Tablouri - Zestrea artistica a Regelui Carol I

In 1898 s-a tiparit la Paris un catalog ilustrat cuprinzand reproducerile a 212 tablouri de o valoare apreciabila, cele mai vechi fiind din secolul al XVI-lea, aflate atunci in resedinta regala de la Peles.

In 1898 s-a tiparit la Paris un catalog ilustrat cuprinzand reproducerile a 212 tablouri de o valoare apreciabila, cele mai vechi fiind din secolul al XVI-lea, aflate atunci in resedinta regala de la Peles. Cel ce intocmise lucrarea in care tablourile in speta erau descrise si reproduse a fost bibliotecarul Regelui Carol I, Leo Bachelin, si reprezenta un reper, o baza documentara pentru un gest savarsit de monarh in anul imediat urmator.

Anume, prin testamentul sau din 14/26 februarie 1899, "scris si iscalit de propria mea mana, in capitala mea Bucuresti", dupa cum preciza personal, primul si cel mai longeviv rege al tarii a dispus: "Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisa in catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va ramane pentru totdeauna si in intregul sau in tara ca proprietate a Coroanei Romaniei". In zilele noastre, diversi avocati, care spera sa se aleaga si ei cu ceva din milioanele de euro pretinse de fostul rege Mihai autoritatilor romanesti, incurca deliberat lucrurile, asimiland ilicit Coroana Romaniei ba cu Curtea Regala, ba cu Casa Regala, ba cu familia regala. Iar altii, mai indrazneti in tupeul lor, chiar neaga existenta si legitimitatea unei asemenea institutii, sub pretextul ca n-ar fi avut personalitate juridica. Si, drept urmare, tot ce apartinuse Coroanei Romaniei ar reprezenta o proprietate de drept a familiei regale, astazi a fostului rege Mihai.

CONTROVERSE FUTILE. In realitate, Coroana Romaniei reprezenta o institutie a statului, constituita ca atare de Parlamentul de la Bucuresti, atunci cand Romania a fost proclamata Regat. Nu venise Carol de Hohenzollern cu ea sub brat, din Germania, si nici nu era o intreprindere oarecare, datoare sa se inscrie la Tribunalul de Ilfov, sectia V comerciala. Orice alta interpretare a statutului ei nu poate fi decat superflua si faptul ca, de vreme ce apartineau Coroanei Romaniei, cele 212 tablouri erau proprietatea statului, nu ale unui rege anume, este incontestabil. In 1928, cand s-a procedat la o inventariere a tablourilor, aceasta avere, conform afirmatiei diplomatului Constantin Hiottu, la vremea aceea maresal al palatului, valora 6.642.501 lei aur. Cu un an inainte mai survenise un eveniment important: murise Regele Ferdinand si, potrivit testamentului sau din 2 iunie 1925, modificat si completat prin codicilul din 11 ianuarie 1926, s-a procedat la impartirea averii defunctului. Iar in actul de imparteala s-a mentionat foarte clar ce-i revenea suveranului minor Mihai: "Castelul Peles cu toate celelalte castele, cladiri si stabilimente cu mobilele cuprinse intr-insele, afara de tablourile si colectiunea de arme din Castelul Peles lasate de defunctul Rege Carol Coroanei Romaniei". (s.n.) Ce poate fi neclar intr-o asemenea formulare? Totusi, intr-o emisiune radiodifuzata, un jurist oarecare pretindea ca tot subsemnatul ar fi in culpa, deoarece si colectia de arta, si colectia de arme ar fi fost indivize, apartinand tot familiei regale! Tampenii avocatesti, debitate de insi platiti sa sustina minciuni. In documentul citat nu este vorba despre nici un fel de indiviziune.

