Secretele atentatelor

Richard Cummings, directorul Serviciului de Securitate de la Europa Liberă, destăinuie secretele atentatelor din anii ’80, plănuite de agenţii regimului Ceauşescu impotriva redactorilor incomodului post de radio. Cummings spune că in arhivele SIE se găsesc şi azi, bine ascunse, cheile afacerilor "Vlad Georgescu", "Noel Bernard" şi "Emil Georgescu".Â

Richard Cummings, directorul Serviciului de Securitate la postul de radio Europa Liberă intre 1980 şi 1995, a acordat in exclusivitate un interviu pentru Jurnalul Naţional şi Antena 3.
Cummings face dezvăluiri despre crimele Securităţii la postul de radio din München, vorbeşte despre agenta Baltazar a Securităţii, despre "Radu", despre cum Securitatea urmărea redactorii Europei Libere intr-un restaurant romănesc din capitala Bavariei. Dar şi despre agenţii Securităţii de la postul din Grădina Englezească din München.

• Jurnalul Naţional: Există dovezi concrete privind implicarea Securităţii in crimele şi atentatele de la Radio Europa Liberă?

Richard Cummings: Există multe dovezi, da! Guvernul Romăniei a pus la dispoziţia procurorilor germani multe dovezi in cazul atentatelor de la Radio Europa Liberă (REL) din februarie 1981. Eram directorul Securităţii de la REL cănd a avut loc atentatul şi am văzut multe dovezi care implicau Securitatea şi pe Carlos impreună cu grupul lui.

• Se confirmă in cazul bombei de la Radio Europa Liberă implicarea unor diplomaţi romăni la acea vreme la post in Germania Federală in acel atentat?

Nu pot confirma, nu am observat vreo legătură, ce am văzut in documentele oficiale ale procesului de la Berlin este că nu există o legătură directă cu Ambasada Romăniei. Pare să fie o operaţiune a lui Carlos singur, care a fost plănuită in Budapesta, persoanele implicate au fost in Bucureşti, inainte de atentat, şi documentele conţin informaţii in romănă şi mai exact planul atentatului. Insă cum a ajuns acel document la Carlos nu a fost stabilit niciodată, nu s-a dovedit cum a primit documentul. Carlos ţinea legătura cu persoana lui de contact din Bucureşti, pe nume Andrei, şi cei doi s-au intălnit in Praga şi in Bucureşti, dar nu este nici o legătură intre cei patru-cinci diplomaţi cu atentatele.

• Atunci care au fost conexiunile…

Scuzaţi-mă că vă intrerup. Insă ce am văzut au fost planurile care stabileau un al doilea atentat asupra aceleiaşi clădiri, şi acesta clar are legătură şi cu implicarea celor cinci diplomaţi.

• Care au fost activităţile celor cinci diplomaţi romăni expulzaţi in 1984 in relaţia cu Radio Europa Liberă?

Exista o organizaţie numită C428 in cadrul Securităţii, o organizaţie militară, care plănuia să mai bombardeze radioul incă o dată şi in cel puţin in două ocazii diferite sau poate mai multe, agenţii acestei organizaţii au fost văzuţi cum supravegheau clădirea radioului, făcănd poze, pregătind atentatul. Atentatul nu a mai avut loc probabil pentru că, după cel din februarie 1981, am intărit atăt de mult paza incăt al doilea atentat nu a mai fost posibil. Aşa că, in 1984, oameni care lucrau la Ambasada Romăniei au fugit impreună cu documentul in Vest, document care era planul atentatului ce ar fi trebuit să aibă loc in 1984.

• Despre morţile celor trei directori ai Europei Libere există dovezi că au fost opera Securităţii?

Din căte am văzut există legături solide intre acţiunile Securităţii şi doi morţi dintre aceştia, moartea celui de-al treilea nu poate fi legată de Securitate. Moartea lui Vlad Georgescu şi cea a lui Noel Bernard pot fi atribuite Securităţii, insă moartea celui de-al treilea director, Cizmărescu, nu poate fi atribuită Securităţii. Nestor Ratesh a studiat această problemă şi indică acest lucru. O altă persoană care a murit este Emil Georgescu, acesta nu a murit din cauza atacului asupra sa, dar a murit in 1985 de cancer, deşi in 1981 fusese injunghiat de 27 de ori, dar clar a fost o legătură intre atacul asupra lui Emil Georgescu in 1981 şi Securitatea. Deci, avem trei atacuri impotriva angajaţilor de la REL: Emil Georgescu, Vlad Georgescu şi Noel Bernard.

