Tandin - Omorul de la stana si microfoanele Securitatii

Localitatea Poiana Sibiului, din judetul cu acelasi nume, este cunoscuta in toata tara pentru mestesugul oieritului si ai ei ciobani, pe care poti sa-i intalnesti pretutindeni.

Vasile Nicoara, un tanar din aceasta comuna, deprinsese dragoste fata de o alta meserie decat ai sai, olaritul. Si era tare priceput, incat toti ciobanii din familia sa se mandreau cu el. Baiatul abia terminase armata la o unitate militara din Resita. Acolo isi facuse un prieten, pe Nicolae Tatomir, ce era din localitatea Crivaia, judetul Caras-Severin.

O scrisoare alarmanta

In luna octombrie 1964, stiind cu ce se ocupa familia lui Vasile Nicoara, i-a trimis o scrisoare prietenului sau in care ii spunea ca CAP Crivaia are mare nevoie de un cioban calificat. Cum Ionel Nicoara, fratele lui Vasile, in varsta de 26 de ani, nu avea o alta oferta din alta lo-calitate din tara, s-a oferit sa se duca la Crivaia.

Partile s-au inteles intr-o urmatoare convorbire telefonica si, la inceputul lunii noiembrie 1964, Ionel Nicoara a poposit la poalele Muntilor Semenic. Dupa ce si-a luat in primire postul de cioban la oile CAP-ului Crivaia, el a tinut legatura cu familia din Poiana Sibiului prin scrisori.

Scrisorile primite de la el erau placute si cu vesti multumitoare. Ultima scrisoare, expediata de Ionel la 23 februarie 1967, era insa alarmanta. El scria ca are conflicte cu fratii Dumitru si Petre Dolea, ciobani din localitatea, cu care lucra impreuna. "Am sa ma plang la conducerea CAP-ului, la organele de partid si chiar la postul de militie."

Verificari pe cont propriu

Deoarece de la aceasta scrisoare timp de trei luni Ionel n-a mai dat nici un semn, Vasile s-a urcat in tren si a plecat la Crivaia. Ionel nu mai era la stana, de oi ingrijindu-se fratii Dumitru si Petre Dolea, precum si un mezin, Iosif Dolea.

"Unde este fratele meu?", l-a intrebat Vasile pe Dumitru Dolea, care era cel mai in varsta dintre frati. Avea in jur de 40 de ani.

"A plecat pe la inceputul lunii martie la o stana din Moldova, asa ne-a spus. N-a precizat si localitatea."

"Nu se poate, avea conflicte cu voi, uite ultima lui scrisoare!"

"Cu noi?!", dadu Dumitru in mirare. "Eram cei mai buni prieteni si n-aveam motive sa ne certam, din moment ce treaba merge bine. Conducerea CAP-ului poata sa va confirme ca este foarte multumita. Probabil ca s-o fi saturat sa mai stea pe-aici printre straini…, incerca el o explicatie."

"Bine, dar, daca s-ar fi dus in Moldova, acolo nu erau tot straini?!", rationa Vasile. "Uitati ca asta este meseria noastra din tata-n fiu si numai printre straini ne facem veacu’, cu turmele de oi? Voi ascundeti ceva. De ce mintiti?"

"Daca nu ne crezi, du-te la postul de militie!", i-o reteza Dumitru.

"Am sa ma duc!", rabufni Vasile. "Si n-am sa ma las pana nu am sa aflu adevarul."

Seful de post, un plutonier, era un tip dezinteresat, fiindca aflase ca in curand va fi mutat de acolo.

"Ionel n-a venit niciodata la mine sa-mi reclame ceva sau pe cineva", spuse plutonierul. "Din contra, eu am aflat ca pe la inceputul lunii februarie s-a imbatat la stana si s-a batut cu Dumitru Dolea. La amandoi le place al naibii bautura si s-au incaierat din senin, dar pana la urma s-au impacat."

