Sena curge, urmele rămân

Traian Băsescu nu a minţit afirmând că, în 1981, petrolierul "Argeş" pe care îl comanda a stat la originea unui puternic incendiu care a distrus numeroase nave din Portul Rouen. Nu a minţit nici că a reuşit să păcălească organele de anchetă franceze, scăpând de acuzare şi de plata unor importante daune. Stau dovadă faptele consemnate în arhivele franceze.


Într-un exces de sinceritate, Traian Băsescu mărturisea în 1999, la televizor, o ispravă marinărească. Povestea cum a păcălit autorităţile franceze şi a scăpat basma curată după ce o defecţiune tehnică a navei sale a pus în pericol Portul francez Rouen, generând un incendiu care a afectat 38 de nave. La începutul acestui an, colegul nostru Andrei Bădin a făcut pe arheologul şi i-a reuşit. A "pescuit" din memoria videocasetelor poznaşa istorisire din vremea ministeriatului lui Băsescu la Transporturi şi a restituit-o actualităţii, publicând-o în Jurnalul Naţional în numărul din 30 ianuarie. Nouă ne-a rămas să verificăm dacă întâmplarea povestită de prezident are şi corespondent în realitate. Să mergem aşadar la faţa locului (pentru că în bazele de date disponibile online nu am găsit nici o referinţă) şi să găsim urmele faptelor descrise de Băsescu.

Paris – Normandie, 11 septembrie 1981. Este anunţat evenimentul;

ARHEOLOGIE ÎN BIBLIOTECÅ. Birocraţia franceză este faimoasă în Europa. Auzisem de ea, însă recunosc că m-a cam blocat când ne-am întâlnit nas în nas. Pe terenul ei. La Rouen în port. Îţi atârni legitimaţia de gât şi te înscrii la cuvânt, în faţa unor oameni binevoitori şi politicoşi. Le spui că vrei să găseşti în arhive cutare şi cutare lucru (întâmplat cam pe când dumnealor cochetau cu biberonul) şi eşti răsplătit cu un ooo aprobator şi invitat de îndată să-ţi faci o programare prin mail, peste o săptămână-două-trei. Dar tu n-ai timp şi vrei să arzi nişte etape ce nu pot fi arse defel. Atunci, interlocutorii cei binevoitori te trimit, cu bune recomandări, la o altă instituţie, unde, fără îndoială, lucrurile se mişcă mai rapid. Aşa se face că m-am făcut minge de ping-pong între Căpitănia Portului, Administraţia Portului Autonom, Prefectura Senei Maritime şi alte câteva instituţii pe care nu vă voi plictisi prezentându-vi-le. Nu de alta, dar nu v-ar fi de nici un folos, cum nu mi-au fost nici mie. Politeţea ce mi-a fost arătată de absolut toată lumea mă face să-mi înghit orice remarcă neprincipială despre diversele stări de agregare a birocraţiei pe malurile Senei. E suficient să vă spun că am ales în cele din urmă drumul care a ocolit aprobările de principiu şi programările în audienţă: consultarea arhivelor publice.


Faimoasa Bibliotecă Villon in Rouen ascunde manuscrise vechi de secole. Are şi o impresionantă arhivă de microfilme. Presa anilor 1981-1982, unde puteam găsi detalii despre întâmplarea care a înflăcărat la propriu fluviul, nu era disponibilă consultării. Mai tânăra Bibliotecă Saint Sever suferea de un neajuns similar. Biblioteca Primăriei din Rouen avea însă ziare din abundenţă. Am căutat mai întâi perioada amintită de Traian Băsescu în interviu: iarna 1981-1982. Dezamăgire. Prima zi de consultare a arhivei mi-a adus în memorie evenimentele fierbinţi ale acelor ani, pe care le mai citisem cândva în Lumea, Scînteia şi chiar le văzusem la telejurnal: lansarea primei navete spaţiale, atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, criza poloneză "Solidaritatea", războiul Malvinelor, răpirea tatălui lui Julio Iglesias. Despre incendiul din Portul Rouen, nimic. În cea de-a doua zi, şoarecele de bibliotecă municipală care scrie aceste rânduri a fost cotropit de satisfacţie, găsind în cotidianul regional Paris-Normandie (publicaţie redutabilă şi în ziua de azi) confirmarea dezvăluirilor actualului prezident.


