Stalinista Ana Pauker, eliminata in mod stalinist

Lupta pentru suprematie in Partidul Comunist, in anii ‘50, a dus la disparitia temutei Ana Pauker din varful nomenclaturii. Reabilitarea ei a fost facuta discret de Ceausescu, in 1968, la 8 ani dupa moarte.

"Nici unul din personajele principale ale epocii comuniste n-a avut soarta paradoxala a Anei Pauker, de a fi hulita, in egala masura atat de coreligionarii ei evrei, cat si de romani. In galeria marilor "eroi" ai comunismului nu exista nici o figura de dimensiunea internationala a Anei Pauker care sa se fi bucurat, in viata fiind, de un respect atat de urias si totusi sa sfarseasca atat de derizoriu."
DAN CONSTANTIN

Asa isi incepe capitolul despre Ana Pauker unul din biografii ei, Tesu Solomovici, in lucrarea "Securitatea si evreii".

Ana Pauker s-a nascut la 13 decembrie 1893, la Codaiesti, un sat de langa Vaslui. A facut o scoala profesionala de croitorie in Bucuresti. Nu a urmat liceul, dar a fost invatatoare la o scoala evreiasca din Bucuresti. Intra in Partidul Comunist de la infiintarea acestuia in 1921, e arestata in 1924, se refugiaza in Austria si la Paris in 1926.

Agent sovietic
Mihai Pacepa o descrie si el in memoriile lui: prima ei arestare a avut loc in decembrie 1918. S-a casatorit cu Marcel Pauker, fiul unui bogat avocat evreu roman. Sunt racolati de serviciul Informatii Externe al Uniunii Sovietice, care pe atunci se chema INO. Ana si Marcel Pauker au devenit ofiteri acoperiti ai acestui serviciu de informatii. Ambii au fost recrutati de Artur Artuzov, seful INO, care a fost impresionat de devotamentul lor fanatic fata de Stalin si de talentul lor pentru limbi straine. Ana a fost folosita spre a recruta strainii atrasi la Moscova si de a prelua din Occident materiale informative obtinute de sotul ei. La mijlocul anilor 1930, Marcel a fost transferat la o unitate a INO specializata in operatii de asasinate secrete in strainatate, iar Ana a fost trimisa in Romania pentru a activa in Partidul Comunist.

La Moscova
Marcel a fost executat in 1937 din ordinul lui Stalin, in timp ce Ana a devenit o legenda a lumii comuniste. Ranita in timpul unei demonstratii de strada din Romania si apoi arestata, a fost condamnata in 1936 la 10 ani de inchisoare. In 1940, INO o scoate pe Ana din Romania in cadrul unui schimb de detinuti politici. La Moscova a fost primita de Stalin si numita in conducerea Kominternului. In iunie 1943 este fondat Comitetul National Roman si numita de sovietici ca presedinta a acestuia, avand gradul de colonel.

Sef la Bucuresti
Dupa lovitura militara de la 23 august 1944, in septembrie, Serviciile de Informatii sovietice deschid la Bucuresti o rezidenta care i-a adus in tara pe Ana Pauker, Vasile Luca cu ceilalti membri ai Comitetului National Roman. Dupa revenirea ei in Romania, Ana Pauker devine numarul unu al aparatului comunist intr-o concurenta puternica cu Gheorghiu-Dej. In noiembrie 1947 devine ministru de Externe, post pe care il detine pana in mai 1952; la 16 aprilie este numita si vicepresedinte al Consiliului de Ministri.

Motivele dizgratiei
Potrivit lui Tesu Solomovici, motivele dizgratiei si elimina rii Anei Pauker din conducerea de partid si de stat ar fi o politica de eliminare a evreilor din posturile-cheie impusa de Stalin. Ion Gheorghe Maurer in amintirile sale sugereaza ca Dej s-a descotorosit de Ana Pauker nu pentru ca era evreica, ci stalinista. Maurer relateaza ca, la inceputul anului 1945, un emisar de la Moscova a venit la Bucuresti cu propunerea promovarii Anei Pauker in primul loc in ierarhia comunista. "Nimeni din Biroul Politic nu a avut curaj sa fie contra. Dej voia si el sa ramana in fruntea partidului, dar a tacut. Singurul care s-a declarat "contra" pe fata am fost eu", spune Maurer. Lupta acerba pentru putere intre "grupul moscovit" si grupul celor din tara care facusera puscarie in timpul razboiului a impartit si serviciile secrete din Romania. Frictiunile dintre grupuri erau la randul lor supravegheate de agentii sovietici. Una din problemele dezbatute aprins in conducerea de la Bucuresti era pozitia fata de emigrarea evreilor spre Israel. Ele reflectau si politicile schimbatoare ale lui Stalin fata de evrei si statul Israel nou-infiintat. Criteriile privind emigrarile se schimbau uneori de la luna la luna, dar, in sedintele secretariatului PMR, Ana Pauker pleda pentru eliberarea a cat mai multor pasapoarte evreilor care voiau sa plece. Teohari Georgescu, ministru de Interne, o sustinea. Vasile Luca, ministru de Finante, la inceput de partea Anei, a trecut repede de partea lui Dej, care propunea mereu noi restrictii.