"Poate ca a fost asa", zise Vasile, "dar trebuie sa va dea de gandit faptul ca fratele meu a disparut inainte de a-si lua simbria de la CAP pe luna februarie. Banii lui sunt neridicati, m-am interesat."

Subofiterului nu-i placu ca un tanar dintr-o familie de ciobani il invata acum munca de militie. I-o reteza: "Lasa reclamatia aici, voi face toate verificarile de rigoare si am sa-ti comunic rezultatul la Poiana Sibiului".

Seara, Vasile trase la camaradul sau de armata, Nicolae Tatomir. Dupa ce mancara si baura ceva si isi adusera aminte de peripetiile lor din armata, Vasile ii povesti scopul sosirii sale in Crivaia si tot ce facuse in acea zi.

"Nu-i asa ca disparitia lui Ionel este suspecta?", incheie Vasile.

"Este, mai ales ca nu si-a luat banii pe ultima luna", il aproba Tatomir. "El a trimis ceva bani acasa?"

"Da, in fiecare luna, iar tata i-a pus pe un CEC, pe numele lui. Nu i-a trimis insa pe toti, pentru ca-i mai trebuia si lui pentru o tarie si tigari."

"Da, mi-a aratat si mie un CEC in care isi punea bruma de bani care ii ramanea. Era un tip calculat in privinta asta, dar mai scapa calul la bautura…

Asta a fost meteahna lui din totdeauna, dar a doua zi e painea lui Dumnezeu."

"Stiu.

Atunci, ce s-o fi intamplat de mi-a scris ca are conflicte cu fratii Dolea si ca o sa se planga la conducerea CAP-ului, la organele de partid si la postul de militie?" "Aici, in comuna asta, este o cloaca pusa pe capatuit din care fac parte presedintele sfatului popular, secretarul sfatului, secretarul de partid si conducerea CAP-ului, toti acoperiti de seful de post. Ionel cred ca voia sa reclame despre matrapazlacurile facute de fratii Dolea la stana, dar si-a dat seama ca n-are cui sa se adreseze in comuna, pentru ca toti sefii enumerati se aprovizionau de-acolo, pe gratis, cu branza, cas, miei si ce mai putea lua."

"Tot ce se poate."

Bataia de la stana

"Eu m-am vazut de mai multe ori cu Ionel, caci mai venea pe la mine cand cobora in sat", continua Nicolae. Ultima data l-am vazut cu doua-trei zile inainte de a-ti scrie ultima scrisoare, deci cam prin 19-20 februarie 1967. Era abatut dupa bataia care avusese loc la stana."

"Ce s-a intamplat atunci?", intreba Vasile.

"Dita si Maria, nevestele lui Dumitru si Petre Dolea, au venit la barbatii lor la stana cu merinde si bautura. S-a incins un chef pe cinste, la care a fost invitat si Ionel, caci pana atunci ciobanii s-au avut bine intre ei. Ionel, care la astfel de ocazii este cam lacom la bautura, s-a imbatat si intr-un moment necugetat, chiar el mi-a povestit, a pus mana pe fundul Ditei. Dumitru Dolea a vazut gestul si a sarit imediat la bataie. S-au batut ciobaneste, cu pumnii si cu batele… Vazand ca Ionel, care era mai tanar si mai vanjos, il dovedeste pe Dolea, i-a sarit in ajutor fratele acestuia, Petrica. Si astfel, Ionel a incasat o bataie sora cu moartea."

"A dracului de bautura!"

"Da…", il aproba prietenul sau. "Daca s-a intamplat ceva rau cu Ionel, cred ca de aici i se trage. De fapt, chiar el era putin speriat cand mi-a povestit. Mi-a spus ca a doua zi, cand s-au trezit toti din betie, si-a cerut scuze." "Asta cred ca se preface ca m-a iertat si mi-o coace repede…", mi-a mai spus Ilie.

"E un om razbunator, nu?"

"Foarte razbunator. E un dur cand l-ai calcat pe bombeu, darmite cand i-ai patat onoarea… El face parte din categoria celor fara scoala si fara educatie."

"Atunci precis fratele meu zace in pamant, pe plaiurile astea", ii dadura lacrimile lui Vasile.

Serviciul omoruri intervine

Intors acasa, Vasile Nicoara s-a adresat cu o reclamatie Directiei Militiei Regiunii (DMR) Caras-Severin, in care a insirat toate datele adunate de el si banuiala ca fratele sau a fost ucis de fratii Dumitru si Petre Dolea. Dupa doua luni a primit o hartie din partea acestei institutii, prin care era anuntat ca se fac cercetari, neajungadu-se inca la un rezultat.

"Ce rezultat, domnilor, cand totul este clar!", s-a enervat atunci Vasile.

Si a pus mana pe stilou, concepand o noua reclamatie, pe care, de asta data, a adresat-o Directiei Generale a Militiei, in care isi exprima si nemultumirea fata de superficialitatea cercetarilor intreprinse de lucratorii DMR Caras-Severin.

Lucrarea a fost repartizata Serviciului Omoruri, condus de reputatul criminalist Dumitru Ceacanica. Acesta, dupa ce a lecturat-o, l-a chemat pe subalternul sau, locotenent-colonelul Florea Costica, si i-a inmanat-o, spunandu-i:

"Citeste-o atent, si tu, ca o sa pleci la Resita. Fratele disparutului, respectiv reclamantul, merita un premiu de detectiv particular."

A doua zi, locotenent-colonelul Florea Costica se afla la Resita.

Cazul era cunoscut la DMR Caras-Severin, in urma primirii reclamatiei din partea fratelui disparutului. El fusese repartizat Serviciului Judiciar, de solutionarea lui ocupandu-se un tanar capitan, Marin Racareanu. Acesta i-a raportat ofiterului de la Bucuresti ce masuri intreprinsese pana atunci.

"In primul rand, m-am adresat Directiei Evidenta Populatiei, pentru a vedea daca Ionel Nicoara nu apare cu schimbarea domiciliului sau viza de flotant intr-o localitate din tara", a spus acesta.

"Foarte bine", l-a aprobat locotenent-colonelul. "Dar la Serviciul Evidenta Populatiei de aici, de la DMR, ai verificat? Daca disparutul se afla tot pe raza regiunii Caras-Severin si a schimbat doar turma de oi?"

"La noi l-am verificat prima data si nu apare decat cu viza de flotant de la Crivaia, de unde a disparut. Era un om foarte corect din acest punct de vedere. Acolo unde se angaja ca cioban isi facea si viza de flotant."

"Asta este in avantajul anchetei", aprecie Florea Costica. "La Directia Penitenciarelor?…"

"M-am adresat si acolo, primind comunicarea ca nu figureaza ca incarcerat in vreun penitenciar din tara.

A mai ramas Directia Evidentei Operative.

L-am cautat si acolo, in ideea ca poate a fost arestat intre timp de vreun organ de militie din tara, iar dosarul nu a ajuns pe rol in instanta, dar tot nimic. Ionel Nicoara nu cred ca a parasit comuna Crivaia…"

Ofiterului de la Serviciul Crime ii placu de capitan si de ultimul sau rationament, pentru ca in cauza se profila o disparitie cu suspiciuni de omor.

O clica de hoti

"Ce ai stabilit la Crivaia?", il intreba locotenent-colonelul.

"Pana acum, nu pot spune ca am stabilit mare lucru", raspunde capitanul. "Fostul sef de post a fost mutat disciplinar intr-o alta comuna, ca ajutor. Abia atunci am aflat ca fratele disparutului ii lasase si lui o reclamatie, dar nu clintise nimic. Acolo, in comuna, a fost o clica de hoti…"

"Stiu", pomeneste de ea si reclamantul.

"Au fost arestati toti capii, de la presedintele sfatului popular la presedintele CAP-ului."

"Deci, a fost verificat si CAP-ul."

