Spionajul englez turna Romania la Kremlin

Numeroase secrete ale actului de la 23 August sunt pastrate in arhivele straine. Prezentam in premiera documente din arhivele britanice despre circulatia informatiilor intre serviciile secrete de la Londra spre Kremlin. Aflam ca rusii stiau de la englezi miscarile complotistilor care vizau rasturnarea lui Ion Antonescu. In urma cu saizeci de ani, in Romania se produceau evenimente majore cu urmari semnificative pentru evolutia razboiului si soarta tarii. Un Conducator care, se pare, pusese mai sus de interesele nationale cuvantul dat Führer-ului a fost inlaturat de la conducerea treburilor statului. Declansate la momentul oportun, cand armatele sovietice se aflau la aproximativ 200 km de Bucuresti, evenimentele de la 23 August au avut insa o incarcatura negativa serioasa: planificatorii nu au reusit sa asigure recunoasterea politica din partea Aliatilor a actiunii de iesire din dispozitivul politico-militar german.

Gandit si realizat de o parte a spectrului politic, actul de la 23 August a fost confiscat de o alta parte a aceluiasi spectru, care si-a construit o adevarata retea de mituri pe care si-a bazat puterea.

Timp de mai multe decenii, aceasta putere a dirijat cercetarea istoriografica in directia identificarii datelor care sa-i sustina punctele de vedere. Martori oculari si documente au fost manipulate, iar ceea ce nu se potrivea cu scenariul fabricat in laboratoare ideologice era pus in "fonduri speciale", inclusiv documente aduse din arhivele straine.

In puzzle-ul celui de-al doilea razboi mondial Romania era o piesa importanta, atat economic, cat si geostrategic. Era o piesa peste care nu se putea trece, petrolul, granele, rolul de placa turnanta a Balcanilor fiind elemente luate in calcul de ambele tabere combatante. Urme ale acestui interes sunt vizibile astazi in arhivele principalelor puteri.

Public Record Office, rebotezate de putin timp National Archives, sunt principalele arhive ale Marii Britanii, continand documente din secolul al XII-lea pana in zilele noastre. Toate institutiile publice ale Albionului isi pastreaza documentele acolo, pe care le "improspateaza" in fiecare an, respectand cu strictete regula celor treizeci de ani (sigur, sunt si exceptii, asupra unora vom reveni cu alt prilej). Ministerul de Razboi, Foreign Office, Servicii Speciale, Ministerul Finantelor si numeroase alte structuri au impresionante fonduri documentare care intereseaza istoria nu doar a Insulelor britanice, ci si a tuturor celor care au intrat in contact cu ei.

Istoria recenta a romanilor, adica a ultimilor 60 -70 de ani este foarte bine reprezentata. De la stenogramele sedintelor Cabinetului de razboi din anii 1939/1940, pana la buletinele de propaganda din timpul razboiului, de la rapoartele ministrului Le Rougetel din 1944/1945, pana la informatii legate de pozitia statului roman fata de criza Orientului Mijlociu din anii 1970, toate contin date semnificative care completeaza fericit cunoasterea noastra. Trebuie doar depusa o staruitoare munca de depistare a acestor documente si de publicare a lor (sunt de apreciat, in acest sens, cercetarile facute de profesorul Gheorghe Buzatu in Arhivele britanice).

Situatia Romaniei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, aflata in tabara opusa, a interesat cu precadere diferite cercuri britanice. Urmele acestui interes se depisteaza in arhivele Special Operations Executive si Political Warefare Executive, primele deschise dupa 1995, celelalte ceva mai inainte.

AGENTI SI INFORMATII. Din a doua parte a anului 1943, Occidentalii fusesera contactati de diferiti emisari ai Puterii sau Opozitiei din Romania, purtatori ai mesajului dorintei cercurilor respective de decorsetare din Axa. Responsabilii britanici erau extrem de atenti la asemenea semnale si cu atat mai sensibili atunci cand mesajele respective contineau si modalitatea concreta relativa la actiunea in sine.

Este astfel de inteles interesul reprezentantilor britanici cand, pe filiera SOE din Turcia, au sosit stiri "fierbinti". Revenit din tara, viceconsulul roman de la Istanbul, Vladescu-Olt, marcat in arhiva SOE sub indicativul A/H 89, l-a contactat pe agentul britanic D/H 311 (neidentificat). Inainte de a relata continutul discutiilor, este demn de relevat ca analiza asupra veridicitatii sursei il indica pe Vladescu-Olt drept "de buna credinta", avand "deplina incredere in el".

