Scandalos - "Mars din fata mea, ca te impusc!"

Marturii ale revolutionarilor si ofiterilor din Arad referitoare la activitatea generalului Eugen Badalan din decembrie 1989 scot in evidenta un ofiter dur, gata sa provoace un macel. Acum, presedintele Ion Iliescu ii ia apararea noului sef al Armatei, afirmand ca la Arad n-au existat victime. Mai mult, generalul Badalan spune ca "nu se lasa intimidat". Continuam in numarul de astazi sa va prezentam marturiile aradenilor privind zelul antidemonstranti in decembrie 1989 al celui care astazi conduce Armata Romana, generalul Eugen Badalan. Amintirile aradenilor despre acesta ne arata un ofiter dur, gata sa provoace un macel. Armata nu poate fi comandata de un om ca el. Asteptam ca in termen de 30 de zile generalul Eugen Badalan sa aiba onoarea sa-si dea demisia. In caz contrar, ne facem datoria fata de cititori de a merge cu investigatiile noastre despre comportamentul sau la Arad mai departe. Generale Badalan, da-ti demisia!

"ARMATA E CU NOI!" Inteligenta si diplomatia revolutionarilor si a militarilor dislocati in oras au impiedicat de dclansarea unui macel pe strazile Aradului

Examinand marturiile aradenilor si comparandu-le cu "realitatea" vizibila azi pe epoletii unora dintre militarii implicati in evenimentele din decembrie ’89, rezulta o imagine tulburatoare, valabila, in multe cazuri, si in restul centrelor revolutionare: multi dintre ofiterii care au fost initial de cealalta parte a "baricadei" au urcat, intre timp, cea mai mare parte a "treptelor" ierarhiei militare.

FENOMENUL. Lozinca "Armata e cu noi" scandata, in decembrie ’89, in cele mai multe dintre centrele revolutionare din tara, si-a demonstrat in numeroase cazuri realitatea. Dar aceasta realitate s-a referit atunci mai ales la "Armata" aflata in strada, fata in fata cu demonstrantii. In schimb, la "varf", precum si la esaloanele de nivel mediu, au existat comandanti care au trecut "de partea revolutiei" abia cand fuga cuplului Ceausescu a demonstrat clar ca situatia politica din tara va cunoaste o rasturnare radicala. Modul ciudat in care s-au "jucat" atunci "cartile puterii" a iesit la iveala ceva mai tarziu, dar intr-un mod cu totul spectaculos. Considerati niste adevarati eroi locali, militarii care si-au asumat riscul de a "fraterniza" cu demonstrantii pana in dupa-amiaza de 22 decembrie au fost trecuti, cu timpul, "pe linie moarta". In schimb, multi dintre ofiterii care au facut parte din dispozitivele de represiune si au actionat concret in acele locuri au fost "premiati" cu avansari spectaculoase. Asta probabil pentru ca au "prapadit" trenuri intregi de munitie in "razboiul" dus contra "teroristilor superinstruiti" dintre care, cel putin pana acum, nu a fost descoperit inca nici unul.

"POVARA" TRECUTULUI. Oricat ar fi de neplacut pentru actualul general Badalan, descrierea situatiilor in care a actionat la Arad, in decembrie ’89, nu este o noutate absoluta si nici nu este ascunsa doar in amintirile unora dintre revolutionarii de acolo. Multe dintre declaratiile acestora sunt publice, fiind incluse, ca niste marturii de "istorie orala", in volumul "Intrebatorul din Agora", aparut la Arad inca din anul 1999, la editura "Ioan Slavici". Nimeni, nici macar aradenii care l-au avut in fata in decembrie ’89, nu-i contesta generalului Badalan inalta calitate profesionala. Ceea ce scot la iveala marturiile lor (inclusiv cele publicate in acest volum) referitor la implicarea sa in evenimentele petrecute in decembrie ’89 la Arad ii aduce insa "la zi" o obligatie de natura morala: pentru ca sa-si poata asuma prezentul, precum si viitorul intr-o functie de o imensa raspundere, domnia sa trebuie sa-si asume si episoadele unui trecut nu chiar atat de indepartat incat sa fi devenit deja pagina de istorie.