"Da, pentru ca acolo au fost cele mai mari hotii. Din produse s-a furat ca-n codru."

"Inseamna ca a fost verificata si stana. Au intrat si fratii Dolea in «hora» asta?"

"Stiu unde bateti", zambi capitanul. "Daca ii aveam legati, era mai usor sa-i descoasem, la arest."

"Intocmai."

"Nu. Ciobanii isi stapanesc bine meseria lor si stiu cum s-o intoarca de nu poti sa-i prinzi cu nimic. Pentru unele oi lipsa s-au facut din vreme procese-verbale de scazamant. Cazuri de mortalitate patologica. Am cautat insa cu noul sef de post sa aflam cat mai multe date despre acesti frati."

"Sa auzim rezultatul."

"O recunoastere indirecta

Parintii fratilor Dolea au fost oameni saraci si s-au prapadit de mult. De aceea, ei nu s-au ingrijit de scoala copiilor, trimitandu-i la munca cu ziua, prin comuna."

"Toti trei sunt nescolarizati?"

"Numai Dumitru, fratele cel mare. El a fost cel mai chinuit. Ceilalti doi, Petre si Iosif, au terminat cu chiu cu vai patru clase."

"Dumitru am inteles ca are 40 de ani. Ceilalti frati ce varste au?"

"Cel mijlociu, Petre are 26…", se uita capitanul in dosar.

"La fel ca disparutul", remarca ofiterul de la Bucurseti.

"… iar mezinul, Iosif, 19… Trebuie sa-l ia in armata."

"Cum se impaca?"

"Uniti si la bine, si la rau, si asta spune totul. Dar mai repede sunt uniti la rau, dupa cum ii caracterizeaza oamenii din comuna. Multi au avut conflicte cu ei si au sfarsit-o prost. I-au cotonogit imediat. Pe deasupra, sunt si niste firi razbunatoare, nu lasa nimic de la ei. Dumitru da tonul, pentru ca el e seful, si fratii il asculta orbeste. Cetatenii din sat ii ocolesc fiindca le este frica de ei."

O haita de salbatici

"Acum doua luni de zile, intr-o seara, Dumitru si Petre au facut o betie la carciuma din sat. Unul din sateni, mai cherchelit, i-a reprosat lui Dumitru ca ratia de branza pentru membrii cooperatori este prea mica fata de cat li s-ar cuveni. Dumitru a sarit atunci la gatul lui si i-a spus: «Ba, daca mai guiti mult, te aranjam ca pe ortacu’ ala de la Poiana Sibiului…». Omul n-a inteles la cine face aluzie si a tacut de frica lor."

"Foarte interesant", se lasa locotenent-colonelul pe spatarul scaunului. Asta este cea mai valoroasa informatie pe care ai cules-o pana acum. Cuvintele lui Dumitru Dolea seamana cu o recunoastere indirecta a omorului asupra lui Ionel Nicoara. S-a scapat…"

"S-a scapat, dar a doua zi n-a mai recunoscut nimic, cand l-a intrebat seful de post. A spus ca la betie omul spune tot felul de prostii.

Nu trebuia intrebat. Informatia trebuie cantonata pentru a ne servi de ea in ancheta, dupa ce pregateam un moment psihologic."

"Stiu, dar seful de post s-a grabit. E un ofiter tanar, fara prea multa experienta."

"Spune-mi acum despre nevestele lui Dumitru si Petre."

"Dita si Maria…"

Cum se impaca cu ele?

"Foarte bine si sunt la fel de secretoase ca si ei. Locuiesc in doua case separate si sunt vecini. Mezinul Iosif locuieste la Dumitru, dar ii construieste si lui o casa, pe locul celei batranesti. Spera sa fie gata cand vine din armata, ca poate se insoara."

Planul de actiune

Ofiter cu experienta in materie de omoruri, locotenent-colonelul Florea Costica a discutat cazul cu conducerea DMR Caras-Severin si a Securitatii regiunii.

