Scrisori de la Moş Crăciun

În luna decembrie, John,Michael, Christopher şi Priscilla, copiii lui J.R.R. Tolkien, aşteptau cu nerăbdare plicurile acoperite de zăpadă purtând timbre de la Polul Nord. Înăuntrul lor descopereau câte o scrisorică având un scris tremurat, însoţită de nişte superbe desene în culori sau, uneori, doar de nişte schiţe.(...)

Pentru copiii lui J.R.R. Tolkien, interesul pentru Moş Crăciun şi importanţa acestuia s-au întins dincolo de ­ritualul umplerii ciorăpeilor în Ajunul Crăciunului; pentru că el le-a scris acestora câte o scrisoare în fiecare an, în care îşi descria în cuvinte şi imagini casa, prietenii, întâmplări haioase şi grave de la Polul Nord. Prima ­epistolă a fost scrisă în 1920, când cel mai mare dintre copii, John, avea 3 ani; timp de 20 de ani, de-a lungul copilăriei celorlalţi trei, Michael, Christopher şi Priscilla, scrisorile au continuat să sosească în fiecare Crăciun. (...)

Personajele din scrisori: Ursul-Polar, spiriduşii zăpezii, gnomii roşii, Urşii Peşterilor şi nepoţii Ursului-Polar, ­Valkotukka şi Paksu, iar mai târziu "Moş Crăciun şi-a luat drept secretar un spiriduş pe nume Ilbereth".

În această Ediţie de Colecţie dedicată bucuriei Sărbătorilor de Iarnă reproducem unele dintre desenele trimise de Moş Crăciun, dar şi unele dintre textele ­minunate scrise de el pentru copiii lui J.R.R. Tolkien.

Mulţumim Editurii RAO pentru că ne-a permis publicarea acestora. Cartea poartă titlul "Scrisori de la Moş Crăciun", de J.R.R. Tolkien.


Casa Crăciunului
Polul Nord, 22 decembrie 1920
"Dragă John,
Am auzit că i-ai pus întrebări lui tati despre mine şi despre casa în care locuiesc. Mi-am făcut autoportretul şi am desenat şi casa. Ai grijă de desen. Acum pornesc spre Oxford cu sacul de jucării în spinare; unele sunt pentru tine. Sper să ajung la timp: în noaptea asta, ­stratul de zăpadă este foarte gros la Polul Nord.
Cu dragoste, Moş Crăciun."

Casa de pe Stâncă, Vârful lumii
în apropiere de Polul Nord, Crăciun 1925
"Dragii mei băieţi,
Sunt îngrozitor de ocupat anul acesta; când mă gândesc, îmi tremură mâna mai tare ca niciodată. Şi nici nu-s prea bogat; de fapt, s-au întâmplat tot felul de lucruri îngrozitoare şi unele dintre cadouri s-au stricat. Şi nici nu-l am pe Ursul-Polar ca să mă ajute, şi am fost nevoit să mă mut chiar înainte de Crăciun, aşa că vă daţi seama în ce situaţie mă aflu şi o să vă spun şi de ce am acum o adresă nouă, şi de ce vă scriu doar o scrisoare la amândoi.
S-a întâmplat în felul următor: într-o noapte de noiembrie, vântul puternic mi-a luat gluga şi a dus-o pe vârful Polul Nord. Eu m-am împotrivit, dar Ursul-Polar s-a căţărat pe vârful cel subţire ca să o dea jos. Polul s-a rupt la mijloc şi s-a prăbuşit peste acoperişul casei mele, iar Ursul-Polar a căzur prin gaura pe care a făcut-o în sufra­gerie; cu gluga mea pe nas, şi toată  zăpada de pe acoperiş a intrat în casă şi s-a topit, şi toate focurile s-au stins, şi apa a început să curgă în pivniţe, unde ţineam cadourile pentru anul acesta, iar Ursul-Polar şi-a rupt piciorul. Acum s-a făcut bine, dar m-am supărat atât de tare pe el, că a zis că nu o să mă mai ajute niciodată. Cred că i-am frânt inima, dar sper să-şi revină până la Crăciunul viitor.
Îţi trimit un desen cu accidentul şi cu noua mea casă de pe stânca de deasupra Polului Nord (cu nişte pivniţe frumoase în stâncă). Dacă John nu-mi înţelege scrisul tremurat (am o mie nouă sute douăzeci şi cinci de ani), atunci să-l roage pe tatăl său. Când o să înveţe şi Michael să citească şi să-mi scrie scrisori? Multă dragoste pentru voi şi pentru Christopher, al cărui nume e asemănător cu al meu. Cam atât, la revedere, Moş Crăciun.
P.S. Moş Crăciun era tare grăbit şi m-a rugat pe mine să pun în plic una dintre pocnitori; în timp ce trageţi de ambalaj, puneţi-vă câte o dorinţă şi vedeţi dacă vi se îndeplineşte. Scuzaţi scrisul îngroşat. Am o labă grasă. Îl ajut pe Moş Crăciun la împachetat. Locuiesc cu el. Sunt MARELE URS-POLAR."