Ediţia din 11 septembrie 1981 titrează pe prima pagină: "Dramă evitată lângă Rouen". Citesc că, în dimineaţa zilei precedente, pe la 8 jumătate, în aval de Rouen, în dreptul rafinăriei Shell, fluviul Sena a luat foc în mod inexplicabil şi terifiant. O uriaşă pată de combustibil uşor, "nafta", s-a aprins instantaneu. A devorat câteva împingătoare şi barje, a alarmat pompierii din patru localităţi riverane. A produs o panică de nedescris în port. Trei oameni – pilotul unei nave, soţia sa şi copilul lor – au fost la un pas de-a muri arşi de vii. Ei au fost salvaţi miraculos de un macaragiu, care a manevrat macaraua aflată pe mal şi i-a cules pe cei trei de pe puntea vasului care ardea. Articolul semnat de ziaristul François Henriot semnala şi primele suspiciuni ale anchetatorilor referitoare la cauza incendiului. Poliţia suspecta nava română "Argeş", petrolier al companiei Navrom, că a stat la originea deversării de combustibil uşor. A doua zi, Paris Normandie avea să revină cu o notiţă: Instalaţiile rafinăriei Shell s-au dovedit a nu fi stat la originea acestei scurgeri de produse petroliere aromatice. În schimb, o testare a circuitului de pompare de pe nava "Argeş" a întărit suspiciunile că petrolierul românesc ar fi suferit o defecţiune ce ar fi putut produce deversarea de combustibil în apele Senei.

Epava împingătorului Elbiod, mistuit de flăcări

MARTOR OCULAR. Asta e tot ce a scris presa franceză despre acest eveniment. Pentru că nu au existat victime omeneşti, presa şi opinia publică au lăsat autorităţile să ancheteze în tihnă incidentul. Jurnalistul care a relatat incendiul de pe Sena, François Henriot, este azi ofiţerul de presă al Portului Rouen. I-am telefonat. Era în vacanţă. Ne-a confirmat că incendiul de pe Sena, despre care scrisese în urmă cu 27 de ani, a rămas şi până azi un mister pentru el. "Venise la putere Mitterrand, mi-a spus Henriot, la putere se instalaseră socialiştii, iar comunicarea autorităţilor cu mass-media începuse să se înrăutăţească. A fost o perioadă de mai slabă transparenţă faţă de presă." I-am cerut fostului ziarist să ne povestească în faţa camerei de filmat ce îşi aminteşte despre întâmplarea căreia îi fusese martor, însă ne-a spus că, în calitatea sa actuală, ar avea nevoie de multe aprobări pentru a acorda un interviu.


În aceste condiţii, nu putem decât să-i dăm crezare lui Traian Băsescu faţă de tot ce a urmat. Cu nişte mici amendamente: întâmplarea povestită de el nu era iarna, ci la începutul toamnei, n-au fost implicate în incendiu atât de multe vase cât a zis, ci mai puţine, şi trei oameni au fost la un pas să-şi piardă viaţa în acele împrejurări îngrozitoare. În rest, nu putem decât să fim de acord că organele de anchetă franceze, portuare şi judiciare, au fost păcălite aşa cum domnia sa a relatat. Că pagubele produse de distrugerea împingătoarelor Capitole şi Elbiod, a barjelor acestora, de avarierea cargoului Eleistria, a petrolierului Argeş şi a altor câteva nave nu au mai fost plătite de nimeni, pentru că vinovaţii nu au fost nici acuzaţi, nici condamnaţi.