MOSTENIRE. Extras din actul de imparteala intocmit dupa moartea Regelui Ferdinand

EXPOZITIA DE LA PARIS. In mai 1934, Al. Busuioceanu a publicat in Gazette des Beaux-Arts din Paris studiul Les tableaux du Greco dans la Collection Royale de Roumanie. Publicatia era editata de casa de comert de arta Wildenstein, infiintata in secolul al XIX-lea de Nathan Wildenstein, dusa mai departe de Georges si Daniel Wildenstein si, in zilele noastre, de Alec Wildenstein. Excitata de studiul lui Al. Busuioceanu, aceasta casa va vana tablourile de la Bucuresti timp de aproape patru decenii, pana in 1974, cand, in sfarsit, va angaja tratativele pentru desprinderea din colectia Coroanei Romaniei - acum ne referim doar la lotul de 42 tablouri scoase din tara de fostul rege Mihai in noiembrie 1947 - a doua lucrari de El Greco: Don Bosio si Sf. Sebastian. Acest interes al familiei Wildenstein fata de colectia Coroanei Romaniei s-a intarit in 1937, cand s-a organizat la Paris o expozitie internationala dedicata lui Domenico Theotocopuli, zis El Greco. Expozitia a fost plasata sub patronajul Regelui Carol al II-lea al Romaniei, a presedintelui Republicii Franceze, a presedintelui Camerei Deputatilor din Paris si a altor demnitari francezi. Carol al II-lea s-a bucurat de respectiva onoare pentru ca cele noua tablouri trimise atunci de la Bucuresti la Paris reprezentau cea mai importanta colectie de picturi de El Greco din afara hotarelor Spaniei.

TESTAMENT. Reproducere dupa testamentul Regelui Carol I din anul 1899

Din comitetul de onoare al expozitiei, printre altii, faceau parte Dinu Cesianu, ministrul Romaniei in Franta, Adrien Thierry, ministrul Frantei in Romania, Al. Busuioceanu, profesor la Universitatea din Bucuresti, si Dimitrie Gusti, fost ministru, comisar general al Pavilionului Romaniei la Expozitia universala de la Paris, inaugurata in acelasi an. Expozitia El Greco a fost organizata de Georges Wildenstein, director al publicatiei Gazette des Beaux-Arts, cu concursul lui Al. Busuioceanu etc., iar catalogul a fost redactat de Assia Rubinstein, cu concursul lui Al. Busuioceanu pentru partea relativa la tablourile din colectia Coroanei Romaniei. Georges Wildenstein semna introducerea, iar Al Busuioceanu, studiul El Greco. Alte studii erau semnate de August L. Mayer si Raymond Cogniat. "In ordonarea fiselor acestui catalog - se specifica - am urmarit, in masura posibilului, ordinea cronologica a operelor expuse. O exceptie a fost facuta pentru tablourile Colectiei Regale a Romaniei, pe care am tinut sa le prezentam in ansamblul lor." In continuare, reproducem descrierile operelor lui El Greco, scoase in lumea buna de statul roman. Descrierile au fost redactate de Al. Busuioceanu.

Colectia regala El Greco

1. Iisus purtand crucea, pictura pe panza, 1,15 x 0,71 m, nesemnata. Pictata inainte de 1591. Acest tablou este unul dintre cele mai vechi dintre panzele lui El Greco din Colectia Regala a Romaniei. Se recunoaste aici un motiv pe care El Greco l-a reluat frecvent in tablourile sale si care deriva din imaginea Mantuitorului creata de artist in Espolio (vezi tabloul de la Muzeul din Lyon, de exemplu, ca si cel din colectia Contini-Buonacossi. In Espolio, o singura mana, de o frumusete aproape feminina si vibrand de durere, se asaza pe pieptul larg drapat in rosu. Aici, El Greco adauga imaginea ritmica a unei alte maini, nu mai putin gratioasa si nu mai putin expresiva. Variante in colectiile: A.L. Nicholson, Londra; M. Nebesky, Paris; A. de Beru"te, Madrid; Alvaro Retana y Gamboa, Madrid; Infant D. Francisco de Bourbon; Julian Mengs, Madrid; in Muzeul Prado; intr-o colectie particulara la Huete, in Spania; si in colectia Baronului M. Herzog, Budapesta, al carei exemplar, semnat, este cel mai cunoscut si dintre cele mai vechi (intre 1579 si 1982). Colectia M.S. Regelui Carol al II-lea al Romaniei, Castelul Foisor, Sinaia.

