor era minoră când le-a născut. În anul 2021, potrivit datelor semidefinitive INS, 687 de nașteri au provenit de la mame cu vârsta sub 15 ani. Astfel, 45% din nașterile înregistrate în rândul fetelor cu vârste mai mici de 15 ani din Uniunea Europeană provin din România, țară aflată pe primul loc la acest capitol. Datele Analizei situației mamelor și gravidelor sub 18 ani din România și Analizei privind situația gravidelor din comunități defavorizate au fost făcute publice în 7 noiembrie, în cadrul dezbaterii organizate de Salvați Copiii România și Senatul României, la care au participat reprezentanți ai instituțiilor statului. Reprezentanții statului sunt de acord cu faptul că trebuie să fie creat un mecanism complex care să ajute la reducerea numărului de mame minore și de reducere a abandonului școlar al acestora, însă principala problemă rămâne nerezolvată: asistența socială ar trebui să primească o alocare bugetară cel puțin dublă, ca acest mecanism să poată exista.
Pentru a se putea rezolva o parte din problema mamelor minore, statul ar trebui să creeze o structură formată din asistenți sociali care să meargă în fiecare comunitate și să ajute victimele. Pentru a avea asistenți sociali în fiecare localitate, e nevoie de un procent dublu din PIB care să fie alocat pentru asistența socială.
