S-a stins Grigore Vieru

18 Ian 2009 • 00:00

"Pentru prima oară, poate, am luat în serios moartea şi am căutat să dialoghez cu ea. Pe un ton destul de senin. Gândurile însă mi s-au îndreptat mai mult spre Dumnezeu." - interviu 2008

Poetul Grigore Vieru s-a născut într-un sat de pe malul Prutului. Avea doar 7 ani când Basarabia a fost luată de ruşi, când sârma ghimpată a fost trasă chiar în grădina sa. Viaţa dură care l-a despărţit de fraţi, prieteni, rude, care peste noapte deveneau duşmani ai săi, l-a făcut mai târziu să-şi aştearnă durerea pe hârtie.

Singuratic, cu plete lungi, romantice, cu capul puţin aplecat într-o parte, cu faţa suptă, uşor resemnată, cu privirile vii, curioase şi neliniştite, cu vorba înceată, moale, bine cumpănită, dar care poate căpăta tonuri aspre, biblice, după cum îl descria cu câţiva ani în urmă academicianul Eugen Simion, poetul Grigore Vieru a reprezentat o busolă pentru românii basarabeni, dar o busolă care nu arăta nordul, ci spaţiul de dincolo de Prut. Scrierile sale au îngemănat curaj şi speranţă, iar cuvântul lui ''tună, ca să strălumineze bolţi, şi plouă, pentru ca lanul să lege rod şi mugurul să scoată frunze şi flori'', scria în ultimul număr al revistei ''Literatura şi Arta'' scriitorul Nicolae Dabija.

A scris versuri despre moarte, chiar despre propria-i moarte, pentru a demonstra că nu se teme de ea. În 'Litanii pentru orgă', poetul spunea: 'Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici măcar nu te urăsc/ Cum te blestemă unii, vreau să zic,/ La fel cum lumina pârăsc./(...) Nu frică, nu teamă/ Milă de tine mi-i,/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii', iar în poezia 'Doină', Grigore Vieru spunea: 'Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu/ Că am murit!/ Din pâine iau, să pot zbura,/ Cât de pe flori albina ia./ (...) Ajuns-am a umbla mereu/ In braţe cu mormântul meu./ Si nu ştiu unde să-l mai pun/ Să am un somn mai lin, mai bun./ Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,/ De-am mai trăit!/ Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu/ Că am murit!'.

În urmă cu un an, când poetul revenise la Chişinău, după ce fusese supus unei intervenţii chirurgicale la Bucureşti, în urma celor două infarcturi suferite, Agenţia Naţională de Presă AGERPRES a realizat un interviu cu Grigore Vieru.

AGERPRES: Maestre Grigore Vieru, ştiu că aţi avut mari probleme de sănătate în ultima perioadă. Cum vă simţiţi?

Grigore Vieru: M-au asigurat medicii că, după implantarea celui de-al doilea şi celui de-al treilea stent, care se va efectua în martie, mă voi simţi mai bine. Să ne audă Dumnezeu. În viaţa mea am trecut prin mai multe cumpene. Bunul Dumnezeu m-a ajutat să ies din ele. Sper să ies şi din această nenorocire fizică şi morală.

AGERPRES: În pofida acestor probleme, aţi continuat să scrieţi. Despre ce aţi mai scris, maestre?

Grigore Vieru: Chiar pe patul de suferinţă de la Spitalul din Fundeni nu am întrerupt scrisul. Pentru prima oară, poate, am luat în serios moartea şi am căutat să dialoghez cu ea. Pe un ton destul de senin. Gândurile însă mi s-au îndreptat mai mult spre Dumnezeu. În acelaşi spital mi-a răsărit ideea a trei cântece pascale. Mă bucur că s-a redeschis biserica din satul meu de pe malul Prutului. Prin anii '50-'80 glasul clopotului ei fusese înăbuşit. Sătenii noştri sfinţeau pasca în zvonul clopotului bisericii de pe malul drept al Prutului - din Miorcanii lui Ion Pillat, zvon care zbura peste sârma ghimpată.

AGERPRES: Aţi trecut primul Podul de Flori din satul natal. S-au împlinit speranţele dumneavoastră de atunci?