IN AVION CU ILIE CEAUSESCU. Si pentru ca, inchisa intre copertile unei carti, marturia scrisa "traieste" mai mult decat vorbele pe care le contine atunci cand sunt doar rostite prin viu grai, vom rasfoi, spre aducere aminte, acest volum, vechi deja de cinci ani. Aici, primul contact cu maiorul Eugen Badalan il luam prin declaratia data cu ani in urma presei de catre col. Stan Ciocilteu, fost sef de sectie la MApN. Vorbind despre venirea la Arad a generalului Ilie Ceausescu, Ciocilteu afirma ca: "Potrivit ordinului generalului-maior Stefan Guse, seful Marelui Stat Major, care se afla in acele zile in fruntea unei grupe largite de ofiteri superiori, la Comandamentul Diviziei 18 Mecanizate din Timisoara, generalul-locotenent Ilie Ceausescu a fost insotit, pana la Arad, de loctiitorul diviziei Mecanizate din Oradea, maiorul Eugen Badalan, care avea atunci in subordine Regimentul Mecanizat de la Arad. In avion acesta a avut o discutie cu maiorul Badalan, discutie care, in principal, a constat in intrebari de cunoastere a acestuia".

MANIFESTATIE. Peste 150.000 de aradeni au strigat simultan "Jos Ceausescu!"

"AM JURAT PE DRAPELUL CU STEMA". Lider necontestat al revolutionarilor din Arad, actorul Valentin Voicila declara ca, in noaptea de 21/22 decembrie ’89, a stat fata in fata cu maiorul Eugen Badalan. El relateaza: "In cursul noptii constatand ca militarii nu-si mai respecta pozitia la care convenisem in cursul dupa-amiezii si serii acelei zile, am luat legatura cu maiorul Badalan, venit de la Divizia din Oradea pentru a pune in aplicare planul de represiune a revolutiei. Atunci noi inca nu aveam insa cunostinta despre asta. Ulterior am aflat ca maiorul Eugen Badalan a fost transferat de la Iasi la Oradea, ca sef de stat major de Divizie, iar omologul sau de la Oradea a fost trimis la Iasi. Dupa transferarea la Oradea, acest maior a avut ca misiune sa efectueze drumuri intre Oradea, Arad si Timisoara, numarandu-se printre ofiterii care au condus planul de represiune a Revolutiei in municipiul Arad. Apropiindu-ma de maiorul Badalan i-am spus: "Domnule, va rog foarte mult, intrucat noi ne respectam angajamentul, nu suntem violenti, nu am atacat si nici nu vom ataca vreun soldat, sa va respectati si dumneavoastra angajamentul luat in dupa-amiaza de 21 decembrie, sa va respectati pozitiile initiale, sa nu intram in conflict. Raspunsul lui a venit imediat: "Mars din fata mea ca te impusc, pentru ca eu am depus juramantul pe steagul cu stema"". Maiorul facuse aceasta afirmatie din cauza ca cei 100-150 de tineri care ramasesera peste noapte in piata aveau steaguri tricolore de pe care stema comunista fusese smulsa. Vazand indarjirea maiorului care, sub acoperirea intunericului, ar fi putut sa duca la o escaladare a violentei, Voicila le-a cerut revolutionarilor sa renunte momentan la steagurile fara stema si sa le arboreze pe cele vechi. Iar in tot acest timp, tinerii aflati acolo au continuat sa scandeze "Armata e cu noi!". Si asta era adevarat, dar nu si in privinta lui Badalan. Dupa ani de zile de la acele evenimente, concluzia lui Voicila a fost ca "acest maior Badalan a fost clar impotriva noastra, avand totodata conflicte cu mai multi ofiteri din Arad".

"TE DUCI SI-I IMPUNGI, UITE ASA FACI CU BAIONETA!" Cele mai multe contacte, dar si conflicte cu maiorul Eugen Badalan, referitor la modul in care trebuia actionat fata de manifestanti, le-a avut tot maiorul Neculai Diaconescu. Acesta descrie modul in care, imediat ce a facut cunostinta cu seful de stat major al Diviziei Mecanizate din Oradea, a fost "prelucrat" de acesta: "Dl Mr. Badalan m-a dus apoi in sala 63 a Consiliului, de unde puteam privi catre piata. Cand am vazut de sus, de la etaj, cata lume se afla in piata m-am speriat. "Esti o forta. Acum te duci si-i impungi, uite asa faci cu baioneta, uite asa, in fata si in spate, si dai si cu picioarele. Esti moldovean, am inteles bine? Esti moldovean de-al meu. Incepi sa mi-i imprastii, pe unii ii inghesui pe bulevardul acesta din fata, pe altii ii inghesui pe cele trei strazi, pe Horia, pe Closca, pe Crisan".