De fapt, cred că a fost punctul culminat al atenţiei Securităţii asupra lui Vlad Georgescu. Georgescu fusese avertizat că, dacă transmite cartea, va fi omorăt. Vlad a vorbit cu mine şi cu conducerea postului şi am stabilit impreună să transmitem cartea. Evenimentele care au condus apoi la moartea lui Vlad lipsesc din dosarele Securităţii, de asemenea, cum am mai spus, acesta a fost punctul maxim al atenţiei acordate de Securitate lui Vlad Georgescu. Există dovezi care susţin că aveau să-i facă ceva lui Vlad, a fost ameninţat şi pe urmă a murit. Tumoarea cerebrală care i-a apărut s-a dezvoltat foarte repede, şi el a murit la şapte-opt luni de la descoperirea bolii. Această perioadă este una foarte rapidă pentru evoluţia unei astfel de boli. Cum a apărut această boală nu s-a dovedit vreodată.

• BOMBA. Efectele exploziei devastatoare de la REL

  Inainte de 1980, in ’79, cred, a fost descoperit un spion in redacţia Europei Libere. Este vorba despre o femeie de origine americană care lucra la secretariatul directorului postului. Stiţi ceva despre acest caz?

Este vorba despre o nemţoaică. Este o poveste interesantă, care provine din cartea lui Pacepa. Numele de cod era Baltazar. Noi aveam informaţia că poliţia germană i-a arestat pe ea şi pe soţul său in clădirea radioului, i-au percheziţionat biroul, au dus-o acasă, au percheziţionat, şi acolo, soţul ei lucra pentru Armata SUA. L-au adus şi pe el acasă, au continuat percheziţia, dar nu au găsit nici o dovadă care să susţină acuzaţiile. Informaţiile oferite de Pacepa au condus la acea anchetă şi la arestarea celor doi. Totuşi, din moment ce Pacepa era ameninţat cu moartea şi nu putea părăsi America pentru a depunse mărturie, procurorii germani au trebuit să renunţe la anchetă şi să retragă acuzaţiile. Femeia acuzată de spionaj a trebuit să semneze un acord in care spunea că nu o să mai lucreze la radio, insă soţul ei nu a vrut să semneze un acord cum că nu va mai lucra pentru Armata americană şi s-a intors la lucru şi a mai lucrat mulţi ani acolo primind chiar şi o medalie pentru 25 de ani de muncă. Dar in cazul soţiei sale, acuzaţiile par a fi adevărate, pentru că, dacă era nevinovată, nu ar fi demisionat de la radio, dar ea a demisionat şi se poate că Pacepa să fi avut dreptate.

• Există dovezi despre infiltrarea de Securitate a unor agenţi in redacţia romănească a Europei Libere?

Nu există dovezi despre infiltrare, şi infiltrarea este un termen legal care mi-a fost explicat cănd m-am intălnit in 1992 aici, in Bucureşti cu directorul SRI, Virgil Măgureanu, care inseamnă că cineva a fost trimis special din Romănia să lucreze la REL şi să raporteze direct in Romănia. Ce se pare că s-a intămplat insă este că Securitatea folosea oameni angajaţi la REL, dar nu aveau nici un agent infiltrat in clădirea REL. Metoda lor era să se intălnească cu angajaţii romăni cu care vorbeau despre orice şi apoi agenţii care luau parte la aceste intălniri raportau informaţiile in Romănia. Dar nu există dovezi din căte ştiu eu şi din dosarele pe care le-am văzut nu reiese cum că ar fi fost agenţi ai Securităţii infiltraţi in clădirea REL.

• In 1992, directorul de atunci al SRI, Virgil Măgureanu, v-a trimis o scrisoare. Ne puteţi dezvălui ce v-a scris in acea scrisoare despre Europa Liberă?

Era o scrisoare foarte lungă, şapte pagini, şi cel mai important aspect din acea scrisoare, trimisă in iulie 1992, cu trei luni inainte să ne intălnim, era că el recunoaşte că bombele puse in cărţile autobiografice ale lui Hruşciov care au fost trimise unor disidenţi din Vest, precum Paul Goma, Penescu şi Şerban Orescu, au fost trimise de ei. Restul scrisorii se concentrează pe negarea faptului că au informaţii despre moartea lui Emil Georgescu. Pe negarea faptului că există informaţii in plănuirea atentatului din 1981. După ce am primit scrisoarea am venit la Bucureşti in octombrie 1992, m-am intălnit cu Măgureanu, am mai discutat o dată aspectele din scrisoare, şi poziţia lui a rămas neschimbată.

• V-a confirmat Măgureanu vreo implicare a lui Carlos Şacalul?

