Tender insfaca mostenirea unui ambasador SUA

Omul de afaceri Ovidiu Tender se razboieste pe o casa din Floreasca, folosindu-si toata forta, cu mostenitoarea ei de drept, fiica fostului prim-ministru interbelic, Sanda Tatarascu Negropontes. In umbra doamnei se afla ruda ei, ambasadorul SUA in Irak, John Negroponte, un apropiat al presedintelui american George W. Bush.

Timisoreanul Tender e atras de cativa ani buni de peisajul arhitectural al Bucurestiului, mai exact de casele de patrimoniu, cu mostenitori de rang. Pentru casa din Strada Floreasca nr. 182 colt cu Johann Strauss nr. 1, patronul Ovidiu Tender, impreuna cu sindicatul CNSLR Fratia, se lupta de mai bine de opt ani. Nu il sperie deloc ca da piept cu o ruda a omului de incredere al presedintelui SUA, George Bush. