Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un proiect de lege pus recent pe masa senatorilor prevede ca școlile, instituțiile publice, ONG-urile, cultele și organizațiile religioase, dar și spitalele sau medicii de familie să poată derula programe speciale pentru acești copii lăsați în grija rudelor, prin proiecte cu fonduri europene.
Propunerea apare într-un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, depus pentru dezbatere la Senat, de către un grup de parlamentari liberali.
Inițiatorii proiectului legislativ spun că pentru copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate accesul acestora la servicii de sănătate și educație, la protecție juridică sau la prestații sociale este foarte limitat. Prin urmare, pentru acești copii sunt necesare măsuri pentru pregătirea școlară suplimentară și servicii sociale, psihologice și juridice adaptate.
Ce tipuri de servicii și activități vor putea fi derulate
Astfel, inițiatorii propun ca Legea privind protecția copilului să fie completată cu următorul articol:
„În scopul realizării interesului superior al copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate şi a nevoilor primare ale persoanelor în grija cărora au rămas, instituţiile publice locale şi centrale, alături de instituţiile/unităţile de învăţământ, medici de familie, spitalele, organizaţiile neguvernamentale acreditate ca furnizori de servicii speciale care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului, organizaţiile şi cultele recunoscute, precum şi alte entităţi eligibile pentru finanţare europeană au dreptul să iniţieze şi să gestioneze proiecte din fonduri europene, locale sau naţionale care să sprijine următoarele tipuri de acţiuni:
a) Servicii de suport educaţional şi psihologic, activităţi recreative şi de socializare, tabere pentru copii în vederea sprijinirii copiilor să traverseze perioada dificilă a separării de părinţi;
b) Activităţi de evaluare şi consiliere vocaţională;
c) Suport material pentru a beneficia de servicii educaţionale de calitate - rechizite şcolare şi masă caldă pe parcursul frecventării activităţilor de tip Şcoală după Şcoală, burse, cazare, decontare transport etc;
d) Programe de educaţie parentală şi consiliere pentru persoanele în grija cărora au rămas copiii;
e) Crearea de reţele locale de intervenţie pentru oferirea de servicii inter-instituţionale copiilor prin crearea de structuri comunitare consultative;
f) Sprijin pentru copiii vulnerabili şi familiile acestora, pe bază de management de caz;
g) Studii şi cercetări ce ţin de fenomenul de migraţiune şi a dezvoltării copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate;
h) Furnizare de pachete integrate de măsuri educaţionale şi recreative axate pe cunoaştere, complementare cu sprijinul acordat familiilor/aparţinătorilor”.
Prin astfel de măsuri și activități, susțin inițiatorii, se vor putea reduce absenteismul şi abandonul şcolar, vor creşte rezultatele la învăţătură şi siguranţa copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate.
1 din 3 copii, complet lipsit de grija părinților
Conform datelor Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), în decembrie 2020, erau înregistraţi 75.136 copii cu părinţi plecaţi la muncă peste hotare. Pe de altă parte, o statistică puțin mai veche realizată de Ministerul Educaţiei arată cifre mult mai mari decât ale ANDPDCA. Concret, aceasta indica existenţa unui număr de 159.038 de copii cu părinţii plecaţi în străinătate, în decembrie 2017, iar datele colectate de ME surprind doar numărul copiilor integraţi în sistemul de învăţământ, potrivit inițiatorilor.
„Chiar dacă analizăm doar datele care provin de la ANDPDCA din luna decembrie 2020, situaţia este extrem de gravă - aproape 30% dintre copii erau complet lipsiţi de grija părintească; 13.253 aveau ambii părinţi plecaţi în străinătate, 9.409 proveneau din familii în care părintele unic susţinător era plecat. 3.047 de copii aflaţi singuri acasă au ajuns în sistemul de protecţie specială (dintre care 647 în centre de plasament şi 568 în grija asistenţilor maternali)”, se arată în expunerea de motive care însoțește proiectul.
Adolescenți lăsați acasă fără bunici sau alte rude
De asemenea, un studiu realizat de Salvaţi Copii România în anul 2020 arată că există o categorie de copii care nu se află sub directa supraveghere a unui adult (părinte, rudă sau cunoştinţă), astfel că aceştia nu beneficiază de un mediu familial adecvat pentru dezvoltarea lor psiho-emoţională normală.
„Ei au în general peste 13-14 ani şi fiind consideraţi aproape maturi, sunt lăsaţi de părinţi singuri, fără bunici sau alte rude. S-a evidenţiat faptul că, pentru această categorie de copii, riscurile de a abandona şcoala, de infracţionalitate, de consum de droguri sunt mai mari.
În România, unul din trei copii este expus riscului de sărăcie sau excluziune socială și, potrivit inițiatorilor, fenomenul de sărăcie a copilului este accentuat de factori precum migraţia sezonieră a părinţilor, în căutarea unui loc de muncă. Copiii rămaşi acasă, lipsiţi de afecţiune şi supraveghere, sunt expuşi la mai multe riscuri: abandon şcolar, autoizolare, apariţia tulburărilor emoţionale şi comportamentale.
Drepturi ale copiilor frecvent încălcate
Copiii cu părinţii plecaţi trebuie să beneficieze în mod echitabil de următoarele drepturi, conform organizației Salvaţi Copii:
• Dreptul la educaţie (există tendinţa de a abandona şcoala şi de absenteism; scade interesul acordat şcolii; întâmpină dificultăţi în realizarea temelor şi la înţelegerea materiei predate la şcoală; copiii sunt implicaţi în activităţile de îngrijire a gospodăriei, în detrimentul programului şcolar şi pregătirii temelor).
• Dreptul la opinie şi participare (majoritatea copiilor nu sunt întrebaţi dacă părintele poate sau nu să plece la muncă în străinătate; mulţi copii nu sunt nici măcar informaţi despre plecare, decât în ultimul moment).
• Dreptul la timp liber, joc şi activităţi culturale (munca din gospodărie le consumă din timpul lor liber)
• Dreptul la nediscriminare / incluziune socială (copiii se simt „victime” accentuându-se efectele negative ale plecării părinţilor de acasă pe fondul percepţiei şi a dezbaterilor din spaţiul public).