COLONELUL "NEGRU". In esenta, viceconsulul transmitea ca in cursul sederii in tara a fost contactat de un colonel, comandant al unui regiment-parte sedentara, dislocat in Bucuresti, care i-a comunicat ca la nivelul armatei exista un grup de militari care au elaborat un plan de inlaturare prin forta a maresalului Antonescu (botezat in documentele britanice "Mitica"). Colonelul i-a cerut diplomatului, despre care stia (de la ministrul roman de la Sofia, Ion Cristu, cu care era ruda si care de altfel colaborase cu SOE) ca intretine relatii cu britanicii, sa nu-i divulge identitatea, de aceea in dosarele SOE "afacerea" poarta numele de "planul Negru". Interesant este ca, potrivit documentelor aflate la dispozitie, Ion Cristu acceptase postul de la Sofia in urma sugestiilor SOE, care il folosea ca un intermediar intre Bucuresti si Istanbul si ca o "cutie postala".

COMPLOTISTII SI BRITANICI. Potrivit colonelului "Negru", exista un grup de trei generali, Nicolescu, Potopeanu si Sanatescu, care au definitivat planul de inlaturare a Conducatorului statului. A/H 89 nu a putut oferi prea multe date relative la capabilitatile militare aflate la dispozitia complotistilor. Dar a putut sa transmita ca nu se poate conta pe aportul intregii aviatii, al carei comandant, generalul Jienescu, era un partizan al germanilor. Prezenta lui Sanatescu in acel grup era pentru britanici un indiciu ca regele, la momentul oportun va sustine actiunea respectiva. Vladescu-Olt ii mai informa pe britanici despre situatia rezervelor agricole ale tarii si ca dorinta grupului respectiv era ca actiunea sa se declanseze de comun acord cu ei.

Degeaba dorea grupul o actiune in intelegere cu britanicii, jocurile pentru Romania fusesera facute: ea fusese cedata zonei de influenta sovietice, iar intelegerea de la Moscova, realizata exact peste un an, consfintea o situatie existenta si avea sa determine soarta tarii pentru aproape cincizeci de ani. De altfel, cateva zile mai tarziu dupa intalnirea dintre diplomatul roman si agentul britanic, la 24 octombrie 1943 Foreign Office transmitea Ambasadei sale de la Moscova ca nu vede nici un motiv ca informatiile relative la planul colonelului "Negru" sa nu fie trecute guvernului sovietic. In telegrama respectiva, oficialii de la Londra chiar isi exprimau nedumerirea asupra naturii ajutorului pe care l-ar putea acorda complotistilor sau asupra tratamentului pe care Natiunile Unite l-ar acorda noului regim instaurat dupa rasturnarea maresalului Antonescu.

NOI PRECIZARI. La inceputul lui 1944 s-a derulat o noua intalnire intre cel desemnat sub indicativul A/H 89 si reprezentantul SOE, de aceasta data D/H 5. Noi informatii ii sunt oferite agentului britanic. Cei din spatele colonelului "Negru" considerau ca formula "capitularii neconditionate" in fata reprezentantilor celor Trei Mari Puteri masca de fapt predarea in fata sovieticilor si doreau o forta simbolica britanica (o mie, doua mii de parasutisti) comandata de un ofiter de rang inalt, care sa primeasca capitularea fortelor militare romane. "Ei au deplina incredere in buna noastra credinta", semnala D/H 5 dupa intalnirile cu Vladescu-Olt. Daca nu este posibila realizarea unui asemenea scenariu, continua diplomatul roman sa transmita doleantele grupului "Negru", ei vor lupta impotriva rusilor pana la ultimul om. In cursul intrevederii, Vladescu a completat tabloul informatiilor militare: grupul are la dispozitie o forta militara de aproximativ o jumatate de milion de oameni, inarmati mai ales cu armament individual; dotarea cu artilerie este slaba, existentul de tunuri, obuziere si mortiere fiind de 50-60%; chiar mai prost stateau lucrurile si in ceea ce priveste materialul blindat.