"UITATI-VA, ISI FACE DE CAP!". Acelasi maior Diaconescu povesteste ca, intrand intr-un conflict deschis cu reprezentantii autoritatilor, acesta a inceput sa fie supravegheat, pas cu pas, de un capitan pe care nu-l cunostea. Acesta avea asupra lui un pistol mitraliera pe care il tinea la spate si un pistolet la brau. Observandu-l, Diaconescu l-a abordat direct: "Cine esti dumneata?" - iar acesta i-a raspuns: "Nu te intereseaza, m-a trimis maiorul Badalan sa te urmaresc". Diaconescu mai afirma: "Ulterior am aflat ca era unul dintre ofiterii de la contrainformatii de la Oradea. Dupa 22 decembrie nu l-am mai vazut langa mine". In aceeasi noapte de 21/22 decembrie, Diaconescu a mai avut o intalnire si cu secretarul CC al PCR Ilie Matei. Intalnirea a avut loc in sediul comitetului judetean de partid si la ea au participat maiorul Girgar, seful Casei Armatei din Arad, colonelul Stranski, comandantul garzilor patriotice din oras, maiorul Badalan si alte cadre militare pe care el nu le cunostea. Ajuns in fata "stabului" de la Bucuresti, maiorul Badalan a devenit brusc "paracios", mai ceva ca un copil de gradinita care plange in poala educatoarei: "Tovarase secretar Ilie Matei, el este de la Lipova. Uitati-va, isi face de cap!".

"ESTI UN TRADATOR". Conform relatarilor lui Diaconescu, nici dupa fuga Ceusestilor nu s-a putut intelege cu maiorul Badalan. In acest sens, el isi aminteste: "Eu am aflat despre fuga lui Ceausescu de la revolutionari. Noi nu aveam nici radio si nici televizor la dispozitie, iar dupa cearta cu Ilie Matei si cu maiorul Badalan nu am mai fost chemat sus, la comandament, si nu am putut sa aflu ce s-a intamplat la Bucuresti". In jurul pranzului, seful sau de la Lipova i-a cerut lui Diaconescu sa se intoarca in unitate cu trupele pe care le avea sub comanda. Socotind ca "defilarea" militarilor sai cu tot cu tancuri si TAB-uri ar putea provoca deruta populatiei, el i-a cerut maiorului Badalan aprobarea de a intra in UM 01380-Cetate, de unde ar fi putut sa-si organizeze plecarea in liniste. In acest scop l-a contactat telefonic, dar raspunsul a fost un refuz categoric, strigat in telefon: "Esti un tradator, vii acum sa-mi propui sa te iau in Cetate, sub protectie?". Diaconescu relateaza ca, incercand sa-l aduca pe Badalan la sentimente mai bune, i-ar fi replicat: "Tovarase maior, ce a fost a fost, revolutia a invins, nu a murit nimeni". Raspunsul sec, urmat de receptorul trantit in furca a fost: "Nu ma intereseaza".

"ASCULTA LA MINE, ELEMENTE TERORISTE AU ATACAT STRANDUL!" Cei doi ofiteri s-a reintalnit pe 23 decembrie, in plin razboi cu "teroristii". Rechemat de la Lipova cu oamenii sai, Diaconescu s-a prezentat la ordin tot la "esalonul superior", adica la maiorul Badalan. Acesta, uitand ca numai cu o zi inainte nu-l interesase faptul ca "Revolutia" a "invins", ramasese pe pozitie, pregatit sa-i infrunte pe "teroristii" despre care aflase tot ce au de gand sa faca. Diaconescu isi aminteste ca intalnirea lor a fost deosebit de rece. Badalan era "la odihna", motiv pentru care si-a primit subordonatul "echipat" in pijama: "Ne intalnim iarasi, stimabile! De data asta sper sa nu mai faci gafe! Gata, dam cu buretele peste tot ce a fost. Fii atent la mine, elemente teroriste au atacat strandul, podurile sunt pregatite pentru a fi distruse!" Inutil sa mai precizam ca podurile stau si acum in picioare, neclintite. Iar despre atacul strandului, acolo au avut intr-adevar loc schimburi intense de focuri, dar "elementele teroriste" nu au fost niciodata identificate.

