Romanii nu stiu sa-si dea avocatul in judecata

MALPRAXIS - In caz de greseli profesionale, clientii nu stiu ca pot sa ceara despagubiri de la aparator Conceptul de malpraxis in avocatura isi are originile in vechile cazuri privind incalcari procedurale din Anglia. In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, asociatiile legale erau organizate pentru protectia impotriva amenintarilor din afara profesiunii. Existenta acestor asociatii reprezenta un mic stimulent pentru asigurarea impotriva responsabilitatii profesionale, astfel incat malpraxis-ul in avocatura era raspandit.

REPREZENTANT. Calin Zamfirescu, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania

Potrivit Codului Deontologic al Avocatilor din Uniunea Europeana la care, in cazul integrarii, va trebui sa adere si barourile din Romania, avocatul are o serie de obligatii fata de client, care, in cazul in care nu sunt respectate, duc la sanctiuni. Astfel, avocatul trebuie sa respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta in cadrul activitatii sale profesionale. Avocatul isi sfatuieste si isi apara clientul cu promptitudine, in mod constiincios si cu diligenta. Aceleasi reglementari sunt prevazute si in statutul profesiei de avocat din Romania. La art. 115 si 116 se prevede ca avocatul sa depuna toata diligenta pentru apararea libertatilor, drepturilor si intereselor legitime ale clientului si ca este dator sa isi sfatuiasca clientul cu promptitudine, corect si cu diligenta. Prin art. 124 al aceluiasi statut, avocatul este obligat sa se asigure de raspundere profesionala. Prin "raspundere profesionala" se intelege acoperirea daunelor efective suferite de client si rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor Legii, ale statutului si altor reguli deontologice. Si Codul Deontologic al Avocatilor din Uniunea Europeana prevede obligativitatea avocatilor de a avea o asigurare permanenta pentru raspunderea sa profesionala, "in limite rezonabile, tinand cont de natura si de amploarea riscurilor pe care si le asuma prin exercitarea activitatii sale".

In Romania, avocatul are obligatia sa se asigure pentru raspundere profesionala, in temeiul art. 40 din Legea meseriei de avocat. La art. 215 din statut, se prevede ca asigurarea de raspundere profesionala cu caracter minim obligatoriu se incheie cu urmatoarele observatii: avocatul stagiar se asigura pentru un risc asigurat in valoare de minimum 3.000 de euro anual, iar avocatul definitiv se asigura pentru un risc asigurat in valoare de minimum sase mii de euro anual. Aceste asigurari se fac la sfarsitul fiecarui an. Neindeplinirea acestor obligatii atrage neinscrierea in tabloul anual al avocatilor cu drept de exercitare a profesiei.

OBLIGATII. Potrivit presedintelui Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR), Calin Zamfirescu, "culpa profesionala in profesia de avocat imbraca niste forme specifice, pentru ca ea este raportata la genul de obligatii profesionale incalcate". Avocatul poate sa-si asume fata de client, in schimbul onorariului, fie obligatii de rezultat, fie obligatii de mijloace sau de diligenta. Marea majoritate a obligatiilor angajate de avocat sunt de mijloace. "In sensul ca isi ofera capacitatea profesionala in slujba clientului in vederea realizarii unui obiectiv, nu garantand realizarea lui, cum ar fi garantarea ca va divorta sau ca va pastra o calitate de mostenitor, ci ca isi va pune la dispozitie toata competenta in vederea atingerii acestui scop. Aceste obligatii de mijloace, de diligenta, conduc la ideea la nerealizare a scopului asistentei, nu angajeaza o raspundere. Spre exemplu, in cazul unui divort. Vrei sa divortezi, ai un sot violent, infidel si care a plecat de acasa. Perfect. Se face un angajament. Avocatul afla pe parcursul procesului ca nu-i adevarat. Si ca, de fapt, sotia era infidela. Asa cum spun martorii. Si actiunea de divort se respinge, pentru ca nu e culpa sotului. "Evident ca intr-o astfel de situatie nu poate fi tras la raspundere avocatul", spune Zamfirescu, pentru ca, in concluzie, desi s-a angajat sa ajute la obtinerea divortului, avocatul nu a avut nici o vina privind rezultatul procesului.