Singura referire la Carlos făcută de Măgureanu in scrisoare este că, in 1979, Securitatea a trimis oameni la Praga pentru a se intălni cu Carlos, cu misiunea de a-l angaja pentru a-l ucide pe Pacepa. Ideea era să-i ofere lui Carlos 10.000 de dolari, şi acesta să-l ucidă pe Pacepa, dar cănd s-au intălnit cu Carlos au hotărăt să nu meargă mai departe cu planul şi acesta nu a primit cei 10.000 de dolari, apoi au avut loc celelalte evenimente.

• Cei cinci diplomaţi expulzaţi din Germania in 1984 au avut vreo legătură cu colete-capcană cu cărţile lui Hruşciov?

Nu am văzut o dovadă directă. Tot ce avem este mărturia lui Măgureanu cum că Securitatea este responsabilă de acele acţiuni. Cum au fost bombele livrate, expediate de la Madrid persoanelor vizate nu se ştie incă.

• Sunteţi mulţumit de colaborarea cu domnul Măgureanu şi celelalte servicii romăneşti de după 1990?

Nu, nu, nu… Am avut două intălniri, una cu Măgureanu, intre patru ochi, şi una a doua zi, cu patru agenţi ai Securităţii. Informaţiile primite de la Măgureanu nu au corespuns cu cele primite de la cei patru agenţi ai Securităţii, agenţii mi-au oferit chiar mai puţine informaţii, dar au promis că vor continua ancheta, dar pănă in 1995, cănd eu am plecat din München şi radioul s-a mutat la Praga, nu am mai primit alte informaţii de la Măgureanu sau de la SRI. Deci, aş spune că suntem foarte nemulţumiţi de rezultate. De asemenea au fost şi nişte fapte contradictorii, ni s-au dat nişte informaţii despre doi angajaţi romăni de la REL, dar cănd ne-am intălnit faţă in faţă in octombrie 1992 la Bucureşti a spus că informaţiile nu erau corecte şi că incă mai cercetează. Şi după aceea a spus şi cred că este adevărat că el, Măgureanu, nu avea acces la dosarele SIE şi nici angajaţii lui, şi se pare că şi in 2007 este aceeaşi situaţie, lucrurile nu s-au schimbat, asta intr-un răstimp de 15 ani. Şi dosarele SIE cred că sunt cele mai importante dosare in legătură cu ceea ce s-a intămplat la REL, tot nu sunt disponibile, şi acolo, in acele dosare, cred că veţi găsi toate dovezile in legătură cu bombele care erau in cărţile lui Hruşciov şi atacurile asupra directorilor REL. Pentru că SRI, serviciul condus de Măgureanu, şi Securitatea erau servicii de informaţii interne, insă dosarele SIE sunt cele mai importante, acele dosare sunt incă in mare parte secrete.

• Despre generalul Pleşiţă există indicii că ar fi ordonat atentatele şi crimele din perioada ’80-’85, căt a fost in fruntea IE-CIE?

Singurele dovezi provin de la iubita lui Carlos din acea perioadă, Magdalena Kropp, care a depus mărturie in faţa procurorilor germani şi l-a identificat pe Pleşiţă ca fiind omul cu care Carlos s-a intălnit. Mai e şi scrisoarea lui Sergiu Nica la 10 ani după atentatele cu bombă, in care il acuză pe Pleşită de implicare in acele atentate, dar şi in alte acţiuni ale Securităţii. Nica, la momentul atentatelor, era omul de legătură cu Carlos şi s-a intălnit cu acesta de multe ori. Din căte am văzut, el s-a intălnit cu Carlos cam de zece ori, nu vă pot da o cifră exactă acum, dar legătura dintre Carlos şi Securitate a inceput cu Nica.

• A incercat Securitatea in perioada in care dumneavoastră aţi fost şeful serviciului de securitate de la REL să facă diversiuni şi să compromită redactori de la secţia romănă?

Daaa. Sunt multe cazuri in care Securitatea a incercat să intimideze sau să compromită angajaţii REL folosindu-se in special de membrii familiilor acestora.

• Din căte inţeleg, colaborarea cu serviciile secrete romăneşti a fost, de fapt, inexistentă?

Ceea ce ne-au dat nouă au fost dosare ale SRI cu foarte puţine informaţii, am fost informaţi greşit, nu am avut multe informaţii cu care să putem lucra. Dosarele SIE sunt cele mai importante şi cele 300 de pagini care lipsesc din cazul lui Vlad Georgescu, dar şi multe pagini care lipsesc din dosarele lui Noel Bernard şi cel al lui Emil Georgescu, acestea sunt cele mai importante. Unde sunt acele dosare, acele pagini lipsă şi de ce SIE astăzi la atăt de mulţi ani de atunci nu vrea să desecretizeze dosarele, ce este aşa de important acolo? Cine este protejat?

• De ce?

Probabil protejează pe cineva, cineva care acum are vreo funcţie inaltă.

