SALARIILE PROFESORILOR - De la pomană la povară

Criza declanşată după mărirea salariilor profesorilor de parlamentari a ajuns ieri în a 10-a zi. A fost ziua în care, după protestele susţinute ale tuturor bugetarilor şi ameninţările cu greva generală, Tăriceanu a avut discuţii la Guvern cu reprezentanţii sindicaliştilor. Concluzia? "Nu sunt bani."

Criza declanşată după mărirea salariilor profesorilor de parlamentari a ajuns ieri în a 10-a zi. A fost ziua în care, după protestele susţinute ale tuturor bugetarilor şi ameninţările cu greva generală, Tăriceanu a avut discuţii la Guvern cu reprezentanţii sindicaliştilor. Concluzia? "Nu sunt bani."

"Nu sunt bani pentru aceste majorări salariale. Bugetul pe anul 2008 a fost aprobat, a fost proiectat în 2007, am prevăzut care sunt capitolele de cheltuieli foarte clar. Nu sunt bani. Deci, să nu-şi facă cineva iluzii." Acesta a fost anunţul premierului Călin Popescu Tăriceanu, după discuţia pe care a avut-o ieri la Guvern cu reprezentanţii sindicatelor, pe tema majorărilor salariale. Discuţie despre care a precizat tranşant că nu a fost "o negociere", ci "o discuţie serioasă şi responsabilă". Tăriceanu a anunţat şi că, indiferent de decizia Curţii Constituţionale legată de legea celor 50%, actul normativ nu se va aplica. "O măsură de acest gen ar fi cu atât mai nesăbuită cu cât ne aflăm într-o plină criză financiară mondială. Sigur, până acum nu şi-a făcut simţite efectele în România, dar trebuie să fim foarte prudenţi, ca România să evite într-o măsură cât mai mare aceste efecte", a justificat Tăriceanu, care până acum a avut numai declaraţii contradictorii despre impactul crizei internaţionale asupra României. Întrebat de ziarişi care este ieşirea din această situaţie, premierul s-a enervat şi a zis că, de fapt, sunt bani în buget, dar ei nu pot fi folosiţi doar pentru salarii. "Sigur că sunt bani în buget, dar din ei nu dăm numai salarii", a replicat iritat Tăriceanu, adăugând că este nevoie şi de investiţii. El a chemat ieri partidele parlamentare la o discuţie pe tema proiectului de lege al salarizării bugetarilor, proiect pe care să îl adopte viitorul Legislativ.

POVESTEA CELOR 10 ZILE DE CRIZĂ
Luni, 29 septembrie, a fost ziua în care a început totul. Deputaţii au adoptat pe articole legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă 15/2008 privind creşterile salariale pentru cadrele didactice, la care a fost adăugat, de comisiile de muncă, învăţământ şi buget, un amendament al PSD care prevede mărirea salariilor profesorilor universitari cu 74% şi a celor din sistemul preuniversitar cu 54%. Dezbaterea de luni seară din plenul Camerei a durat cam o jumătate de oră. Nimeni nu a avut obiecţii pe fond, iar proiectul a trecut pe articole, urmând ca a doua zi să intre la vot final.

Marţi, 30 septembrie. Ordonanţa cu amendamentul PSD a fost adoptată la vot final în unanimitate cu 254 de voturi "pentru". Chiar şi deputatul Cristian Adomniţei a strigat "pentru" când a fost întrebat. La fel au făcut toţi liberalii. La fel şi ministrul Eugen Nicolăescu. Ordonanţa a fost votată în condiţiile în care pe ordinea de zi a plenului mai figurau şi alte acte normative care prevedeau măriri salariale în diferite domenii, dar care nu au mai ajuns la vot. În acest caz, preşedintele Camerei, Bogdan Olteanu, a găsit soluţia: închiderea sesiunii înainte de termen.