"VREAU DIVORTUL!" Opuse acestor obligatii de diligenta, la care raspunderea este verificata in niste conditii mai largi, sunt obligatiile de rezultat. "De exemplu, vine un client la mine sa-i fac un recurs intr-un dosar. Daca eu nu fac acest recurs in termenul prevazut de lege, instanta, cand va trebui sa-l judece, il va anula ca tardiv. In aceasta situatie, indiferent care era continutul recursului, vina mea este evidenta pentru simplul motiv ca s-a pierdut recursul, pentru ca l-am depus mai tarziu. Deci, obligatia mea la recurs este de rezultat, sa-l depun in termen pentru a putea fi luat in considerare, si este si obligatia de a face tot ceea ce imi sta in competenta ca in motivele de recurs si in desfasurarea procesului sa invoc o serie intreaga de aspecte legale care sa conduca eventual la castigarea recursului, in cazul in care clientul are dreptate. Aici, raspunderea se angajeaza prompt, direct. Sau clientul a castigat un proces, a obtinut un titlu executor, are de castigat suma de 100 de lei de la un debitor. Si vine la mine, si imi arata titlul executor, si imi spune sa-l execut pe debitorul X pentru a-si recupera banii. Si eu, ca avocat, ma duc la executorul judecatoresc, fac cerere la instanta etc. Dar si aici este o prescriptie. Daca ma duc cu titlul executor dupa ce a trecut termenul de prescriptie, executorul nu mai face formalitatile, pentru ca debitorul nu le va mai plati. Si, in aceasta situatie, clientul nu mai obtine banii, din vina mea, pentru ca am intarziat", continua Zamfirescu. Dar pentru o mai buna clarificare, "primul caz cu recursul implica o discutie, pentru ca s-ar putea dovedi ca, si daca era depus in termen, ar fi fost respins ca neintemeiat. Pentru a angaja raspunderea unui avocat care a depus un recurs tardiv trebuie sa adancim litigiul, sa vedem daca, indiferent ca era in termen sau nu, clientul castiga. In al doilea caz, cu executarea debitorului, banii aceia ar fi fost luati. Cu conditia ca debitorul sa-i aiba. Daca se face dovada ca debitorul avea acesti bani si, din cauza mea, ca avocat, fiindca am depus tardiv cererea, nu a mai fost executat, eu ii dau banii clientului. Suma pe care o avea de recuperat. Daca fac eu dovada ca - desi l-am depus tardiv, deci nu mai putea fi executat - in averea debitorului nu se gasea nici un ban, iar nu raspund", declara presedintele UNBR.

ASIGURARILE. Raspunderea profesionala, in cazul profesiei de avocat, se intinde asupra mai multor activitati desfasurate de avocat, si anume: consultanta juridica, reprezentare juridica, asistenta juridica, redactare acte, memorii etc. Toate aceste activitati profesionale pe care le depune avocatul sunt verificate si se constata daca maniera in care a inteles sa-si faca datoria si sa dezvolte apararea sau acuzarea conducea sau nu la respectarea legii sau la realizarea scopului propus de client. "Intrucat astfel de situatii in Romania sunt din fericire mai multe teoretice, fiind extrem de rare situatiile in care un avocat isi angajeaza raspunderea, dar ele sunt extrem de raspandite in strainatate, Uniunea Avocatilor din Romania, la acea vreme, si actuala Uniune Nationala a Barourilor din Romania , inca din anul 1999, au modificat statutul profesiei si am introdus obligativitatea asigurarii profesionale. E adevarat ca sumele sunt destul de reduse in cazul asigurarii de raspundere profesionala, dar evident exista avocati care isi fac o asigurare mai substantiala. Minimumul pentru avocatii stagiari este de 3.000 de euro, iar pentru avocatii definitivi de 6.000 de euro, cu precizarea ca aceste asigurari se pot face in favoarea avocatului, individual, sau in favoarea cabinetului de avocatura, a firmei. Deci pot fi asigurari duble. Asadar, si pe forma de exercitiu a profesiei, si pe avocati individual. Bineinteles ca ele nu rezolva integral sau neaparat culpa profesionala", spune Zamfirescu. In ultima vreme, la nivelul organelor disciplinare ale profesiei exista aproximativ o suta de reclamatii, putin semnificative ca valoare si ca numar. In aceste reclamatii se pretinde ca avocatul nu s-a prezentat la un termen sau mai multe, nu a introdus o cerere in fata instantei. "Dar consecintele acestor situatii de fapt, expuse in plangerile facute de clienti, in general se cantoneaza la valoarea onorariilor. Adica, clientul, de obicei, spune: domnule decan, va rog sa-mi inapoiati valoarea onorariului in valoare de doua milioane, sa spunem, platit avocatului X in dosarul Y, intrucat nu s-a prezentat la termen. Adica nu se pune problema unor raspunderi dincolo de valoarea onorariului incasat de avocat. Eu nu vreau sa spun daca asta e bine sau e rau. Evident ca orice concurenta si orice responsabilizare profesionala nu se pot realiza decat in conditiile unei exercitari competente a profesiei, cu riscul ca, in loc sa achite onorariul, sa plateasca si despagubiri", spune presedintele UNBR.

