La sfarsitul lui 1985, inceputul lui 1986, ofiterul care izbutise sa patrunda in arhiva Casei de comert de arta Wildenstein se afla in serviciu la Roma. Desi a dat de urma tablourilor la Florenta, in urma unui ordin transmis de la Bucuresti, a fost nevoit sa puna punct cercetarilor.

Versiunea mituirii Elenei Ceausescu de Wildenstein a fost lansata pentru prima data in presa romana de Felix Rache, un ziarist indeobste bine informat. Intre timp, risipirea tablourilor Coroanei Romaniei continua. In 1986/1987, confirma unele surse, fostul rege a convocat niste experti sa evalueze sapte tablouri de Clouet, Greuze, Rembrandt, Tizian, Van Dyck si El Greco. A fost vandut numai un Van Dyck in sfarsit, cu putin inainte de revolutia din decembrie 1989, a aparut la München o carte destul de suspecta, "Dinastia Hohenzollern", ieri si azi, de un anume James Alexander Ginsborg. Retinem din ea afirmatia ca regina-mama Elena subtilizase din Romania cateva zeci de tablouri. In ultima parte a vietii ar fi fost anchetata pentru trafic de tablouri si valuta. Prin moartea ei, ancheta s-ar fi inchis. S-a spus ca aceasta carte ar fi fost o publicatie-pirat a Securitatii, ceea ce e departe de a fi plauzibil. Ce interes ar fi avut serviciul de spionaj de la Bucuresti sa-l elogieze pe Otto de Habsburg? Cert este ca Securitatea nu a ciulit urechile la semnalele ce-i veneau din afara tarii. Ea executa ordine, nu lucra cu o perspectiva si nici nu se gandea ca de probele ce i se ofereau din strainatate va fi nevoie candva.

INCIDENT LA VAMA OTOPENI. La cateva luni dupa revolutie, Margareta, fiica fostului suveran, a intreprins insotita o vizita in Romania, ca sa sondeze terenul. La plecarea ei din tara, a survenit un incident asupra caruia presa promonarhista de la Bucuresti a pastrat o tacere desavarsita. Numai in Baricada de la 22 mai 1990, alaturi de un interviu acordat de fostul monarh lui Eduard-Victor Gugui si Adrian-Stefan Iurascu, am putut sa citim urmatoarea nota: "Dna Maillefer, reprezentanta de presa a regelui, ne-a destainuit urmatoarele despre incidentul de la frontiera pe care l-au avut printesele Margareta si Ana la plecarea din tara, privind scoaterea din tara a unor obiecte de valoare: «Printesa Margareta a strans in Elvetia fonduri pentru Muzeul National din Bucuresti. In semn de recunostinta, a primit din partea mai multor persoane atentii, obiecte de arta, suveniruri, lucruri personale, pentru a fi inmanate Majestatii Sale. Printre acestea au primit si din partea directoarei muzeului un Stradivarius. Abia dupa controlul vamal, mai bine zis dupa procedura jignitoare la care au fost supuse, si-au dat seama ca a fost o inscenare. Au fost lasate sa plece doar cu o... scrumiera. Regretam sincer acest incident». Ce noroc formidabil pot unii sa aiba! Auzi, sa primeasca un Stradivarius «in semn de atentie»!"

Poate nu intamplator, o asemenea dandana se intampla sub primul ministeriat postrevolutionar al culturii, in conditiile abrogarii nefericite a Legii patrimoniului national mobil. Insa nota din Baricada merita si altfel de comentarii. Chiar sa nu fi stiut Margareta ca un Stradivarius nu se poate confunda cu un flacon cu parfum sau cu niste cercei si nu poate fi considerat o mica atentie? Si de unde pana unde controlul vamal a ajuns sa fie apreciat drept "o procedura jignitoare"? In care tara din lume poti iesi peste frontiera cu un Stradivarius sub brat, fara sa te intrebe nimeni de sana-tate? Ca sa nu mai vorbim si de afirmatia ca totul ar fi fost o "inscenare". Directoarea care i-a pasat Margaretei un Stradivarius, dupa stiinta noastra, era o membra marcanta a autoproclamatei societati civile. Sa fi fost interesata aceasta societate civila s-o supuna pe Margareta la o "inscenare"?