2. Iisus isi ia adio de la Maria, pictura pe panza, 0,21 x 0,24, nesemnata, executata catre 1590. Si acest tablou poate fi datat in prima perioada de creatie a pictorului. Este inca un subiect pe care El Greco l-a abordat din primii ani ai sejurului sau la Toledo si ale carui variante se gasesc la Toledo (cea mai veche), in colectia Ch. Deering de la Chicago si in cea a lui M.D.G. Van Beuningen, Rotterdam. Cele din Toledo si Rotterdam, sensibil anterioare, prin stil si prin tipul personajelor, amintesc epoca lui Espolio si a Martiriului Sf. Mauriciu (probabil spre 1580). Cea de la Chicago, ca si cea din Colectia Regala a Romaniei, dateaza cu cativa ani mai tarziu. Figura lui Iisus aminteste imaginea Mantuitorului din tablourile dintr-o epoca ulterioara (Izgonirea negutatorilor din templu, din colectiile Frick din New York si S. Gin"s din Madrid.) Tabloul de la Sinaia, cu un contur mai putin net, intr-o maniera mai putin clasica a artei lui El Greco decat a celui din Chicago, anunta deja viziunea nervoasa si integral spirituala a picturilor de la Talavera la Vieja. Colectia M.S. Regele Carol al II-lea al Romaniei, castelul Pelisor, Sinaia.

3. Adoratia pastorilor, pictura pe panza, 3,46 x 1,37 m, semnata, pictata inainte de 1590. Aceasta panza merita o mentiune speciala, nu numai in cadrul colectiei, ci si in ansamblul operei lui El Greco. Anumite elemente ale ei nu sunt deloc noi; sunt de amintit boltile ruinate din Adoratia lui Iisus de la Escorial (catre 1579); zborul ingerilor trimite la partea superioara a Martiriului Sfantului Mauriciu; mielul cu picioarele legate a fost schitat in Izgonirea negutatorilor din colectia Cook; efectele violente de lumina in tenebre au fost deja cautate in Adoratia pastorilor de la Santo Domingo el Antiguo (primul an de la Toledo) si in copia, mai veche, dupa Correggio, din colectia Contini-Bonacossi; de altfel, in studiul acestei probleme de ecleraj, El Greco se raporta adesea la arta lui Bassano si a lui Correggio. Insa aici vechile reminiscente se regasesc intr-o interpretare noua. Intr-un cadru cu aceste proportii extinse, Meier-Graefe vede unul din caracterele "goticului secret" al lui El Greco, insasi ideea mobilitatii partii superioare si a compozitiei in cercuri si, prin motive radiante, denunta mai mult decat barocul, care se aliaza atat de intim in inspiratia acestui artist cu bizantinismul sau si cu misticismul sau mediteranean. Colectia M.S. Regelui Carol II al Romaniei, Palatul Regal de la Bucuresti (Sala Tronului).

4. Sfantul Martin calare, pictura pe panza, 1,06 x 0,58 m, nesemnata, pictata catre 1599. Acest tablou a fost considerat pe nedrept de L. Bachelin drept portretul din tinerete al fiului lui Filip al II-lea, Don Carlos, calare, reprezentat intr-un episod din viata Cidului. Este in acelasi timp una dintre cele mai frumoase replici ale picturii executate pentru capela San Jos... din Toledo (intre 1597 si 1599), astazi in colectia J.P. Widener, la Philadelphia. Greco a reluat frecvent aceasta compozitie. Cossio i-a semnalat deja cinci variante: cea de la Philadelphia, semnata, si cea de la Bucuresti, ca si cele din colectiile Manzi, John Sargent, la Londra, si Syngros, de la Atena; ultimele doua nu sunt citate in catalogul lui A.L. Mayer, care, dimpotriva, mai adauga doua: cea din colectia Deering, la Chicago, si cea din galeria Durand-Ruel, Paris. Trebuie sa se adauge si cea din colectia Contini-Bonacossi, de la Florenta. Toate sunt atat de apropiate de model, incat nu pot fi cu mult ulterioare, exceptand poate pe cele din colectiile Manzi (astazi Bernheim jr) si Durand-Ruel, a caror data nu depaseste 1603, anul in care El Greco incepe lucrarile sale la Illescas. Tabloul de la Bucuresti seamana atat de mult cu pictura initiala, incat trebuie sa fie una din primele replici executate imediat dupa 1599. Colectia M.S. Regele Carol al II-lea al Romaniei, Palatul Cotroceni, Bucuresti.