EFECTE ÎN LANŢ  
Votul deputaţilor i-a bucurat pe liderii sindicatelor din învăţământ, dar i-a învrăjbit pe ceilalţi bugetari. A doua zi, la 1 octombrie, chiar când se deschidea anul universitar, pe când Traian Băsescu anunţa de la Constanţa că va promulga fără ezitări legea pentru mărirea salariilor profesorilor, sindicaliştii din administraţia publică cereau măriri şi pentru restul categoriilor de bugetari. În schimb, Tăriceanu "biciuia" din aula Universităţii Tehnice de Construcţii parlamentarii care, dând dovadă de un "superpopulism" înainte de alegeri, votaseră pentru mărirea salariilor profesorilor. Tăriceanu uita însă că din respectiva categorie făceau parte inclusiv deputaţii PNL, care contribuiseră la unanimitatea din Parlament, neschiţând nici un gest pentru a-i aduce la ordine. Şi a avut timp de luni seară, de când s-a hotărât în comisii, şi până a doua zi la votul final. Se pare că i-a convenit mai mult să găsească un ţap ispăşitor. Tăriceanu convoacă de urgenţă pentru sâmbătă, 4 octombrie, o reuniune la Guvern cu miniştrii din domeniile implicate. După reuniune, şeful Executivului anunţă atacarea legii la CCR, o scrisoare către Băsescu pentru a nu promulga legea şi încearcă disculparea deputaţilor PNL, care au votat în favoarea legii, spunând că s-au lăsat cuprinşi de emoţia generalizată ce cuprinsese Parlamentul. Marţi, 7 octombrie, are loc o întâlnire a premierului cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. După, Tăriceanu comentează despre incapacitatea Parlamentului de aprecia im--pactul legilor cu caracter economic pe care le adoptă. Joi, 9 octombrie, vicepreşedintele PNL Teodor Meleşcanu vorbeşte despre soluţia extremă pe care Guvernul ar lua-o în calcul: o ordonanţă de urgenţă care să îngheţe salariile bugetarilor la nivelul actual.

Interzis la explicatii

Joi, 2 octombrie, premierul Tăriceanu are o discuţie cu ministrul Adomniţei în care îi cere să îi explice cum a gestionat situaţia legată de cererile sindicale. La finalul şedinţei de Guvern, premierul Tăriceanu declară: "Ministrul a votat în calitate de parlamentar, cu toate că ar fi trebuit să arate o anumită linie şi o anumită conduită şi colegilor din grupul parlamentar PNL". Îi dă acestuia sarcina "să dezlege nodul încâlcit" prin negocieri cu sindicatele. Nu a mai apucat. La 7 octombrie, Tăriceanu îl demite pe Adomniţei, pe care îl înlocuieşte cu secretarul de stat în Ministerul Educaţiei, Anton Anton. Joi, 8 octombrie, Adomiţei vrea să iasă în conferinţă de presă pentru a-şi explica votul din Parlament şi pentru a-şi prezenta bilanţul. Premierul îi interzice şi conferinţa este anulată.

30 septembrie
Camera Deputaţilor a votat în unanimitate legea privind creşterile salariale pentru cadrele didactice, la care a fost adăugat un amendament al PSD care prevedea mărirea salariilor profesorilor universitari cu 74% şi a celor din sistemul preuniversitar cu 54 %. Ministrul Educaţiei, Adomniţei, nu a ezitat nici un moment să îşi dea votul "pentru". La fel ministrul Sânătăţii, Eugen Nicolăescu, şi restul deputaţilor PNL prezenţi în sală.

7 octombrie
Premierul Tăriceanu îl demite pe ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, după ce mai apăruseră informaţii noi care îl incriminau pe acesta. Sâmbătă, după şedinţa de la Guvern, Adomniţei zburase la Iaşi cu un elicopter al MIRA, grăbit să se căsătorească. La aflarea veştii Tăriceanu afirmă că persoana în cauză trebuie să suporte consecinţele politice. În locul lui Adomniţei este numit imediat secretarul de stat din Ministerul Educaţiei, Anton Anton.

10 octombrie
"Nu sunt bani pentru aceste majorări salariale. Bugetul pe anul 2008 a fost aprobat, a fost proiectat în 2007, am prevăzut care sunt capitolele de cheltuieli foarte clar. Nu sunt bani. Deci să nu-şi facă cineva iluzii." Sunt cuvintele cu care premierul Tăriceanu a anunţat concluziile discuţiilor pe care le-a avut cu reprezentanţii sindicatelor la Guvern. El a mai spus că, indiferent de decizia Curţii Constituţionale, mărirea salariilor profesorilor nu va fi făcută.