Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Accidente asemănătoare sau de o mai mică amploare umplu săptămânal coloanele de ştiri. Sunt în prim-plan doar în prime-time, în focul evenimentelor. Când sângele încă mai gâlgâie, muribunzii se zbat în gesturi involuntare spasmodice şi fierul contorsionat încă mai fumegă. Ce fac cei care supravieţuiesc unor astfel de accidente? Cu ce sentimente îşi reîncep ei viaţa? Cum au trăit ei acea dramă? Şi de ce cred că au scăpat? Sunt întrebări la care rareori se mai răspunde.
Doi oameni au rămas în viaţă în urma tragicului accident de la Scânteia soldat cu 14 morţi. După mai bine de o săptămână (cât a stat la Terapie Intensivă şi i s-au efectuat operaţii la cap), a ieşit din spital Viorel Chelaru (37 de ani). Ilie Meşteru (34 de ani) a rămas internat, cu speranţa însănătoşirii totale. El e mult mai grav. Din punct de vedere neurologic e nerefăcut, aproape că nu vorbeşte, scoate doar cuvinte disperate.
VIAŢA DE DUPĂ
"M-a protejat Dumnezeu, m-a ales pe mine dintre toţi", este de părere Viorel Chelaru, primul care şi-a revenit dintre cei doi supravieţuitori de la Scânteia. Cum a trăit toată această dramă a povestit pe patul de spital, înainte de externarea care a avut loc ieri. Ilie Meşteru aprobă şi el, în jumătăţi de cuvinte: speră să se facă mai bine. "Mîîh, da, bine", abia rosteşte. Pe el durerea încă nu l-a lăsat. Cu capul spart şi cusut, cu piciorul înţepat de câteva ace din care se scurge un medicament, cu mâna ciuntă bandajată, aşteaptă momentul când va pleca pe propriile picioare. Moment când, spun rudele, va lua trenul şi se va întoarce acasă, departe de forfota maşinilor şi de gălăgia oamenilor, oameni permanent în fugă după bani, cum a fost şi şoferul.
SPITALUL
Luni, 24 august 2009. Zece zile de la accidentul de la Scânteia. Salonul în care este internat Ilie Meşteru este situat la etajul doi al Spitalului de Neurochirurgie din Iaşi. Spitalul, un sălaş al muribunzilor, de multe ori. Se ştie că cele mai grave traumatisme sunt cele craniene. Cele mai dificile complicaţii de la problemele cu capul pornesc.
Sus, la etajul 1, e Terapia Intensivă, la 2 şi 3, supravieţuitorii. La parter e morga. Scările sunt pline cu medici şi cu rudele pacienţilor. Frizerul tocmai a bărbierit un viitor pacient care intră în operaţie. Omul pe care tocmai l-a ferchezuit a vrut să arate bine în caz că trece în lumea de dincolo şi, cum l-a ras în cap, să intre în el doctorii, nu i-a fost greu să-i dea jos şi barba.
La 1, la Terapie Intensivă, a fost până mai ieri şi Meşteru. Acum e la doi. De luni dimineaţă, până ce Viorel Chelaru a plecat, a stat cu el. S-au aflat aproape unul de altul în microbuzul morţii. Luni şi marţi au stat pat lângă pat într-unul dintre saloane. Alături de pacienţii aflaţi în afara pericolului. Oameni cu capetele sparte, cusuţi, cu priviri fixe. Mulţi spun că o bucată din cap le lipseşte. E vorba de oasele care sunt îndepărtate pentru ca medicul să aibă loc unde să învârtă bisturiul, între creier şi venele ce pulsează sângele şi, o dată cu el, ritmul vieţii. Oase care se refac, se sudează la loc dacă nu e gaura prea mare în cap.
ACCIDENTUL
În patul de la geam al salonului invadat de lumină stă Ilie Meşteru. Lângă el, înspre uşă, cu mâna bandajată, e Viorel Chelaru. Grav rănit, Ilie Meşteru a fost la un pas de a-şi pierde piciorul. Microbuzul cu 16 oameni pe scaune înainta uşor peste linii, cu toate că semnalele acustice erau auzite de la distanţă de vecinii de gară. Oamenii, abia urcaţi în maşină, vorbeau cu glas tare între ei. Trenul înainta în unghi, nu perpendicular pe mijlocul microbuzului. Viorel Chelaru, care se afla pe ultimul scaun, a fost primul care a zărit locomotiva roşie, dar prea târziu, înainte de impact. A zărit-o prin geamul din stânga spate, de peste culoar. A ţipat şi a sărit cu piciorul la baza geamului în partea din care venea trenul şi cu braţele şi-a protejat nepotul de impact. A fost proiectat prin geam, şoferul prin uşă. Acesta din urmă şi-a revenit parţial şi, cu banii în mână, a întrebat dacă a murit cineva, apoi s-a prăbuşit.
Microbuzul prins în clonţul de fier al locomotivei a fost târât aproape 300 de metri, până dincolo de gară. Pasărea cu bot de oţel nu a dat drumul "prăzii" nici în ultimul moment. Aruncat printre şine, Viorel a cerut telefonul de la fratele său, care se afla cu maşina în zonă, şi a sunat-o pe soţie, spunându-i că moare şi a mai dat încă un telefon celui mai bun prieten. Apoi a intrat în coma din care şi-a revenit abia cu câteva zile în urmă, în urma unor operaţii. Mai multe persoane au fost proiectate prin geam şi au căzut fără viaţă printre şine. Cele rămase în microbuz au fost strivite în botul locomotivei. Salvatorii au venit de la Iaşi abia peste 40 de minute. Nimeni nu putea interveni, microbuzul era armonică.
