Şase idei pentru salvarea Deltei

Turiştii străini care nu confundă Budapesta cu Bucureşti plasează pe locul I ca reprezentativitate pentru ţara noastră Delta Dunării, iar pe locul II, mănăstirile din Moldova.

Valorificarea turistică a Deltei este departe de a fi satisfăcătoare, datorită faptului că nu există un concept economic care să împace şi varza, şi capra, adică interesele populaţiei locale (doar exploatarea fără restricţii a resursei piscicole), cu reglementări stricte privind accesul, camparea, navigaţia, pescuitul comercial (industrial), pescuitul sportiv, traseele turistice, pescuitul familial.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este singura din Europa cu triplu statut:
n) Convenţia privind zonele umede de import internaţional - RAMSAR;
n) Convenţia patrimoniului mondial natural - UNESCO;
n) Programul "Omul şi Biosfera" - UNESCO.

1. ACCESUL ŞI NAVIGAŢIA
Suntem un popor care iubim formula "gratis". În UE, Delta noastră este cea mai mare şi cea mai valoroasă, dar călcată în picioare anual de peste 100.000 de vizitatori, care lasă în urmă vagoane de deşeuri fără a plăti măcar modica taxă impusă de ARBDD şi Consiliul Judeţean. Or, fără o taxare eficientă, nici o instituţie nu poate întreţine la nivel european (doar suntem în UE!) curăţenia şi ordinea în acest paradis.

Taxe acces în celelalte rezervaţii din UE:
n) Parc Régional de Camargue (Franţa): 8 euro/zi;
n) Donana (Spania): 40 de euro/zi (se folosesc vehiculele administraţiei);
n) Delta Padului (Italia): 8 euro/zi;
n) Parc Ornitologique du Marquenterre (Franţa): 10 euro/vizită (aproximativ patru ore).

Taxe care ar trebui să fie percepute pentru vizitarea Deltei:
n) 1 zi = 20 RON;
n) 1 lună = 100 RON;
n) 1 an = 400 RON.
Cine iubeşte natura şi implicit Delta va înţelege că este singura cale pentru administraţia locală de a întreţine curăţenia şi ordinea cu personal calificat şi bine plătit.
Pentru a crea locuri de muncă la Tulcea şi pentru a dezvolta taximetria acvatică, accesul cu bărcile proprii ar trebui să fie restricţionat.
Imediat interzisă folosirea în Deltă a motoarelor în doi timpi.

În funcţie de capacitatea motorului, se va găsi o formulă de taxare pentru ambarcaţiunile private care vor putea circula doar pe cele trei braţe ale Dunării şi câteva canale principale, aşa încât turiştii să poată ajunge la destinaţiile dorite: hoteluri, pensiuni, campinguri amenajate.

De aici, accesul pe ghioluri şi alte canale se va face numai cu ambarcaţiunile arondate spaţiilor de cazare (motor până la 20 CP) şi cu ghid atestat localnic (locuri de muncă). Taxându-se adecvat accesul cu ambarcaţiuni private în Deltă, o mare parte din turişti va folosi serviciile tulcenilor pentru a ajunge la destinaţie, renunţând să mai facă schi pe apă, pe ghioluri sau să calce lebede cu şalupele rapide.

2. CAMPAREA
Azi, turismul de masă în Deltă a deteriorat atât ecosistemul prin camparea fără restricţii în toate zonele, chiar şi cele strict protejate, cât şi optica turiştilor adevăraţi, care iubesc şi respectă natura, care văd peste tot mizeria focurilor de tabără lăsate în urmă de aceşti "specialişti", care pescuiesc folosind orice metode pentru a mai lua "gratis" nişte peşti acasă (chiar şi în prohibiţie) şi neplătind în mare parte nici un leu.

Există la ARBDD o hartă a terenurilor, unde investitorii să construiască locuri de campare pe care să le folosească cei dornici de aventură cu cortul, în condiţii de igienă şi ordine.

 

3. PESCUITUL COMERCIAL
În Deltă sunt circa 1.500 de pescari cu permis de pescuit comercial, o parte din ei chiar plătind impozite!! Nu este un secret că 80% din peştele prins în Deltă se vinde le negru. Colac peste pupăză, din peştele consumat în toată ţara, cel din Deltă reprezintă 2%. În contextul în care au apărut în piaţa românească a peştelui de consum multe specii de peşti marini mai buni calitativ decât peştele nostru, la preţuri din ce în ce mai competitive, este doar o problemă de timp când această activitate se va reduce de la sine.