PLANGERI. Sunt situatii in instanta cand unii clienti renunta la avocatii pe care ii au, chiar in sala de sedinta. Sunt situatii cand clientii ii reclama pe avocati, pentru ca nu si-au indeplinit obligatiile profesionale, si cer inapoi banii de onorariu.

"N-am intalnit - dar asta nu inseamna ca nu exista - situatii in care un client cheama in judecata un avocat pentru a-l despagubi pentru pierderile suferite din cauza exercitarii necompetente a profesiei. Ceea ce nu inseamna ca nu sunt astfel de situatii", continua Zamfirescu.

Acesta explica faptul ca "si in profesia de avocat exista greseli comise de avocati, facute cu sau fara intentie, dar raspunderea se angajeaza la fel, pe fapta proprie, deci general al principiului raspunderii civile, fie, daca e delictuala, e fapta proprie, fie cu o raspundere contractuala. Avocatul isi poate angaja si raspundere delictuala acolo unde contractele de asistenta incheiate intre el si client nu acopera fapta pe care a savarsit-o el. Pentru ca poti savarsi o fapta si cand nu ai un contract cu clientul sau cand a expirat contractul. In cadrul raspunderii contractuale sunt cateva principii care trebuie retinute si anume raspunderea nu se poate intinde mai mult decat au avut partile in vedere la momentul in care au incheiat contractul, adica acest contract are niste clauze. Ceea ce rezulta din acest contract ca trebuie sa faca ambele parti, ceea ce poate obtine una din parti sau cealalta, adica drepturile, toate sunt definite in acest contract. Fapte care nu puteau fi avute in vedere cu ocazia incheierii contractului nu pot face obiectul unei raspunderi civile. Trebuie facuta o delimitare clara intre modul in care avocatul si-a indeplinit mandatul sau s-a rezumat sa faca o afirmatie in actiune, sa zicem intr-un caz de incredintare a copilului, ca mama e chinuita si a plecat de acasa, dar nu a venit nici un martor, n-a depus certificat medico-legal, certificat de nastere ca are vreun copil, atunci evident ca judecatorul ii respinge actiunea. Daca insa se respinge actiunea, daca avocatul si-a facut datoria si a relevat toata situatia de fapt pe care a invocat-o impotriva sotului, nu este de vina avocatul".

DESPAGUBIRI. Romanii nu se inghesuie sa-si dea avocatii in judecata pentru pierderi suferite din cauza incompetentei profesionale a acestora

PREJUDICIUL. In general, principiul civil spune: valoarea despagubirii isi propune sa acopere intreg prejudiciul cauzat, si beneficiul nerealizat, si pierderea. Deci e principiul reparatiei integrale a prejudiciului. Separat de acest principiu este principiul repararii in natura. "Adica, pe cel care a pierdut, de exemplu, o masina sa-l pui in situatia sa redobandeasca masina. Ceea ce este imposibil in anumite situatii. Si atunci intervine principiul reparatiei prin echivalenta. Or, fapta avocatului de malpraxis duce in general la o reparatie in natura, adica inapoierea platii onorariului si prin echivalenta, daca prejudicial a excedat acestei plati de onorariu si a creat si alte prejudicii. De exemplu, ai un client care are de platit o suma de bani si care putea sa invoce el prescriptia, spunand ca e adevarat ca datoreaza o suta de lei reclamantului pe care mi-a imprumutat-o in anul 2000, suntem in anul 2004 , prescriptia este de trei ani, deci din februarie 2003 nu putea sa mi-o mai ceara, si cere respingerea actiunii ca fiind prescrisa. Sa zicem ca avocatul nu-l invata pe client treaba asta sau nu observa, si se judeca. Judecandu-se si neinvocandu-se exceptia, evident ca ala trebuie sa dea banii daca-i datora. Si se vede clientul in situatia de a plati acesti bani, desi avea la dispozitie o aparare energica, importanta care impiedica aceasta plata, daca era ridicata exceptia. Aici se pune problema daca este sau nu de vina avocatul. Daca avocatul l-a informat pe client despre toate aceste lucururi, iar clientul spune ca da banii pentru ca asa este moral, avocatul nu are nici o vina. Daca insa nu i-a spus clientului ca putea sa beneficieze de aceasta aparare si clientul ar fi vrut sa uzeze de ea pentru a nu mai da banii, este vina avocatului", concluzioneaza Calin Zamfirescu.