S-A RĂZGĂNDIT: ŞOFERUL NU NUMĂRA BANI ÎN MOMENTUL FATAL
Revenim la momentul de luni, 24 august. De dimineaţă, Ilie Meşteru a fost adus lângă Viorel Chelaru. În timp ce intru pe uşă, aud pe cumnatul lui Chelaru. "Abia a fost adus, dar cred că o să-şi revină." Meşteru stă cu ochii întredeschişi. Gângâie ceva. "N-am apucat să vorbesc cu el, nici nu prea poate", spune Viorel Chelaru. "Imhî... microbuzul... bine, doare... apă, Midora", sunt cuvintele rostite de acesta. Văzând aşa, îşi începe Chelaru povestea.
Cu o oră înainte, un tânăr procuror îl anchetase cu zel. Asistenta a crezut că eu continuu ce a început el, altfel nu m-ar fi lăsat, ca jurnalist, să stau de vorbă cu el. "De la magazin m-am urcat, pe ultima bancă eram. Ce făcea şoferul, cum de nu a auzit? Nu ştiu ce făcea!", încearcă pacientul să nu-l mai incrimineze pe şofer. Băi, spune adevărul! La început ai spus că număra banii!, îl atenţionează cumnatul. De altfel, mai mulţi martori spun că acesta vorbea cu bani în mână după impact, când era lucid, înainte de se prăbuşi în comă.
"N-am auzit să ţipe şi alţi oameni. Eu când am văzut trenul în apropiere, la 20 de metri, am şi ţipat, băi, trenul! Nu mergea aşa repede cu maşina. Oamenii vorbeau, eu eram pe ultima banchetă. Eram şi eu cu un frate şi cu un nepot (de 8 ani, n.r.). M-am ridicat în picioare. Eram în partea dreaptă şi trenul se vedea prin geamul din stânga, pe cel la care era cumnatul şi un frate, nepotul era lângă mine", povesteşte Chelaru, care încă nu a aflat că cele trei rude au murit în accident. Dintr-un gest reflex, cu piciorul, bărbatul a încercat să se apere de lovitura trenului. "Din acel moment nu mai ştiu nimic, m-a aruncat pe geam. Înainte, ţin minte că se auzea zgomotul de frânare. Aşa a fost să fie", completează Chelaru. L-am întrebat dacă a mai circulat cu microbuzul cu acel şofer.
"Da, cu o lună şi ceva în urmă am mai mers cu acelaşi şofer, dar tot aşa, ocazional, atunci mergea mai bine. Am spus că număra banii, dar acum nu mai spun acelaşi lucru, pentru că eu eram pe ultima banchetă din spate şi nu am văzut. Nu erau oameni în picioare, încă mai erau locuri libere", spune Chelaru, care arată cu degetul în dreptul capului: "Aici am o placă osoasă lipsă de la operaţie. Nici nu ştiu cum m-am aruncat eu. Am fost eu mai sprinten, m-am ridicat şi aşa m-am prins, când am văzut trenul, am băgat piciorul în pragul geamului, m-am prins aşa, de mână, şi m-am dus
cu spatele."
MERGEA LA COPIL, ŞI-A FĂCUT CRUCE
Chelaru a urcat în microbuz vrând să meargă să-şi întâmpine copilul care sosea de la o tabără la o mănăstire din judeţul Neamţ. "M-am dus să-l întâmpin. Când am plecat, mi-am făcut cruce." Acum, Viorel Chelaru vrea să mai vadă de treaba din gospodărie. Doar de un lucru este sigur: nu va mai merge în viaţa lui cu maxi-taxi. Ilie Meşteru zace răstignit cu o cusătură mare în cap. Are un picior imobilizat în ace şi altul legat cu un cearşaf de marginea patului. Îngaimă fel de fel de cuvinte, jumătăţi de cuvinte. "...Dam, microbuz, acolo. Dai dai..." Vă mai amintiţi de accidentul de la Scânteia, de microbuz?... "Microbuz, da", tuşeşte... Îşi mişcă palma bandajată, fără degete. Nevasta lui, care munceşte în străinătate, spune că ar putea să-l ia cu dânsa, în altă ţară, fie la lucru, fie să-l îngrijească. Bărbatul mişcă iarăşi piciorul. Îl trec nevoile şi îi e ruşine, instinctual vrea să coboare. "Te rog frumos să stai cuminte, vrei ceva de durere, vrei apă?", zice o asistentă. Îi aduce o sticlă de jumătate de litru cu apă şi un pai şi Ilie Meşteru bea. "Zicea că o să vină cineva să stea cu el", şopteşte cu înţeles asistenta. Ilie Meşteru nu poate spune, dar rudele sale au simţit din priviri şi din gângureli că e bucuros că a supravieţuit şi ar dori să fie din nou valid de muncă, ca să aibă grijă de gospodărie sau să plece la muncă în străinătate.
Procuratura ieşeană l-a pus sub urmărire penală pe şofer până să apuce să moară. Acum i-a pus sub urmărire penală pe patronii cursei care s-a dovedit din toate punctele de vedere una frauduloasă, fără nici un fel de forme legale, nici măcar pentru şoferul neatent.
CE SPUNE MEDICUL
"Chelaru are o evoluţie favorabilă şi pleacă acasă. Urmează să facă consultaţii pentru celelalte afecţiuni în afara celor de la cap. Meşteru este în secţie, este ameliorat neurologic, nu putem spune că este perfect din punct de vedere neurologic. De aceea nu s-a decis cu certitudine externarea, urmează un examen neurologic şi alte examene ortopedice şi pentru alte afecţiuni", ne-a spus dr Florin Grămadă, medic în cadrul Spitalului de Neurochirurgie din Iaşi.