5. Martiriul Sfantului Sebastian, pictura pe panza, 0,89 x 0,68, nesemnata, pictata intre 1599 si 1603. Nu se cunosc decat trei Sfantul Sebastian de El Greco, toate din epoci diferite; cel mai vechi, din catedrala din Palencia, Spania, nu are nici o legatura, nici iconografica, cu tabloul de la Bucuresti. Acesta este cel mai frumos, acest corp tanar, suplu si alungit aminteste torsul nud din tabloul reprezentandu-l pe Sfantul Martin. Aceasta asemanare, ca si stilul picturii, permite sa fie datate cele doua panze la sfarsitul celei de-a doua perioade, intre 1599 si 1603. Al treilea, care se gaseste in colectia marchizului de Casa Torres, la Madrid, este o varianta a tabloului de la Bucuresti, dar dintr-o epoca cu mult mai evoluata, in care artistul, abandonand formele gratioase, impinge spiritualitatea interpretarilor pana la a deforma si chiar a urati figurile. Colectia M.S. Regele Carol al II-lea al Romaniei, Palatul Cotroceni, Bucuresti.

6. Sfanta familie, pictura pe panza, 0,70 x 0,84, nesemnata, pictat intre 1600 si 1603. Numeroase variante: opt sunt citate in catalogul lui A.L. Mayer: din Muzeul Societatii Hispanice din America, New York; de la spitalul San Juan-Bautista din Toledo; din colectiile Herzog, Budapesta, si Van Horne, Montreal; dintr-o colectie privata, Paris, astazi la Muzeul din Cleveland; din Muzeul Prado, Madrid; din Metropolitan Museum, New York; din spitalul Santa Anna, din Toledo, disparut; trebuie sa se adauge aici si cea din colectia Widener, de la Philadelphia. Tabloul de la Bucuresti face parte dintr-un grup mai restrans, care reproduce exact acelasi tip iconografic ca al celui din colectia Van Horne si al celui din Muzeul de la Cleveland. Acesta din urma nu difera decat in ceea ce priveste tratarea fizionomiei Fecioarei. Atunci, neexistand o ratiune de a-l data intre 1592 si 1596, cel de la Bucuresti poate fi datat in ultimii ani ai celei de-a doua perioade, intre 1600 si 1603, asa cum l-au datat deja Mayer si Cossio, care il considerau drept unul dintre cele mai interesante din galeria de la Bucuresti. Cel din colectia Van Horne este posterior, catre 1603. O nota scrisa pe spatele tabloului atesta ca acesta provine din colectia baronului Taylor, caruia Louis-Philippe i-a incredintat misiunea de a-i forma galeria spaniola. Colectia M.S. Regele Carol al II-lea al Romaniei, Palatul Cotroceni, Bucuresti.

7. Martiriul Sfantului Mauriciu, pictura pe panza, 1,45 x 107 m, nesemnat, pictat intre 1600 si 1606. Acest tablou este o replica a faimoasei panze de la Escorial. Chestiunea autenticitatii lui a fost discutata de A.L. Mayer. Autorul acestei notite a demonstrat deja, in Gazette des Beaux-Arts, ca este vorba despre o opera originala a lui El Greco. Este o replica mult mai tardiva decat pictura initiala de la Escorial: figuri cu corpuri mai alungite, cu linii mai ondulate, cu chipuri lipsite de orice cautare a frumusetii si, mai ales, de un colorit mult mai atenuat. Insa chipurile, atat de diferite, reproduc in acelasi timp tipuri frecvente in opera lui El Greco din epoca posterioara tabloului de la Escorial; sa se compare, de exemplu, a doua figura din stanga cu Sfantul Thomas din ciclul din casa lui El Greco de la Toledo; capul de copil cu cel al Sfantului Martin de la Bucuresti si mai ales chipul Sfantului Mauriciu cu micul tablou din colectia Van Horne, de la Montreal, catalogat pur si simplu de Cossio si Mayer ca reprezentand figura unui sfant. Acesta este, in realitate, o varianta a capului Sfantului Mauriciu, cert asemanator celui de la Escorial si, mai mult, celui de la Sinaia. Prin stil, pictura poate fi datata intre 1600 si 1606, la fel ca si tabloul de la Sinaia, pentru care a trebuit sa serveasca drept studiu preliminar si care aminteste anumite picturi din spitalul de la Illescas. Paternitatea acestei opere face sa ne gandim la un model comun, care poate foarte bine sa fie unul din cele trei tablouri mentionate in inventarul de dupa decesul artistului, din casa lui, si a carui urma a fost pierdu- ta. Colectia M.S. Regele Carol al II-lea al Romaniei, castelul Peles, Sinaia.