PRECEDENT. In Statele Unite, primul caz de malpraxis in avocatura a fost Stephens vs White. In acest dosar s-a luat o hotarare in 1796, si nu este relevant atat pentru ca a fost primul caz de acest fel din SUA, cat pentru ca a stabilit un precedent. In legea engleza, un avocat pledant nu putea da in judecata un client, dar clientul il putea da in judecata.

In cazul citat, avocatul si-a neglijat cazul reclamantului, astfel incat judecata s-a intors impotriva reclamantului. Aceasta actiune l-a determinat pe reclamant sa-l dea in judecata pentru malpaxis. Apararea avocatului a fost ca, atat timp cat reclamantul nu i-a platit serviciile, nu si-a mai facut datoria fata de el. Viziunea engleza a lipsei actiunii reciproce din partea avocatului a incitat instanta sa se uite mai atent la viziunea americana a relatiei avocat-client. Instanta, in acest caz, a retinut ca relatia avocat-client semana mai mult a relatie contractuala si a retinut ca, de vreme ce un act profesional a fost inceput, trebuie sa fie prestat si pedepsit pentru neglijenta, in ciuda neacordarii vreunei sume de bani ca plata. Avocatul a fost gasit vinovat de neglijenta, cand malpraxis-ul a fost privit ca un contract, iar judecata a fost in favoarea reclamantului.

Stephens vs White a stabilit o cale pentru state sa adopte politici similare in toate ramurile in care poate exista malpraxis, dar nu i s-a cerut nici unui stat sa priveasca relatia avocat-client ca o relatie de tip contractual.

ALT CAZ. In cazul Moore vs Lubnau (Wyoming, SUA 1993), o procedura de desfacere a casatoriei, reclamantul (sotia) si-a dat in judecata avocatul, pe prezumtia ca acesta a fost neglijent in a-i chema in instanta pe martorii si expertii a caror marturie ar fi fost relevanta in disputa privind custodia; nu ar fi adus anumite probe privind activitatea sexuala extraconjugala a sotului sau care ar fi fost relevante; nu ar fi pus la indoiala sau contracarat marturiile sotului si ale martorilor sai; nu ar fi prezentat probe din care ar fi rezultat primirea de catre sotie a unei parti mai mari ce i-ar fi revenit; si nu ar fi conformat drecretul privind divortul. Curtea Suprema a statului Wyoming a afirmat un rationament sumar care a fost in favoarea avocatului, sustinand ca "lista de pretentii a sotiei s-a concentrat asupra unor erori tactice". Curtea a considerat ca introducerea unor anumite parti ale probelor implica in mod esential un mod de rationament. De exemplu, unii avocati ar putea in mod just sa creada ca proba privind faptul ca sotul si-a inselat sotia ar fi relevant in ceea ce priveste custodia; alti avocati ar putea considera ca aceasta ar fi o proba irelevanta si privata a cuplului, in cazul in care nu este implicat un copil. Decizia de a introduce aceasta informatie ar putea depinde, de asemenea, de judecatorul care intra in dosar. Asadar, Curtea l-a considerat pe avocat rational, atent si prudent, care a avut motive serioase in alegerea optiunilor pe care le-a facut.

RATIONAMENT. In cazul Simko vs Blake (Michigan, SUA 1995), Curtea a retinut ca tacticile avocatului pledant nu au relevat o neglijenta profesionala si au fost bazate pe "o judecata rationala profesionala". Reclamantul a fost arestat pentru posesie de droguri, detinere de arme. Dupa ce a fost gasit vinovat, reclamantul si-a dat in judecata avocatul, pentru ca acesta ar fi fost neglijent "neproducand" nici un martor in apararea reclamantului, altul decat reclamantul insusi; ca nu i-a adus in instanta pe medicul de familie care i-a prescris medicamente pentru o boala nervoasa; ca nu i-a furnizat reclamantului informatii care l-ar fi protejat de punerea la indoiala a celor sustinute de el. Considerand ca este o decizie tactica ori sa chemi anumiti martori si/ori sa examinezi martori experti si ca avocatul nu are datoria de a proteja infailibil un client de la punerea sub semnul intrebarii a celor spuse de el, Curtea a retinut ca rationamentul avocatului si deciziile tactice nu au constituit malpraxis.