Acest episod, care vorbeşte despre şmecheria dâmboviţeană a comandantului de vas Traian Băsescu, nu figurează în "mapa profesională" a acestuia, pentru simplul motiv că aceasta nu mai există. Statul român trebuie să îi fi fost recunoscător căpitanului, pentru că l-a scutit de plata despăgubirilor estimate atunci la 12 milioane de dolari. Cum avea să mărturisească domnia sa, organelor de Securitate le-a explicat ce s-a întâmplat. A explicat şi armatorului, Navrom. Nici Securitatea, nici Navrom nu s-au supărat de această probă de destoinicie a comandantului român, căruia avea să i se încredinţeze ulterior cârma unor nave încă mai importante decât "Argeş". Mai ştim că, după acest incident, regulamentele privind acţiunea împotriva incendiilor în Portul Rouen au fost sever modificate. Iar companiile de asigurare a navelor distruse au înghiţit în sec şi au înregistrat la finele anului un deficit în buget.

Dramă evitată

Articolul de fond: cum au fost salvaţi ca prin minune cei trei oameni de pe Elbiod;

"O limbă de foc". "Un torent de flăcări". Mărturiile concordă: timp de câteva minute infernal de lungi, Sena a ars ieri-dimineaţă în aval de Rouen către Grand Couronne. Împinsă de maree şi curent, o pânză de hidrocarburi uşoare – benzină sau produşi aromatici – s-a aprins pe mai multe sute de metri, urcând cu viteza unui cal în galop spre marea rafinărie Shell... Câteva secunde, un adevărat zid de flăcări a străbătut fluviul: la Val de La Haye, pe malul drept, în faţa rafinăriei, un ponton de lemn a fost şi el prăjit de valul incandescent. Urmările acestui neaşteptat fulger nu au fost prea grave: mai multe barje şi două vapoare au fost atinse, doar două împingătoare au fost distruse în întregime. Ocupanţii unuia dintre acestea au scăpat de la moarte doar graţie prezenţei de spirit a unui macaragiu. Flăcările au mai lins coca unui petrolier, amarat lângă rezervoarele Shell.


Pe la ora 8:30, focul a luat naştere în preajma cargoului grec Eleistria, de 14.000 de tone, încărcat cu făină, şi lung de 150 de metri. O scânteie sau un muc de ţigară, şi iadul s-a coborât pe Sena. Atmosfera era încărcată de vapori de hidrocarburi în acea dimineaţă, zic martorii. Flama a luat-o pe râu în sus, spre rafinăria Shell. Un împingător al Uniunii normande, Elbiot, precum şi barjele autopropulsate Sare şi Adour, încărcate de fosfo-gyps, au fost încercuite de flăcări. Cu mai bine de 40 de kilometri pe oră, focul se propaga pe suprafaţa apei. Un al doilea împingător, Capitol, proprietatea armatorului Marcel Rolland, şi cele trei barje ale sale, Arthur, Didier şi Languedoc, au fost şi ele prinse în capcană.


Capitol se afla nu departe de o macara de pe mal. Macaragiul le-a salvat viaţa celor aflaţi pe vas în acel moment. "Eram prizonieri. Nu puteam face nimic", povesteşte Georgette Meresse, de 28 ani, soţia lui Richard, pilotul Capitolului. "Richard a văzut flacăra, mi-a strigat să iau băieţelul şi să ies pe punte." Richard, Georgette şi micul Jerome au fost văzuţi de macaragiu. Acesta a coborât cupa şi i-a cules pe oamenii aflaţi în primejdie, depunându-i apoi, în siguranţă, pe mal. "Era singura cale de a fi salvaţi", recunoaşte Georgette. Altfel am fi ars de vii."