Pasapoarte pentru toti
La 27 aprilie 1956, Teohari Georgescu declara: Ana Pauker a sustinut cu tarie in Biroul Politic ca trebuie sa se elibereze pasapoarte tuturor persoanelor care vor sa plece in Israel, afirmand ca nu are nici un rost a impiedica emigrarile in masa. Tesu Solomovici apreciaza ca fluxul emigrarilor si-a urmat cursul cata vreme Ana Pauker a fost ministru de Externe si impartea puterea cu Dej, Teohari si Luca. Cand Ana a fost inlaturata, emigrarea evreilor a incetat brusc si, vreme de aproape 10 ani (1052-1958), Serviciul de Pasapoarte n-a mai eliberat nici un act pentru plecarea in Israel. Dupa arestarea Anei Pauker, la 18 februarie 1953, Securitatea care ii croseta la ordinele lui Dej dosarul de judecare, i-a anchetat pe toti responsabilii de pe segmentul emigrarii: Teohari Georgescu - ministru de Interne, generalul Gheorghe Pintilie - Pantiusa, seful Securitatii, Laurian Zamfir, seful Pasapoartelor, si pe Ana Toma, adjuncta Anei Pauker la Externe.

Calatorie in secret
Ana Pauker avea un frate, Zalman, care emigrase in Israel. In 1947, tatal ei, Hers Rabinsohn, a plecat si el in Israel, Ana Toma insotindu-l pe batran in Portul Constanta pana la ambarcarea pe Motonava Transilvania. Rabinshon a calatorit sub nume fals, dandu-se drept sotul unei femei care i-a tinut companie pana la debarcarea in Palestina. Tot in secret, Ana Pauker i-a trimis bani in Israel pana la moartea lui, in 1951. Securitatea a folosit toate acestea pentru a o incrimina pe Pauker si a demonstra firele unui complot. Au fost anchetati si majoritatea comunistilor care luptasera in Spania contra lui Franco. Arestarile, in ancheta incredintata generalului Pintilie, au mers in lant. Dumitru Coliu, vicepresedintele Comisiei de control, ii demasca pe cei care tin partea Anei. "Spaniolii" Valter Roman, Boico si Brill au fost acuzati ca "submineaza autoritatea tovarasului Dej". Valter Roman a fost scos din functia de ministru, Gheorghe Vasilichi - inlaturat din Biroul Politic, Ghizela Vass - scoasa din Comitetul Central. Valter Roman ar fi vrut sa se sinucida, potrivit unei scrisori in care generalul de armata se plangea lui Gheorghiu-Dej pentru felul in care a fost scos de la conducerea Ministerului Postelor si Telecomunicatiilor.

Arestarea
La 19 februarie 1953, o echipa a Securitatii face o perchezitie amanuntita in casa Anei Pauker si o ridica de la domiciliu. Majoritatea membrilor Biroului Politic n-ar fi stiut despre arestarea pusa la cale de Dej, Chisinevschi si Alexandru Draghici. Pana sa se ajunga la arestare, ea fusese scoasa din secretariat si din Biroul Politic. La 5 iulie 1952 fusese destituita din functia de ministru al Afacrilor Externe, iar in septembrie, si din cea de vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Marea prietena a lui Stalin a fost plasata pe un post de referent la Comitetul de Stat pentru Sfaturile Populare. In timpul arestarii anchetatorii nu au putut gasi probe incriminatorii pentru complotul antistatal. Cu o zi inainte de moartea lui Stalin, 5 martie 1953, Ana era inca supusa unei anchete dure. Anchetarea ei a incetat brusc. Un an, ea a trait in arest la domiciliu, apoi a stat impreuna cu fiica, Tatiana, fiul, Vlad, fiul adoptiv, Sandu, si doctor Gheorghe Bratescu, sotul Tatianei.

Ultimii ani
Dr. George Bratescu a publicat de curand o carte de memorialistica in care descrie pe larg perioada dizgratiei si a persecutiilor la care au fost supusi cei din familia Anei Pauker. Ea iesea putin din casa, era strict supraveghata si ascultata. Va capata un serviciu, traducatoare de franceza si germana la Editura Politica. Seful Anei Pauker era la editura Leonte Tismaneanu, si el un ilegalist evreu. Potrivit documentelor, in 1954 Ana Pauker a refuzat sa-l incrimineze pe Lucretiu Patrascanu, care avea sa fie condamnat la moarte si executat in celula de Pantiusa. Tesu Solomovici mentioneaza un fapt extrem de interesant: cererea de audienta a Anei Pauker la Gheorghiu-Dej. Dar nu exista in arhiva partidului sau a Securitatii documente in acest sens. Cererea ar fi avut drept scop solicitarea de clementa pentru fratele ei, inchis pentru "activitate sionista". El a fost eliberat pe la mijlocul anului 1955 si apoi a emigrat in Israel, unde a trait la Haifa pana in 1982. Anei Pauker i-a fost depistat un cancer de san in 1950. Se opereaza la Moscova. Va continua sa se lupte cu boala timp de un deceniu. Moare in iunie 1960. Ea a crezut pana in ultima clipa a vietii in comunism. Printr-o ironie a destinului urna funerara a fost depusa in Mausoleul Eorilor Comunisti din Parcul Carol, alaturi de cea a adversarului ei Gheorghiu-Dej. Reabilitarea Anei Pauker a fost pentru Ceausescu un pretext pentru a scoate la iveala inca o ilegalitate facuta de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Finalul hotararii Comisiei de reexaminare arata ca arestarea ei a fost ilegala, iar excluderea din partid, nestatutara. Ca atare, Comitetul Executiv al CC al PCR hotaraste anularea hotararii Biroului Politic al CC al PMR din 11 mai 1954, cu privire la excluderea din partid a Anei Pauker; reabilitarea politica post-mortem a Anei Pauker si redarea calitatii de membru de partid, cu stagiul avut anterior.

CONTINUARE: Stalin i-a semnat condamnarea