AVOCATII MATRIMONIALI. In timp ce Curtile de Apel din SUA au aratat o tendinta marcanta de a intoarce rationamente sumare in actiunile privind neglijenta, aceasta tendinta nu a fost neaparat la fel de relevanta pe arena malpraxis-ului. Din contra, exista un numar crescator de decizii apelate care au acceptat aparari in cauze privind malpraxis-ul in justitie care ar avea pondere mica sau chiar deloc intr-o alta forma de pretentie privind neglijenta. Teoriile privind pretentiile care au fost ridicate impotriva avocatilor, in general, si impotriva avocatilor matrimoniali, in particular, au continuat sa se inmulteasca intr-un ritm dramatic.

Viitorul acestui tip de pretentie va fi evident dependent de regulile in perspectiva ale diferitelor Curti de Apel in spete implicand rationamentul, tacticile si dreptul la un proces cu juriu echitabil, inainte de un proces al instantei cu judecator. Oricum, un singur lucru ar trebui sa fie clar - cu cat ar fi mai multe sau mai putine reguli restrictive emanate de Curtile de Apel din tara, avocatilor de drept familial li se vor alatura in curand avocati din alte domenii de practica, care in mod obisnuit se vor gasi scazand numarul primilor clienti care au devenit nesatisfacuti de rezultatele unor tranzactii de baza, intelegeri sau litigii. Experienta cu fostele plangeri si cele aflate in curs a crescut lista domeniilor in care avocatii sunt in mod particular deficienti, iar avocatii matrimoniali nu fac exceptie de la aceasta regula.

RASPUNDERE DISCIPLINARA

Art. 248 din statut prevede si raspunderea disciplinara a avocatilor in cazul in care fapta savarsita de avocat, prin care se incalca dispozitiile legii, ale statutului profesiei, hotararile obligatorii ale organelor profesiei, ale consiliului baroului in care avocatul este inscris sau in care isi are sediul secundar si care este de natura sa prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocati, constituie abatere disciplinara. Aceasta este sanctionata, potrivit art. 73, lit. c din legea privind exercitarea meseriei de avocat, cu amenda intre 500 de mii si 5 milioane de lei. Raspunderea disciplinara a avocatului nu exclude raspunderea civila, penala sau administrativa. Iar cele care iau o decizie in privinta avocatului care ar fi incalcat prevederile legii sunt instantele disciplinare, adica Comisia de disciplina a baroului, Comisia centrala de disciplina si Consiliul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania. "Consiliul de disciplina a avut abateri disciplinare pe care le-a anchetat pronuntand solutii de la cea mai simpla mustrare pana la cea mai severa, excluderea din profesie, dar care au privit in principal latura disciplinara. Si nu latura civila. Latura civila putea fi atacata, in cadrul acestor proceduri, numai conexa, in sensul ca se puteau pronunta pe cuantumul onorariului platit de client", spune presedintele UNBR, Calin Zamfirescu.

ASIGURARI "(…) fiind extrem de rare situatiile in care un avocat isi angajeaza raspunderea, dar ele sunt extrem de raspandite in strainatate, Uniunea Avocatilor din Romania, la acea vreme, si actuala Uniune Nationala a Barourilor din Romania, inca din anul 1999, a modificat statutul profesiei si a introdus obligativitatea asigurarii profesionale. Minimiul pentru avocatii stagiari este de 3.000 de euro, iar pentru avocatii definitivi de 6.000 de euro" CLIENTUL "N-am intalnit, dar asta nu inseamna ca nu exista, situatii in care un client cheama in judecata un avocat pentru a-l despagubi pentru pierderi suferite din cauza exercitarii necompetente a profesiei. Ceea ce nu inseamna ca nu sunt astfel de situatii" Calin Zamfirescu - presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania COMPETENTA "Avocatul isi ofera capacitatea profesionala in slujba clientului in vederea realizarii unui obiectiv, nu garantand realizarea lui, cum ar fi garantarea ca va divorta, sau ca va pastra o calitate de mostenitor, ci ca va isi pune la dispozitie toata competenta in vederea atingerii acestui scop. (…)Spre exemplu vrei sa divortezi, ai un sot violent, infidel si a plecat de acasa. Se face un angajament. Avocatul afla pe parcursul procesului ca nu-i adevarat. Si ca de fapt sotia era infidela. Si actiunea de divort se respinge pentru ca nu e culpa sotului. Evident nu poate fi tras la raspundere avocatul" Calin Zamfirescu - presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania

Nu ratati!

De maine despre malpraxis in psihoterapie.