RESTRICTII SI CONFUZII. Tot in aprilie 1990, din cauza acestui incident sau din altele, guvernul condus de Petre Roman, dupa ce acordase viza de intrare in tara cuplului ex-regal, s-a razgan-dit. In consecinta, fostul Rege Mihai si sotia sa, Ana, pe aeroportul din Zürich, au renuntat sa se imbarce la bordul unui avion cu destinatia Bucuresti. Scandal in presa promonarhista, care incearca sa-i gaseasca un rost in tara fostului rege, mintind! La 10 iulie 1990, un ziar central a publicat un articol in care se sustinea ca fostului Rege Mihai i-ar fi fost recunoscuta calitatea de membru de onoare al Academiei Romane. In replica, biroul de presa al Academiei Romane a emis urmatoarea replica: "Suntem imputerniciti sa precizam ca hotararea sesiunii generale a Academiei Romane din ziua de 3 iulie 1990, referitoare la membrii Academiei Romane din anul 1948, se aplica numai celor care au fost alesi in aceasta calitate. Cu privire la dl Mihai de Hohenzollern, intrucat nu a fost ales membru al vechii Academii Romane, ci in calitate de sef al statului, ii revenea, in conditiile de atunci, numai rolul de presedinte de onoare si protector al Academiei, d-sa nu poate fi considerat membru al Academiei Romane, ramanand in istoria Academiei cu calitatea pe care a avut-o in perioada istorica respectiva". Nu era suficienta o asemenea calitate?

Un moment culminant a survenit in decembrie 1990, cand fostul Rege Mihai impreuna cu sotia sa, Ana, si fiica lor Sofia au sosit prin surpriza pe Aeroportul International Otopeni. Li s-a acordat pe loc viza de intrare in tara, cei trei au facut o scurta escala la Bucuresti, dupa care s-au indreptat spre Curtea de Arges, unde erau inhumati regii si reginele Romaniei. Inainte de a ajunge la Pitesti, coloana de automobile a fost oprita de fortele de ordine si intoarsa la Otopeni, membrii familiei ex-regale reintorcandu-se pe calea aerului spre Elvetia. Ne indoim ca stoparea acestui pelerinaj s-ar fi savarsit din initiativa lui Petre Roman. Despre aceasta afacere tulbure ar putea sa ne spuna mai multe fostul presedinte Ion Iliescu. Oricum, pe fondul acestor evenimente a fost declansata a doua serie de proceduri juridice impotriva fostului Rege Mihai, pentru recuperarea tablourilor sfeterisite in noiembrie 1947 din colectia Coroanei Romaniei.

DOCUMENT. Acord ntre Wildenstein & Co. si Mihai I, care atesta ca fostul rege a obtinut cel putin 1.750.000 $ din tablourile de El Greco

TOT CAROL AL II-LEA ERA VINOVAT? Acelasi ziarist Felix Rache afirma ca avocatul Pamfil Riposanu, la serviciile caruia s-a apelat si in aceasta imprejurare, a fost primit de un triumvirat format din Petre Roman, Victor Stanculescu si Virgil Magureanu. Initial, unele relatii ar fi fost mijlocite si de generalul Neagu Cosma, fostul sef al contraspionajului romanesc, la serviciile caruia s-a renuntat ulterior, la recomandarea lui Victor Stanculescu. Nu a fost pornit un proces propriu-zis, ci i s-a in-credintat avocatului Pamfil Riposanu misiunea de a trata cu fostul Rege Mihai o stingere amiabila a conflictului. Un sprijin neasteptat in favoarea doleantelor regimului de la Bucuresti a survenit in octombrie 1991, cand Eleanor Kennely si Victor Gaetan, proprietarii unei galerii de arta din Washington, au publicat in revista americana Art & Auction un articol intitulat "Este Regele Mihai un escroc?". Era etalata intreaga poveste a scoaterii tablourilor Coroanei Romaniei din tara in noiembrie 1947, exact ceea ce neaga cu o incapatanare demna de cauze mai bune fostul Rege Mihai.