De ce a solicitat si angrenarea securitatii in aceasta actiune? Pentru ca in speta era nevoie de un ajutor concret din partea securitatii, singura institutie care dispunea de mijloacele tehnice (TO) de ascultare a unor convorbiri.

Fara a se sti locul unde era ingropat cadavrul ciobanului Ionel Nicoara, fara a exista macar o proba directa impotriva fratilor Dolea, acestia, in solidaritatea lor, ar fi facut fata unei anchete de uzura, oricat ar fi durat ea. Iar anchetatorii, in loc sa progreseze, s-ar fi descalificat in fata lor.

Pentru a nu se intampla asa ceva si, din contra, pentru a se ajunge la rezultatul scontat, ofiterul Serviciului Crime a conceput un plan care a dat rezultate si in alte cazuri asemanatoare. Actiunea incepea cu ridicarea surprinzatoare de la stana a fratilor Dumitru si Petre Dolea si efectuarea unei perchezitii la domiciliile lor. In echipele de la perchezitie era introdus si cate un ofiter de securitate, in civil, care urma sa instaleze, intr-un moment propice de neatentie, microfoanele. Apoi, cei doi frati si nevestele lor erau condusi la postul de militie din comuna, unde incepea o ancheta in care erau invinuiti pe fata de uciderea lui Ionel Nicoara. Ancheta trebuia sa fie cat mai dura, ca sa-i rascoleasca. Apoi, i se dadea drumul sa plece acasa Mariei si, ceva mai tarziu, sotului ei, Petre. Spre final, aproape de miezul noptii, se repeta figura si cu sotii Dita si Dumitru Dolea, care urmau sa fie invitati la post pentru a doua zi dimineata. Mezinul Iosif Dolea era lasat la stana, pentru a-i spori si mai mult agitatia.

Planul a fost aprobat si el a fost pus in actiune, intocmai, in ziua de 10 septembrie 1967. Ascultarea convorbirilor din locuintele fratilor Dolea era asigurata intr-o casa conspirativa.

Deconspirarea

Planul a dat roade nescontat de repede. Cum s-au intalnit acasa, Maria si Petre Dolea au si inceput sa discute agitati:

"Am incurcat-o, a zis Maria. De ce dracu’ l-ati omorat?"

"Il stii pe Dumitru cum e!", a raspuns Petre. "Are vana-n el, o iubeste pe Dita si nu accepta ca cineva macar s-o atinga…"

"Da, ma Petrica, dar era suficienta bataia pe care i-ati tras-o."

"Dumitru nu s-a lasat pana nu l-a vazut mort."

"Tu cu ce l-ai lovit?"

"Cu bata. Amandoi am tabarat pe el cu batele si am dat pana n-a mai rasuflat."

"Daca descopera astia unde l-ati ingropat?"

"N-au cum sa afle locu’, ca Dumitru nu se da in primire oricat ar fi astia de tari. Mortu’ e ingropat in loc sigur, la "Fantana hotilor", langa un stejar batran. Am sapat o groapa de doi metri jumate’ adancime, ca sa nu o rascoleasca animalele salbatice."

"Dita stie si ea toate lucrurile astea?"

"La fel ca tine… Trebuie sa fim uniti la fel ca si pana acum, caci daca n-au mortu’, iar noi nu recunoastem nimic, n-au ce sa ne faca. O sa ne vedem linistiti de treburile noastre."

Asa credeau ei ca o sa-si vada linistiti de treaba, nestiind ca erau deconspirati, iar acum se cunostea si locul unde ingropasera in padure cadavrul lui Ionel Nicoara, dupa ce il omorasera.

Cand au venit acasa Dita si Dumitru Dolea, cei patru au facut un consiliu de familie si, fara sa stie ca merge banda, au intregit deconspirarea cu noi amanunte, care a doua zi aveau sa le fie fatale ucigasilor. Acestia, auzindu-si vocile pe banda de magnetofon, au inlemnit, apoi au recunoscut tot.