Complexul Razelm-Sinoe se pretează pentru pescuitul comercial, mai ales că aici, printr-o populare cu peşti valoroşi (şalău), ar mai fi o nişă foarte bună pe piaţă.
În zonă pescuiesc circa 700 de pescari, care ar putea preda peştele la un singur punct, respectând o cerinţă UE - Bursa peştelui - şi ajungându-se astfel la "albirea" lui.

Aici s-ar putea pescui cu setci şi năvoade. În restul Deltei, doar cu scule pasive - vintire - taliene. Respectându-se în restul Deltei interdicţia pescuitului la setcă, s-ar crea premisele unei dezvoltări spectaculoase a turismului prin pescuitul sportiv "no kill". De asemenea, ar spori şi numărul turiştilor care vin pentru a urmări păsările ihtiofage (pelicani), şi nu numai.

4. PESCUITUL SPORTIV
În Spania, pe 100 km de pe râul EBRO (nu se compară cu nici măcar unul din braţele Dunării, dar mai ales cu toată Delta), turismul cu pescuitul sportiv realizează anual 30 de milioane de euro, peştele nefiind comestibil din cauza poluării a două mari ferme avicole care deversează toate deşeurile în râu. Dacă nu protejăm resursa piscicolă, nu ne folosesc nici cele mai frumoase spaţii de cazare, nici cea mai bună infrastructură, iar turiştii pescari şi păsărari nu vor mai veni.

Delta are un biotop ideal pentru ştiucă, peştele cel mai uşor de prins şi de un pescar novice. Dacă media ei azi prinsă la lansetă este de 800 g, deci neinteresant pentru mulţi turişti, cu o protecţie adecvată (fără setcă), în trei ani am avea în toată Delta multe exemplare peste 4 kg! Am avea mii de turişti adevăraţi (plătitori chiar şi ai taxei de intrare în Deltă). Pensiunile ar fi pline, barcagiii buni, la mare căutare, Tarom ar zbura direct Tulcea etc. Subiect de discutat cu multe exemple: National Geographic etc.

5. TRASEE TURISTICE
Reanalizarea acestora, ele fiind aprobate din 1994. Înlocuirea lor cu altele noi, pentru a le lăsa pe cele vechi să se refacă.
Pentru a crea trasee noi, ar trebui întâi soluţionată situaţia cailor sălbatici - 20.000, a vitelor lăsate libere, a turmelor de oi.

Pădurea Letea, monument al naturii, cea mai nordică pădure tropicală din Europa, renumită pentru specii de plante unice pe glob, adăposteşte astăzi peste 5.000 de cai sălbatici, care distrug zilnic un biotop unic. Gardul de protecţie este distrus de mulţi ani, astfel că şi sute de vite ale sătenilor se adăpostesc în pădure. Pentru a exploata turistic Letea, ar trebui mutaţi toţi caii într-o rezervaţie turistică specială, cu specific cabalin, refăcut gardul, traseele de vizitare cu ghid, introdusă taxa de intrare.

Astăzi, în Deltă păşunează peste 250.000 de oi, de zece ori mai multe decât suprafaţa optimă de păşunat, mii de câini care păzesc aceste turme, aproape toţi fără jujeu, câini care au omorât în mare parte animalele sălbatice autohtone: căpriorul, iepurele, mistreţul, fazanul, potârnichea.

6. PESCUITUL FAMILIAL
A fost gândit ca un drept de subzistenţă a populaţiei locale, fiecare deţinător având dreptul la două vintire sau două setci sau două lansete şi la o cantitate de 3 kg peşte pe zi, fără a plăti nici o taxă. Azi nu mai există nici o regulă, fiecare pescuieşte cu câte scule vrea, oriunde, fără limită de cantitate.

În memoria lui Jacques Yves Cousteau şi de dragul împătimiţilor de Deltă, acest Guvern nu ar trebui să rateze şansa istorică de a da din nou strălucirea binemeritată acestei bijuterii unice.