Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am trecut de nenumarate ori pe drumurile ce insotesc albia Buzaului, in sus si in jos, mirandu-ma de ruinele ce se vedeau pe culmea dealului, la Berca. Cu ani in urma, cineva mi-a spus ca acolo, sus, fusesera candva niste curti din vremea Brancoveanului si-apoi o manastire veche se randui-se-ntre zidurile groase. Se mai vorbea si de un post de observatie de unde, secole la randul, s-a putut vedea campia Buzaului ca-n palma, intr-o parte, dealurile in care se ascundeau comori de-ale gotile (si pe care se soreau podgoriile cu rod de chihlimbar), intr-o alta parte, 'spate' tinand locului Carpatii de Curbura. Era loc strategic, si vreme de doua razboaie mondiale s-a stat de veghe-n clopotnita manastirii. Asta pana cand nemtii au bombardat-o si-au facut-o una cu pamantul.
Dupa razboi, s-ar fi putut aseza la loc rosturile manastirii, s-ar fi putut recladi zidul de incinta, chiliile... Dar nu s-a voit. Acolo, pe dealul acela saraturos de la Berca, manastirea cea veche trebuia lasata sa intre-n uitare – fara ca macar cineva sa-si inchipuie ce comoara uluitoare se afla inlauntrul ei! Asta s-a descoperit mai incoace, in deceniul din urma, dupa ce in biserica din mijlocul ruinelor de pe deal au inceput a se tine din nou slujbe si-un suflet de om s-a asezat la picioarele Domnului...
Renasterea unei manastiri din vremea brancovenilor
In 2003, roata istoriei s-a-ntors si-o maicuta a venit sa dea din nou viata vechii manastiri. Monahia Casiana a venit la Berca de-aproape, din Manastirea Ratestilor, cu ascultare sa reinstaureze viata duhovniceasca. Mai tot timpul a avut pe cate cineva langa ea, o maica mai batrana, ori o sora mai tanara, dar e singura care n-a mai parasit locul acesta impregnat de duh sfant, care, desi se afla, in linie dreapta, la cateva sute de metri de asezarile localitatii Berca, e atat de izolat de lume, dat fiind dealul ce trebuie urcat pieptis, pe drum de pamant... Este al noualea Craciun pe care-l face aici. Acum, alaturi ii e sora Mihaela, cu care-mparte micile griji ale pregatirilor – acele pregatiri simple, din orice casa de crestin. Numai ca, la Schitul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril – caci acesta ii e hramul – mai importanta e pregatirea spirituala. 'Asteptam Craciunul cu bucurie duhovniceasca. Noi, monahii, asteptam Nasterea Domnului cu o stare duhovniceasca extraordinara. La noi, nu este ceva deosebit ca avem un bradut impodobit sau cozonac pe masa, ce noi simtim spiritual in acest moment e important. Desigur, se aprind luminitele in brad, dar in primul rand trebuie sa aprindem lumina in sufletele nostre.'
O intreb pe maica stareta a schitului de la Berca in ce fel percepe izolarea de lume? 'Inceputul vietii mele monahale a fost la Manastirea Varatec, unde si azi sunt peste 300 de vietuitoare. Apoi, am fost in Manastirea Ratesti, unde erau peste 150 de vietuitoare. Din 2008, aici, la Berca, am fost mereu numai cate doua monahii. Dar vreau sa va spun un singur lucru: starea spirituala deosebita pe care am trait-o aici n-am trait-o la niciuna dintre celelalte doua manastiri. E ceva dumnezeiesc, ce vine pe pamant o data cu Mantuitorul. Pare ca Mantuitorul se coboara intre noi. El spune: «Acolo unde se aduna doi sau trei, eu sunt in mijlocul lor».'
In vale, chiar sub dealul manastirii, e biserica parohiala din Berca. Noua, inalta, frumoasa... 'Maicuta, ajung enoriasii si la dumneavoastra?', o intrebam. 'O parte vin, dar intrucat drumul e greu, tinerii mai putin merg la biserica de Nastera Domnului, iar cei batrani nu au putere sa urce. Noi ne multumim cu acele persoane care se incumeta sa vina la noi... Ne rugam impreuna cu ei si-i asezam cu noi la masa.'
Chiar asa? Ce se gateste, de Craciun, in schitul cel cu doua calugarite de la Berca? 'Nu gatim la cazan', se pregateste maicuta Casiana sa spulbere mitul mancarii manastiresti care ar fi gustoasa numai fiindca-i multa. 'Mancarea e gustoasa daca o faci cu har, rugandu-te, fie ca faci un cazan sau o craticioara... Noi, din Ajun, facem acele «scutecele», care se practica aici, in Muntenia. Sunt acele turte insiropate, presarate cu nuca macinata. Mai apoi, la Craciun, preotul vine si la noi sa slujeasca. Ne binecuvanteaza in Ajun acele «scutecele», pe care le punem pe masa de Craciun. A doua zi, pregatim si noi, ca orice muritor de rand, ce se face din toate ale porcului. Noi fiind la inceput si avand mai multe lipsuri (dar nu ne plangem de cele materiale, pentru ca monahul nu trebuie sa se planga, el si-a ales calea singuratatii si a lipsurilor materiale in favoarea celor spirituale), nu facem prea multe. Dar nici nevoie n-avem... Oaspeti la masa ne sunt preotul slujitor si putinii enoriasi care vin la slujba. Ii oprim la masa de Craciun. Ne bucuram impreuna. Acelasi lucru il facem si la Boboteaza, si la sarbatorile legate de Anul Nou...'