• Informaţiile dvs. indică anumite persoane vinovate?

Altele decăt Pleşiţă? Da. Toate il indică pe Ceauşescu. Pleşiţă nu ar fi făcut toate aceste lucruri fără aprobarea sau chiar un ordin al lui Ceauşescu.

• Puteţi confirma informaţiile că Securitatea urmărea anumiţi redactori de la Europa Liberă la München intr-un restaurant romănesc denumit Kleine Bucharest?

Sigur ca da, "Kleine Bucharest", "Micul Bucureşti", era binecunoscut. Dar aveau loc multe intălniri in afara restaurantului sau in alte restaurante, nu era singurul loc de intălnire. De aceea cred că termenul "infiltrare" este aşa de important. Securitatea nu avea nevoie să infiltreze un om pentru că ei se intălneau cu angajaţii REL peste tot, chiar şi Vlad Georgescu se intălnea cu oameni peste tot, Emil Georgescu se intălnea cu şoferii de tiruri care veneau in Germania din Romănia, căutănd informaţii pe care să le transmită, se intălneau peste tot. "Micul Bucureşti" era bine ştiut şi de germani şi probabil că toate intălnirile care aveau loc acolo erau supravegheate de germani.

• Puteţi confirma că, inainte de 1980, lui Noel Bernard i s-a făcut o invitaţie să vină in Romănia?

Fusese invitat, dar probabil inainte de 1978, inainte să ajung eu la REL, am auzit că fusese invitat, dar, din căte ştiu eu, nu a acceptat acea invitaţie şi nu a venit. Dar nu a fost singurul director de departamente invitat. Şi directorul cehoslovac şi cel polonez, probabil toţi au primit invitaţii să-şi viziteze ţările, aceasta fiind o tentativă de a neutraliza ostilitatea programelor, dar oricum nu am fi permis niciodată acest lucru.

• Vorbeaţi mai devreme despre locurile unde se intălneau romănii din München şi unde erau urmăriţi redactorii de la Europa Liberă. Credeţi că in comunitatea romănească din München erau mulţi agenţi ai Securităţii care aveau misiunea de a informa despre postul de radio?

Sunt convins sută la sută. Astfel obţineau majoritatea informaţiilor. Era atăt de uşor că, dacă erai agent al Securităţii sau SIE, veneai la München, in "Micul Bucureşti" sau la biserică sau chiar in comunităţile romăneşti şi incepeai să vorbeşti. Romănilor din München le făcea plăcere să vorbească cu romănii veniţi din Romănia.
Vlad Georgescu, cănd era director, se intălnea cu foarte mulţi oameni pentru a obţine informaţii şi de obicei primea şi cadouri de la romănii veniţi din ţară. Era o practică folosită la scară largă. Era o metodă foarte eficientă a Securităţii de a obţine informaţii, nu erau nevoiţi să infiltreze oameni in clădirea REL. Informaţia venea la ei.

• Richard Cummings

  Credeţi sincer că Securitatea nu a avut pe nimeni la REL?

Cred că atunci cănd Pacepa a defectat au făcut ceea ce am numi noi o "evaluare a pagubelor". Ceea ce ştiu eu este că, după defectarea lui Pacepa, au incetat toate operaţiunile in Vest, ca să se asigure ce fel de informaţii deţinea Pacepa şi care puteau fi folosite impotriva anumitor oameni. Şi cred că aşa s-a intămplat şi cu femeia cu nume de cod Baltazar şi soţul acesteia, cărora probabil, după defectarea lui Pacepa, le-au transmis că s-a terminat tot. Şi probabil că asta s-a intămplat şi cu alţi agenţi care poate au lucrat pentru Securitate intre 1975-76, dar după defectarea lui Pacepa au incetat activitatea.

• Căţi au fost in această situaţie?

Nu ştiu, nu vă pot spune, vorbim despre perioada dintre 1950 şi 1977, deci 27 de ani de istorie, şi cine a fost sau nu agent in aceşti ani pănă la sosirea mea nu ştiu. Poate au fost 10, 20 sau poate trei, nu ştiu.

• Dar au fost?

Au fost. Securitatea nu era singurul serviciu secret care făcea aceste lucruri, şi polonezii şi cehoslovacii, ungurii, KGB-ul erau toţi activi şi toţi aveau agenţii lor. Bazăndu-mă pe informaţiile despre celelalte servicii, probabil că aveaţi vreo trei-cinci agenţi implicaţi in transmiterea rapoartelor către Securitate in această perioadă din anii ’70. Dacă erau angajaţi permanenţi sau doar colaboratori nu ştiu, acele dosare sunt incă inchise şi, pănă nu vor fi făcute publice, putem ghici căt vrem. Informaţiile există in acele dosare.