LIDER. Valentin Voicila, actorul care i-a condus, cu mana de fier, pe revolutionarii din Arad

Asa cum spuneam, maiorul Neculae Diaconescu a ramas in armata doar pana la gradul de colonel. Raspunzand intrebarilor unui ziarist, in cadrul unui interviu dat la cativa ani de la Revolutie, el a afirmat impacat cu sine si cu istoria: "Daca Dumnezeu ma lumina sa trec baricada de partea revolutionarilor, poate astazi eram general. (…) Nu, sigur nu eram general. Poate as fi ajuns general daca as fi executat ordinul sa bag baioneta in oameni! Intrucat nu am executat ordinul, nu am ajuns general, iar noi vorbim acum detasat. Personal sunt foarte mandru ca nu am executat ordinele lui Ilie Matei si insistentele maiorului Badalan de a executa dispozitiile fostului secretar cu propaganda din CC al PCR si ca nu sunt general ca am constiinta curata, ca nu am omorat nici un om! Si apoi, hai sa fim seriosi, nu ajungeam general nici daca treceam de partea revolutionarilor in acea noapte. Exista deja exemplul lui Grecu, la Timisoara, care a trecut de partea revolutiei si pana la urma tot a fost trecut in rezerva". Si totusi, chiar! Pana la urma, cum s-o ajunge general in Romania postrevolutionara?

PLOAIE CU "STELE" DE AUR. In ultimii 15 ani, fortele armate romanesti s-au imbogatit cu un mare numar de generali, numar neobisnuit de mare in timp de pace. In "momentul" decembrie ’89, majoritatea acestor generali erau maiori sau, cel mult, colonei. Calitate in care au si participat la "activitatile specifice" in diferite zone ale tarii. Cazurile cele mai evidente sunt cele din Capitala, unde fostii ofiteri aflati "in linia intai" inainte de fuga Ceausestilor au ajuns intre timp "capetenii militare" de rang foarte inalt. Iar cazurile lor merita sa fie reamintite.

Mircea Muresan. Fost maior in cadrul Diviziei Mecanizate Oltenita, unitate ale carei tancuri si TAB-uri au bagat groaza in bucuresteni pe 21 si 22 decembrie ’89. In ultimii 15 ani a facut "naveta" intre MApN si MI, iar acum este general de armata. A fost, rand pe rand, prim-adjunct al lui Dudu Ionescu, pe timpul cand acesta era ministru de Interne, apoi prim-adjunct al sefului Marelui Stat Major General.

Stan Stingaciu. Fost comandant al Brigazii 11 din Comandamentul Trupelor de Securitate, cu grad de colonel. In decembrie ’89, oamenii de sub comanda lui au constituit o componenta de baza a dispozitivului de represiune din Bucuresti. A devenit general dupa 1990 si timp de cativa ani a fost comandantul Jandarmeriei romane. A parasit aceasta functie in 1999, cand a fost transferat, in asteptarea unor vremuri mai bune, la Academia de Politie.

Toma Zaharia.In 1989 era seful unei sectii de militie din Capitala, sectie mentionata printre cele in care au fost maltratati manifestantii retinuti inainte de fuga lui Ceausescu. Devenit general, a fost promovat in Ministerul de Interne, la Directia de Resurse Umane. Dupa anul 2000 a fost numit prim-adjunct al ministrului. Teodor Cearapin. Fost colonel in cadrul Comandamentului Trupelor de Securitate, calitate in care a contribuit si el, mai mult sau mai putin direct, la reprimarea demonstrantilor din Capitala. Dupa avansarea la gradul de general a fost inclus in nucleul de comanda al Jandarmeriei, a carei comanda o exercita in prezent, cand detine gradul de general de corp de armata.

UITATII "FRATI AI REVOLUTIEI". Toate aceste cazuri, de altfel bine cunoscute, nu sunt singurele. La fel s-a intamplat si la Sibiu, Cluj, Arad, Timisoara, precum si in majoritatea celor mai importante centre revolutionare. In schimb, de atunci si pana acum, ofiterii din strada, cei care au avut curajul ori superba "inconstienta" de a nesocoti ordinele superiorilor, ordine care incalcau chiar si legislatia regimului comunist, au cam disparut de pe "firmament".