8. Portretul canonicului Bosio, pictura pe panza, 1,16 x 0,86 m, nesemnata, ultima epoca a vietii lui El Greco. Acest tablou este unul dintre cele mai bune portrete pictate de El Greco. Este portretul unui savant, probabil al unui canonic, daca e judecat dupa inscriptia aproape disimulata din filele cartii pe care se sprijina: Canonici. Recent, noi am putut sa descifram si numele personajului, Bosius, a carui inscriptie precede specificatia Canonici. Pictorului i-a lipsit spatiul pentru a trasa acest cuvant, Canonicus, in intregime. Pe nedrept identificat de L. Bachelin ca fiind portretul lui Don Diego Covarrubias, prieten intim al lui El Greco. Asemanari de stil mai frapante cu portretul lui Antonio Covarrubias, din casa lui El Greco de la Toledo, si mai ales cu cel al cardinalului Tavera din spitalul San Juan Bautista de la Toledo, de aceeasi maniera, din aceeasi epoca si in care asemanarile merg pana la atitudinea identica a personajelor si la similitudinea fizionomiilor. Alaturi de aceste doua tablouri, si poate si alaturi de cel al Sfantului Ieronim in vestminte de cardinal de la National Gallery, Londra, acest tablou nu poate fi datat decat in ultima epoca a lui El Greco. Sigur, aceasta este una din capodoperele artistului. Colectia M.S. Regelui Carol al II-lea al Romaniei, castelul Peles, Sinaia.

9. Logodna Fecioarei, pictura pe panza, 1,10 x 0,83 m, nesemnata, pictata spre 1613-1614. Subiectul este unic in opera lui El Greco. Este unul din rarele tablouri ale artistului pentru care nu se cunosc replici. Cossio si A.L. Mayer il dateaza intre 1603 si 1606 si il considera ca fiind executat de El Greco pentru altarul micii biserici Caridad din Illescas, aproape de Madrid, al carui al cincilea tablou din seria consacrata vietii Fecioarei, adica acesta, nu se mai afla in acea biserica. Acesti autori nu cunosteau decat fotografia tabloului de la Sinaia, care, prin insasi rama lui, prin dimensiunile lui si mai ales prin stil nu putea fi atasat grupului de picturi de la Illescas. Siluetele personajelor, capul Fecioarei, mai mic decat in oricare alt tablou al lui El Greco. Colectia M.S. Regele Carol al II-lea al Romaniei, castelul Foisor, Sinaia.

Chiar si simpla descriere a acestor tablouri ne edifica asupra familiei de opere in care se inscria colectia la care ne referim. Vanitatea sa excesiva il determinase pe Carol al II-lea sa considere toate aceste picturi drept o parte a unei colectii recomandate drept personala, ceea ce era aberant, deoarece nici nu o constituise si nici nu o mostenise. Poate a incercat sa plece in exil cu unele piese, dar generalul Ion Antonescu nu i-a ingaduit, dupa abdicarea sa la 6 septembrie 1940.

BIBLIOGRAFIE

Al. Busuioceanu, Colectia regala de pictura, Bucuresti, 1932, Al. Busuioceanu, Oeuvres de Greco en Roumanie, Actes du XIIIe Congr"s International d’Histoire de l’Art, Stockholm, 1933; Al. Busuioceanu, Les tableaux du Greco dans la Collection Royale de Roumanie, Gazette des Beaux-Arts, Paris, mai 1934; Al. Busuioceanu, Les tableaux anciens de la Galerie de S.M. le Roi Carol II de Roumanie, premi"re partie, tome I, Ecoles italiennes du XIVe aux XVIe si"cle, Les Beaux-Arts, Paris; 1939.