COMUNISTII, IN SCENA. In discutiile dintre cei doi agenti a aparut un nou subiect: comunistii din Romania. Potrivit informatiilor de care dispunea Vladescu, "un oarecare Parvulescu, insotit de un alt roman, va sosi in foarte scurt timp la Istanbul. Ei sunt fruntasi ai miscarii comuniste din Romania si doresc sa-i contacteze pe rusi aici la Istanbul". Dupa parerea agentului SOE, "comunistii ii sustin pe Alecu, probabil regele, din moment ce Iuliu Maniu avea pseudonimul Toma si opozitia politica reprezentata de Partidul National Taranesc sa rastoarne actualul regim, sperand ca ulterior vor rasturna Partidul National Taranesc si vor prelua controlul asupra tarii".

FACTORUL SOVIETIC. Romania era insa o tara in ale carei probleme sovieticii detineau intaietatea. La 8 februarie 1944, Sir Archibald Clark Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, il informeaza pe V.G. Dekanozov, adjunct al Comisarului Poporului pentru Afacerile Externe, despre detaliile "afacerii Negru". Apar insa lucruri noi fata de piesele dosarului. Cei trei generali sunt... doi, iar capitularea fortelor romane s-ar face in fata comandantului parasutistilor britanici si a unui reprezentant al Inaltului Comandament sovietic. Diplomatul britanic il mai informa pe ministrul sovietic despre natura pur militara a loviturii de stat, ai carei planificatori isi pierdusera speranta in clasa politica (dar isi declarau disponibilitatea colaborarii cu partidul/partidele desemnate de rege).

Analiza lui Clark Kerr era destul de critica fata de planul complotistilor. I se parea ca cifra de aproximativ 500.000 militari era exagerata, complotistii nu luau in considerare nici posibilitatile germane de contrareactie, nici cele ale maresalului Antonescu si fortelor loiale lui si nici disponibilitatea guvernului britanic de a trimite o forta, chiar simbolica in Balcani. "Guvernului meu i se pare ca planul este intr-o stare incipienta si nu crede ca are sanse mari de succes".

Dar guvernul Majestatii Sale considera necesar sa aduca la cunostinta guvernului sovietic demersurile grupului de complotisti si este "recunoscator sa afle punctul de vedere al guvernului sovietic asupra oportunitatii sustinerii loviturii de stat. Intre timp, autoritatile britanice nu vor intreprinde nici o initiativa..."

FINAL. Ce a urmat se stie. Infirmand toate temerile lui Archibald Clark Kerr, complotistii au actionat, maresalul Ion Antonescu a fost inlaturat, iar Romania s-a alaturat Natiunilor Unite.

RAMAN SEMNE DE INTREBARE. Colonelul Teodorescu de la Ankara si apoi ministrul Alexandru Cretzeanu au avansat, cam in aceeasi perioada de timp, propuneri identice de iesire din Axa, venite insa din partea Puterii. Iar pentru oameni pragmatici cum erau britanicii acestea erau mai demne de luat in seama, intrucat Ion Antonescu avea instrumentul desprinderii de Axa. De ce acestea nu au fost comunicate de Clark Kerr sovieticilor?

Cuvantul "negru" in terminologia serviciilor speciale britanice avea o conotatie aparte: el desemna o actiune planificata de SOE sau PWE si derulata ca si cum ar fi fost efectuata de un grup de rezistenta din tara-tinta. Era colonelul "Negru" o persoana reala? Sau altfel spus, informatiile ce soseau proveneau chiar de la Bucuresti sau erau fabricate undeva pe malurile Tamisei? Daca este asa, ce scop avea demersul pe langa sovietici, sa-i informeze de fapt despre tentativele intreprinse de Cretzeanu si Teodorescu?

Cat de reala era informatia despre calatoria lui Parvulescu (numit in documentul SOE "profesor") la Istanbul? Era vorba despre el sau despre Petre Constantinescu-Iasi, profesor si membru marcant al partidului comunist? O asemenea actiune ar fi fost mult popularizata in timpul regimului comunist. Dar ce nevoie aveau sa se duca liderii comunisti romani la Istanbul, cand ei puteau intra mult mai comod in legatura cu sovieticii prin radio sau prin intermediul agentilor parasutati?

CONCLUZIA. Numai cercetarile in arhive ofera raspunsuri la intrebarile acestea si cate ori mai fi, cercetari in arhivele britanice, germane, americane si mai ales rusesti.