O ADEVÅRATÅ BOMBÅ. "Cu o viteză de neimaginat, povesteşte un alt martor, limba de foc s-a îndreptat spre rafinărie. Flăcările au lins coca petrolierului «Argeş», aparţinând companiei române Navrom. Vasul, cu o capacitate de 36.150 de tone şi lungimea de 190 de metri, descărcase hidrocarburi aromatice. Rezervoarele sale erau, aşadar, pline de gaz. Iar Capitole, care ardea, a lovit coca acestei adevărate bombe plutitoare... La Shell s-a sunat alarma. Pompierii au sărit la tunurile de apă. De la Rouen, Gran-Couronne, Grand-Quevily, Canteleu, Moulineaux au sosit vehicule de pompieri. Vaporul-pompier al Portului autonom Rouen s-a îndreptat şi el spre zona incendiului. 70 de pompieri, conduşi de locotenent- colonelul Louvet, au luptat cu focul, folosind tunuri şi spumă. Aşa se face că pagubele au fost limitate. Spre ora 9, toate focarele au fost stăpânite. E drept, Capitole şi Elbiod au fost distruse complet, însă cargoul grec şi petrolierul român n-au avut decât puţin de suferit."


NICI O ANOMALIE LA SHELL. "Ancheta deschisă de Poliţia din Rouen încă de la începutul acestui foarte grav accident va încerca să determine mai întâi originea teribilei pânze de combustibil. Să se fi rupt vreo ţeavă la Shell? Nu a fost făcută, se pare, nici o constatare în acest sens. Reprezentanţii rafinăriei au declarat ieri după-amiază că, imediat după declanşarea alarmei, toate echipamentele au fost verificate, însă nimic anormal nu a fost constatat. Anchetatorii încearcă acum să stabilească dacă nu cumva s-a efectuat vreo manevră greşită în timpul procesului de descărcare a petrolierului companiei Navrom." (Paris – Normandie, 11 septembrie 1981)

Posibilă scurgere la petrolierul român

Paris – Normandie, 12 septembrie 1981. Suspiciunile planează asupra petrolierului românesc "Argeş"

"După ce au stabilit că nu există indicii de ruptură la conductele rafinăriei Shell, serviciile poliţieneşti însărcinate cu ancheta au orientat cercetările, aşa cum scriam încă de ieri, asupra petrolierului român de 36.000 tone «Argeş», care a livrat hidrocarburi uşoare la Shell. Ieri-dimineaţă au avut loc testări ale circuitului de pompare pe «Argeş». A fost observată o scurgere de lichid în Sena. Aceasta e posibil să fie originea peliculei explozive de joi dimineaţă. Ancheta nu este însă închisă. Orice ar fi fost, lumea din zonă o să-şi amintească mult timp de râurile de foc şi de miraculoasa salvare a familiei pilotului de pe Capitole de macaragiul Georges Deboute."
Paris – Normandie, 12 septembrie 1981

Declaraţie Băsescu, Prima TV

"Când eram comandant pe «Argeş», la trei luni de când îmi obţinusem brevetul de comandant, am luat foc în Portul Rouen, nu numai eu, 38 de nave au fost în incendiul din Rouen, în Franţa. Nava suspectată că a generat poluarea, care a făcut ca tot bazinul Portului Rouen şi Sena să fie tot o flacără pe o întindere de 3 km, a fost nava mea, pentru că era nava cea mai mare din zonă şi descărcam nafta în dana rafinăriei «Sholfrancaise». Am stat acolo 28 de zile în anchetă. Legislaţia franceză funcţiona corect. Adică nu trebuia să dovedesc eu că nu s-a produs poluarea de la mine, ci autorităţile franceze trebuiau să dovedească că s-a produs poluarea de la mine. În cele 28 de zile m-am prezentat şi la tribunal, am fost şi în ancheta organelor de justiţie franceze şi, după 28 de zile, instanţa s-a pronunţat că nu poate fi probată vina navei «Argeş». Am plecat, dar au rămas un litigiu, o acuzaţie la adresa navei de circa 12 milioane de dolari, o cerere de daune... A fost un litigiu, am explicat organelor de Securitate ce s-a întâmplat cu noi acolo şi, acum pot să o spun public, nu mai e nici un secret, am schimbat ceva în instalaţie înainte să permitem accesul autorităţilor franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstraţia, demonstrarea vinei noastre... Acasă nu puteam să nu-i spun care a fost realitatea măcar armatorului, armatorul nu puteam să mi-l mint, iar în echipaj erau destui care ştiu ce s-a întâmplat".