Maica Stareta Casiana isi aminteste de primul ei Craciun, la Schitul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril din Berca. 'Am venit in octombrie si la scurta vreme a inceput si postul... Mi-a fost mai greu la inceput. M-am simtit... cum sa va zic? – m-am simtit straina, la inceput. Apoi, in urmatorii ani, m-am atasat mult de acest lacas. Daca cineva m-ar chema din nou la Varatec, nu stiu daca m-as mai intoarce...' Cu vorbele astea o lasam sa-si pregateasca sufletul pentru sarbatoarea cea mare a Nasterii Domnului.
Ctitoria Candestilor
Schitul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril – aceasta denumire a luat-o fosta manastire Berca, dupa redeschiderea ei, in 2003, este ctitorie din secolul al XVII-lea a boierilor Candesti. Acestia se trag din zona Patarlagele, Buzau. 'Au avut pamant la Berca unde au ridicat, in 1694, aceasta biserica. Mai inainte, la 1672, au ridicat aici, pe deal, un conac boieresc, folosit dupa ridicarea bisericii drept casa a egumenului sau staretie', imi lamureste istoria locului maicuta Casiana. La 1694,
au ridicat biserica, apoi corpul de chilii si clopotnita. 'Toate aceste lacasuri sunt monumente istorice de categoria A. Dintre ele, a rezistat in timp numai biserica. Celelalte, in proportie de 90%, sunt ruine. La Berca, manastirea a fost construita in stil de cetate medievala de secolul XVII si era incinta inchisa, asa cum erau incintele brancovenilor. Functia de aparare a zidurilor e probata de grosimea lor, care se vede si azi. Turnul clopotnitei a folosit ca turn de observatie in timpul razboaielor, iar in 1945 a fost bombardat de catre nemtii in retragere. Acestia au bombardat intrega constructie: ziduri, case, chilii, biserica... A venit vremea sa incercam sa le punem la loc.'
Cuvinte duhovnicesti
'Nu sunt in masura sa dau sfaturi. Ca muritor de rand, doresc tuturor sa aiba pace duhovniceasca, sa nu se indeparteze de casa lui Dumnezeu, de corabia noastra, acolo unde gasim mantuirea. Daca azi Manastirea Berca se afla in ruina, lucrul asta poate fi indreptat. Romanii, cand vor trece pe langa dealul cu ruine de la Berca, sa stie ca acolo cineva a pus mult suflet. Au ramas ruine din cauza timpurilor neprielnice si nadajduim ca Dumnezeu, in bunatatea lui, va randui timpul potrivit ca aceste ruine sa glasuiasca din nou, chiar daca azi ele stau in tacere', avea sa-mi spuna, la despartirea de schitul de la Berca, Maica stareta Casiana. 'Dumnezeu sa va lumineze de sarbatori sufletul si calea!'
Biserica monument de la Berca
Biserica Schitului din Berca, la fel ca si ruinele curtii vechi si ale chiliilor din secolul al XVII-lea, este monument istoric, clasificat ca atare. Maica stareta Casiana a venit aici in 2003 cu misiunea clara de a se ocupa de restaurare. Nu si-a imaginat insa ca va fi martora unei descoperiri epocale. 'Exista o banuiala ca biserica asta, care avea o pictura a unui zugrav cunoscut din secolul al XIX-lea, Nicolae Theodorescu, ascundea o fresca mai importanta inca. S-a decapat aceasta pictura inca de la inceputul lucrarilor de restaurare, in 2004, si asa s-a ajuns la pictura originala, cea a lui Parvu Mutu, datand de la 1694. O descoperire extraordinara. S-au investit circa 3 miliarde – suma primita de la Secretariatul de Stat pentru Culte – dar in vara lui 2005 fondurile s-au epuizat, iar santierul a ramas deschis. S-a ajuns la faza de integrare culoare si completare a lacunelor, dar, din nefericire, de atunci n-a mai putut fi obtinuta finantare. E o situatie grea, dar eu am credinta ca patronii nostri, Sfintii Arhangheli, care nu au lasat ca aceasta biserica sa se ruineze in cei 320 de ani de cand e ridicata, vor randui ziua in care vom putea duce lucrarile de restaurare la bun sfarsit. In decursul a 8 ani am inaintat documentatii si memorii si tot ce am putut catre Secretariatul de Stat pentru Culte si Ministerul Culturii, e tot ce am putut eu face. Am incercat sa aduc fonduri din exterior, insa din cauza ca nu avem carte funciara pentru terenul pe care este biserica si monumentul nu am putut atrage fonduri europene. Sper ca Dumnezeu sa ne ajute, dupa 1 ianuarie, sa putem obtine o hotarare judecatoreasca si apoi sa ne ajute sa ducem lucrarile mai usor. Toate cu randuiala lui Dumnezeu.'