Casa de pe Stâncă
Polul Nord, 30 noiembrie 1932
"Dragii mei copii,
Mulţumesc mult pentru scrisorile voastre frumoase. Nu v-am uitat. Sunt în întârziere anul acesta şi sunt foarte îngrijorat – s-a întâmplat un lucru ciudat. Ursul-Polar a dispărut şi nu ştiu unde este. Nu l-am văzut de la începutul acestei luni şi încep să mă tem pentru el. Mâine începe luna decembrie şi nu ştiu ce o să mă fac fără el.
Mă bucur că atât voi, cât şi animăluţele voastre preferate sunteţi bine. Vacanţa copiilor-de-zăpadă începe mâine. Aş vrea ca Ursul-Polar să fie aici ca să aibă grijă de el. Multă dragoste lui Michael, lui Christopher şi Priscillei. Transmiteţi-i şi toate cele bune şi lui John, când îi scrieţi. Moş Crăciun."

Casa de pe Stâncă
Crăciun, 1943
"Draga mea Priscilla,
Crăciun fericit! Cred că îţi vei agăţa ciorăpelul încă o dată: cel puţin aşa sper, pentru că mai am câteva lucruri pentru tine. După aceea, va trebui să-mi iau la revedere, mai mult sau mai puţin: vreau să zic, nu te voi uita. Întotdeauna păstrăm adresele şi scrisorile prietenilor noştri; şi sperăm ca, mai târziu, să reluăm legătura, când aceştia vor fi crescut şi vor avea case pline de copii.
Mesagerii mei îmi spun că oamenii consideră că anul acesta este unul «posomorât»: cred că asta înseamnă nefericit. Şi aşa şi este: în multe locuri în care îmi plăcea să merg e multă nefericire. Dar mă bucur că tu nu eşti nefericită. Nici să nu fii! Eu sunt încă viu şi mă voi întoarce în curând, la fel de vesel ca odinioară. În ţinutul meu nu s-au produs stricăciuni. Şi, deşi proviziile mele sunt puţine, sper să repar situaţia.
Ursul-Polar – prea «obosit» ca să-ţi scrie el însuşi, cel puţin aşa pretinde...
Chiar sunt!
... Îţi trimite un mesaj special: multă dragoste şi o îmbrăţişare! Zice:
– Întreabă dacă nu mai are un ursuleţ pe nume Billy cel Prostuţ sau s-a stricat?
Transmite dragostea mea tuturor: lui John, lui Michael şi lui Christopher – şi bineînţeles tuturor animalelor voastre preferate despre care îmi povesteaţi cândva. Ursul-Polar şi puii de urs sunt bine. Au fost foarte cuminţi  în acest an şi nu prea au avut timp de şotii.
Sper că vei găsi majoritatea lucrurilor pe care ţi le-ai dorit şi îmi pare rău că nu mai am prăjituri Limbi de pisică. Dar ţi-am trimis aproape toate cărţile pe care ţi le-ai dorit. Sper că ciorăpelul ţi se va părea plin!
Cu mult drag, de la vechiul tău prieten, Moş Crăciun."
Steaua sus răsare
Steaua sus răsare/ Ca o taină mare,/ Steaua luminează/ Şi adeverează;/ Steaua strălu­ceşte/ Şi lumii vesteşte/ Că astăzi Curata/ Prea-nevinovata/ Fecioara Maria/ Naşte pe Mesia/ În oraş vestit/ Vetleem numit./ Magii, cum văzură,/ Steaua şi porniră,/ Mergând după rază/ Pe Hristos să-l vază/ Şi, dacă por­niră,/ Îndată-l găsiră,/ La dânsul intrară/ Şi se închinară/ Cu daruri gătite/ Lui Hristos menite,/ Luând fiecare/ Bucurie mare/ Care bucurie/ Şi aici să fie/ De la tinereţe/ Pân’ la bătrâneţe.
(Urături alese – Pluguşoare – Colinde – Cântece de stea, 1911)

Ce vedere minunată
Ce vedere minunată/ La Betleem se arată/ Păs­torilor din câmpie/ Le vesteşte bucurie/ Cerul strălucea,/ Îngerul venea,/ Pe-o rază curată,/ Că-ntr-un mic sălaş/ Lângă-acel oraş/ S-a născut Mesia./ În coliba păstorească/ Vrut-ă Tatăl să se nască/ Fiul cel Preasfânt/ Domnul pe pământ/ Să ne mântuiască./ Păstorii cum auziră/ Către iesle se porniră/ Unde au aflat/ Pruncul luminat/ Şi Îl preamăriră.
(Colinde şi cântece de stea, auzite şi armonizate pentru cor mixt de preotul Iosif I Ţincoca, Iaşi, 1937)


În oraşul Betleem
În oraşul Betleem/ Veniţi, boieri, să vedem/ Că se va naşte ­Hristos,/ Mesia, cap luminos/ Că as­tăzi ni s’a’mplinit/ Proroocirea de demult/ Din Fecioara Maria/ Şi din neamul lui Avram./ Din sămânţa lui David/ Din Duhul Sfânt zămislit,/ Trei crai de la răsărit,/ La’nchinare au venit/ Daruri scumpe aducând/ Şi cu îngerii cân­tând/ Slavă întru cei de Sus/ Şi pace pân’ la Apus.
(Colinde şi cântece de stea, auzite şi armonizate pentru cor mixt de preotul Iosif I Ţincoca, Iaşi, 1937)