In zilele Pastilor din 1992, invitat de Arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Radautilor, fostul Rege Mihai a intreprins o vizita in Romania, prima dupa evenimentele din decembrie 1989. La Bucuresti, dupa unele relatari de presa, a fost intampinat de un milion de oameni. Tuturor, prin intermediul aceleiasi prese, le-a comunicat ca nu pretinde nimic de la Romania si de la romani. Nimeni nu se gandea atunci ca, mai devreme sau mai tarziu, va incepe sa pretinda. Fostul monarh a mai vizitat Curtea de Arges si Manastirea Putna. Interesant este ca, intr-un interviu aparut la 5 mai 1992, fostul rege relansa cu prudenta ideea ca tablourile Coroanei Romaniei ar fi fost scoase din tara de tac-su, fostul Rege Carol al II-lea. Ziaristul Constantin Florian l-a intrebat: "Si totusi, Carol al II-lea a scos din tara o mare avere, nu?". Si Mihai a raspuns: "Cu siguranta, dar nimeni nu stie unde este. S-au gasit doar firimituri". In realitate, fostul Rege Carol al II-lea era acela care plecase din tara cu mainile in buzunare. Cu generalul Ion Antonescu nu se putea glumi cum s-a glumit cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu Ion Iliescu sau cu Emil Constantinescu.

UN RAPORT SENZATIONAL. La 20 august 1992, am luat cunostinta de un prim raport al avocatului Pamfil Riposanu catre autoritatile romanesti, din care, deocamdata, reproducem o prima parte:

"

1.

In baza si ca urmare a ultimei vointe si testamentului Regelui Carol I datat 14/26 februa-rie 1899, colectia sa de picturi celebre a fost incredintata Coroanei Romaniei. Amintitul testament, in partile sale cele mai pertinente, spune, dupa cum urmeaza: «Galeria mea de tablouri, exact cum este descrisa in catalogul ilustrat al bibliotecarului meu, Bachelin, va ramane pe veci si in intregul sau in tara, ca proprietate a Coroanei Romaniei». In lumina prevederilor testamentare sus-citate este evident ca nimeni, nici chiar Coroana, nu are dreptul de a scoate amintitele tablouri din Romania.

2.

O copie a chitantei, notata ca «proba A» si datata 31 ianuarie 1949, emisa de Union Bank din Elvetia, la Zürich, aratand si descriind zece din amintitele tablouri, depuse in contul «M.S. Regele Mihai», va este anexata.

3.

Un extras pertinent din marturia sub prestare de juramant a lui Jacques Vergotti, adjutant al ex-regelui, datata 23 aprilie 1985, pag. 18, contine urmatoarele:

«Intrebare: Acum, sunteti constient (aveti cunostinta) de faptul ca tablourile San Sebastian si Don Bosio au fost vreodata scoase din Romania?
Raspuns: Imi amintesc foarte bine ca aceste doua tablouri, din dispozitia Regelui Mihai, s-a ordonat sa fie puse in trenul cu care a calatorit cu prilejul vizitei sale la Londra in noiembrie 11, 12, 13.
Intrebare: Ce an?
Raspuns: 1947. Si, personal, eu le-am dat domnului Lang, Arthur L-A-N-G, directorul Bancii Elvetiene din Zürich, Union Bank... eu, personal, am depus pentru Regele Mihai, la 13 noiembrie 1947...» (Copie marcata Dovada B va este anexata.)

4.