Este foarte posibil ca, in tara, numarul "fratilor Revolutiei" care nu au reusit sa supravietuiasca profesional in ultimii 15 ani sa fie cu mult mai mare decat cel despre care s-a mai putut afla cate ceva. Adus la Bucuresti, in structurile superioare ale Politiei, fostul colonel de Militie Viorel Oancea, cel care a fraternizat cu manifestantii Timisoarei, s-a intors acasa dupa foarte putin timp petrecut in Capitala.

Apoi a trecut in rezerva. La Arad, fostul maior Neculae Diaconescu a mai stat in armata atata timp cat sa ajunga la gradul de colonel. Dupa asta a fost si el trecut in rezerva. La fel s-a intamplat si cu maiorul Ioan Micu, fostul sef de stat major al UM 01380- Cetate, care a fost trecut tot cu gradul de colonel.

BADALAN, APARAT DE ILIESCU

Presedintele Ion Iliescu a declarat ieri, la Palatul Parlamentului, ca informatiile aparute in legatura cu Eugen Badalan, noul sef al Statului Major General, nu sunt corecte. "Nu sunt corecte informatiile care au aparut, in ceea ce il priveste, pentru ca in asemenea situatii se fac verificari foarte atente. Atunci cand a fost numit s-au verificat toate datele in ceea ce il priveste", a afirmat Ion Iliescu.
Intrebat daca in acest moment exista un "caz Badalan", seful statului a spus ca nu crede. "Se poate verifica, dar nu cred. N-am avut, spre exemplu, la Arad confruntari si pierderi de vieti omenesti", a explicat Ion Iliescu. Reamintim domnului presedinte ca, in cursul Revolutiei din decembrie 1989, la Arad au murit 19 oameni, iar alti 38 au fost raniti.

BADALAN PRECIZEAZA

"Acuzatiile privind "intentiile reprimarii in sange a revolutiei de la Arad" - publicate aproape identic in cateva cotidiane centrale - nu sunt reale. Ele se bazeaza exclusiv pe declaratii care, daca au fost rostite in fata justitiei si nu au fost retinute de aceasta, probabil ca nu au putut fi probate. De altfel, in toti acesti ani, in care s-au deschis si s-au derulat numeroase procese privind rolul armatei in Revolutia din decembrie 1989, nu am fost citat nici macar in calitate de martor. Or, pe baza condamnarilor severe dispuse cu aceste prilejuri, sunt sigur ca, daca as fi fost implicat, as fi fost judecat si condamnat.
Chiar si titlurile mentioneaza asa-zisele "intentii" ale mele referitoare la situatia evocata. Or procesele de intentie, inacceptabile ca principiu, ii incrimineaza mai degraba pe cei ce le initiaza decat pe cei incriminati.
Nu ma voi lasa intimidat de aceasta campanie denigratoare, aflata probabil abia la inceput, si imi voi continua activitatea pentru indeplinirea misiunii de mare raspundere incredintata de CSAT."

"LE-AM SPUS SA SCHIMBE STEAGUL" Nestiind ce va urma in ziua urmatoare, cum vor evolua lucrurile in 22 decembrie, m-am dus la demonstranti si le-am spus sa schimbe steagul fara stema cu cel cu stema, ca sa nu traga in noi. Acest maior Badalan a fost clar impotriva noastra, avand totodata conflicte cu mai multi ofiteri din Arad in zilele urmatoare" - Valentin Voicila, revolutionar

Jurnalul National initiaza un demers publicistic menit sa reconstituie, cat mai fidel, istoria Revolutiei din Decembrie 1989. In afara tuturor marturiilor evocate pana acum, dorim sa punem in valoare si orice fel de imagine legata de acele evenimente. In acest scop, solicitam sprijinul tuturor celor care detin astfel de fotografii istorice. Acestia ne pot contacta la Departamentul Foto al cotidianului Jurnalul National, la tel. 224.40.42, int. 333 sau 318; e-mail: foto@jurnalul.ro

Nu ratati

In ziarul de maine, continuarea dezvaluirilor legate de misterele Revolutiei de la Arad.