Grigore Vieru: S-a împlinit unul dintre cele mai mari visuri ale mele: s-a prăbuşit Imperiul roşu, care, potrivit tradiţiei istoriei planetare, nu are cum să reînvie. Niciun imperiu din lume n-a renăscut vreodată. Pentru că toate imperiile au fost împotriva firii umane. După sfărâmarea odiosului imperiu, va cădea şi comunismul în Basarabia, nu am nicio îndoială. Iar după asta se va împlini şi celălalt vis: re-Unirea Basarabiei cu Ţara. În condiţiile sau în conjunctura politică internaţională în care ne este dat să vieţuim ca ostatici, re-Unirea nu se poate realiza deocamdată. Oricât ar striga la mitinguri, plin de elan, provocatorul Ilie Bratu: ''Unire! Azi şi numai azi!''. Ea va veni totuşi, oricât s-ar răsti domnul Voronin, plin de elan comsomolist, la ''unioniştii care behăie'' (expresia aparţine excrocului politic Conţiu): ''Unire? Niciodată!''. Chiar să fi ''behăit'' oare şi martirii neamului Doina şi Ion Aldea Teodorovici?! Şi eminenţii lingvişti Nicolae Corlăteanu şi Silviu Berejan?! Şi martirul Gheorghe Ghimpu?! Să ''behăie'' oare şi cărturarul de geniu Mihai Cimpoi?! Şi eminentul regizor Ion Ungureanu?! Şi eminentul savant rus şi român basarabean Serghei Capiţa?! Dar şi Nicolae Dabija, Andrei Strâmbeanu, Anatol Codru, Valeriu Matei - nume dintre cele mai importante în literatura noastră? Să ''behăie'' oare istoricii Alexandru Moşanu, Ion Buga, Anatol Petrenco, Andrei Eşanu, Demir Dragnev, Ion Negrei, academicienii Gheorghe Ghidirim, Diomid Gherman, Petru Soltan şi, în general, întreaga noastră intelectualitate?

AGERPRES: În timpuri vitrege, aţi reuşit să reorientaţi cititorul de la ,,limba moldovenească' la limba română. Iată, astăzi, în Moldova independentă ,,limba moldovenească' reînvie în forţă. Există pericolul ca românii din Basarabia să-şi piardă identitatea şi spiritualitatea?

Grigore Vieru: Teoretic şi ''constituţional'' (?!) suntem închişi în ţarcul ,,limbii moldoveneşti'. Practic însă ne mişcăm în interiorul limbii lui Eminescu, în spaţiul limbii române, pe care, prin voia lui Dumnezeu, suntem datori s-o apărăm. La ora actuală principalul obiectiv moral şi politic este apărarea Bisericii naţionale, a limbii române şi a istoriei românilor. Nu putem zbura peste Prut fără aceste aripi esenţiale.

AGERPRES: Aţi dedicat ţării şi limbii române multe versuri care ne-au încălzit sufletul şi ne-au dat putere. Dacă ar fi să-i spuneţi ţării acum câteva cuvinte, care ar fi acelea?

Grigore Vieru: I-aş spune ţării că pentru România cel mai mult s-a bătut şi se bate Basarabia. Dovadă sunt Marile Adunări Naţionale care au câştigat alfabetul latin, limba română, tricolorul, stema. Şi, bineînţeles, Imnul ''Deşteaptă-te Române!'', apoi ''Limba noastră'', pe versurile lui Mateevici. Prin urmare, noi suntem cei care, înaintea Uniunii Europene, am fi meritat România.

AGERPRES: Dacă Dumnezeu v-ar spune că vă va îndeplini o dorinţă, care ar fi aceasta?

Grigore Vieru: Ar fi chiar dorinţa lui Dionisie Romano cuprinsă în ultimele sale cuvinte: ''Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei''.
AGERPRES

Poetul Grigore Vieru, internat în stare gravă la Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină de urgenţă din Chişinău după ce a fost rănit într-un accident rutier, a decedat în noaptea de sâmbătă spre duminică.

După trei zile în care s-a aflat în comă, poetul a suferit un al treilea atac de cord, care i-a fost fatal.

Citește pe Antena3.ro