Copie a Acordului datat 26 octombrie 1975, incheiat intre Wildenstein & Co. din New York si Hamilton Corporation S.A. (o companie detinuta si controlata de fostul Rege Mihai), in baza caruia fostul rege incredinta lui Wildenstein & Co. vanzarea a doua din sus-numitele tablouri de El Greco - Don Bosio si San Sebastian - pentru o suma de cel putin 1.750.000 $. Copia amintitului Acord va este anexata, marcata ca «Proba C». Prin urmare, am aflat ca tablourile lui El Greco au fost vandute de Wildenstein din partea fostului Rege Mihai astfel: Don Bosio Muzeului Kimbell din Texas, pentru trei milioane de dolari, si tabloul San Sebastian unor colectionari de arta japonezi, pentru 30 milioane de dolari.

5.

In ciuda tuturor documentelor indiscutabile, noi ne-am continuat eforturile de a-l convinge pe fostul rege ca era in interesul Majestatii Sale si in interesul tarii sa solutioneze aceasta problema in mod amiabil. Ca atare, la 30 iulie 1991, cand fostul Rege Mihai a numit pe ambasadorul George Antoniade ca reprezentant al sau, noi ne-am intalnit cu ambasadorul la Martigny - Elvetia. La 27 august 1991 am schitat un proiect de memorandum extensiv, la care se anexeaza dovezile de la A la F si prin care expun esenta intalnirii noastre de la Martigny, memorandum care a fost supus atentiei personal ex-regelui Mihai la 1 septembrie 1991 de propriul agent, ambasadorul Antoniade.

FOSTUL REGE MIHAI CADE LA TOCMEALA. 6. Nu avem raspuns daca «da» sau «nu» la amintitul memorandum, cu exceptia faptului ca am fost contactati de cativa dintre fostii agenti ai ex-regelui, care ne-au informat ca ex-regele poate lua in considerare returnarea a opt din amintitele tablouri, cu conditia ca guvernul roman sa-i elibereze un act de descarcare in ceea ce priveste celelalte tablouri scoase din Romania. Cand eram la Martigny - Elvetia, la 30 iulie 1991, am aflat, de asemenea, ca, din ordinele fostului rege, adjutantul sau, colonelul Vergotti, a impachetat 29 de tablouri, parte din care au fost duse la mama fostului rege, Regina Elena, in vila Sparta din Florenta - Italia.

7.

Deoarece noi nu aveam nici o cooperare reala cu fostul rege, in decembrie 1991, eu am avut consultari indelungate cu Jacques Wittmer, un membru al firmei de avocati din Geneva, Brunschwig, Wittmer, Biaggi, Levy, Fischer, Jeanrenaud, al caror partener principal, FranIois Brunschwig, a fost presedinte al Baroului din Geneva. Dupa discutii si cercetari, parerea amintitei firme a fost ca, in baza legilor elvetiene, statul roman are o sansa buna intr-un caz/proces impotriva ex-regelui de a recupera amintitele tablouri, deoarece cel putin o parte din acestea se aflau in Elvetia, iar fostul rege era rezident in Elvetia, tribunalele elvetiene avand competenta in aceasta problema. Mai mult decat atat, de vreme ce este implicat in aceasta problema un cont la o banca elvetiana si deoarece unele din amintitele tablouri (Don Bosio si San Sebastian) au fost scoase din Elvetia si exportate in SUA, probabil violand legile elvetiene de export, procesul impotriva ex-regelui poate fi si mai serios si putem proceda fie prin actiune civila, fie penala.

8.

Avand in vedere cele de mai sus si ca urmare a acordului nostru cu guvernul dumneavoastra de la data de 5 august 1991, precum si a imputernicirii speciale datate 19 februarie 1992, noi am retinut sus-numita firma de avocati din Geneva ca sa reprezinte, alaturi de noi, statul roman impotriva ex-regelui Mihai si sa recupereze toate picturile mentionate care se afla pe teritoriul elvetian.

9.

Ca atare, avocatii nostri din Geneva au cerut printr-o scrisoare inregistrata, datata 3 martie 1992 la Geneva, fostului Rege Mihai sa inapoieze Patrimoniului National Roman cele 42 tablouri care se aflau in posesia sau sub controlul sau, tablouri care au fost ilicit scoase din Romania in 1947. Prin aceeasi scrisoare, ex-regele Mihai a fost notificat de faptul ca, daca nu se conformeaza cererii de mai sus in termen de zece zile, impotriva sa vor fi intreprinse actiuni legale. (Copie a acestei somatii, marcata ca «proba D», va este anexata.)

10.

In replica la somarea de mai sus, avocatul nostru din Geneva, Jacques Wittmer, ne-a comunicat ca a fost contactat de doi avocati elvetieni, pe nume Ren" Merkt si Jean-Pierre Cottier, care s-au recomandat ca reprezentandu-l pe ex-regele Mihai in aceasta problema si care au stabilit cu avocatii nostri elvetieni o intalnire la 7 aprilie 1992. Mai apoi, la solicitarea avocatilor ex-regelui, aceasta intrevedere a fost amanata pana la 5 mai 1992. Dupa aceea, unul din avocatii ex-regelui, Ren" Merkt, i-a informat pe avocatii nostri ca intrevederea programata pentru 5 mai 1992 se anula.

11.

Ca raspuns la aceasta notificare de anulare a intalnirii prevazute pentru 5 mai 1992, prin scrisoarea datata 12 mai 1992, avocatii nostri au cerut avocatilor ex-regelui o explicatie in legatura cu anularea, iar ca raspuns avocatul ex-regelui, domnul Jean-Pierre Cottier, prin scrisoarea sa de la 20 mai 1992, informa pe avocatii nostri (Jacques Wittmer) dupa cum urmeaza: «... Ma aflu in legatura cu doamna Ileana Buschi, care este, de asemenea, reprezentanta a M.S. Regele Mihai I al Romaniei... si am convenit cu dansa ca este inutil sa ne intalnim cu dumneavoastra din moment ce ne solicitati un inventar care, dupa cunostintele mele, este inexistent...» (Copie a scrisorii in limba franceza, marcata ca «proba E», se anexeaza.)

OBSERVATIILE NOASTRE. Acordul de la 26 octombrie 1975, proba C, il reproducem alaturi de acest episod. Un act de descarcare referitor la tablourile sfeterisite il interesa foarte mult pe fostul rege, ca sa nu mai fie nevoit sa le vanda pe sub mana. Acesta scosese ilegal tablouri nu numai din Romania, ci si din Elvetia. In plus, fostul monarh era incapabil sa se comporte serios in fata unei somatii legale, uzand de diverse tertipuri pentru a evita contactul avocatilor sai cu cei ai statului roman. Cazuse initial la tocmeala, insa pe urma s-a razgandit, razgandirea fiind legata, neindoielnic, de anumite asigurari primite de la Bucuresti. Oare de la cine?

"CAPCANA" "Printesa Margareta a strans in Elvetia fonduri pentru Muzeul National din Bucuresti. In semn de recunostinta, a primit din partea mai multor persoane atentii, obiecte de arta, suveniruri, lucruri personale, pentru a fi inmanate Majestatii Sale. Printre acestea au primit si din partea directoarei muzeului un Stradivarius. Abia dupa controlul vamal, mai bine zis dupa procedura jignitoare la care au fost supuse, si-au dat seama ca a fost o inscenare..." Baricada de la 22 mai 1990

DE LA ACADEMIE "Suntem imputerniciti sa precizam ca hotararea sesiunii generale a Academiei Romane din ziua de 3 iulie 1990, referitoare la membrii Academiei Romane din anul 1948, se aplica numai celor care au fost alesi in aceasta calitate. Cu privire la dl Mihai de Hohenzollern, intrucat nu a fost ales membru al vechii Academii Romane, ci in calitate de sef al statului ii revenea, in conditiile de atunci, d-sa nu poate fi considerat membru al Academiei Romane" Biroul de presa al Academiei, iulie 1990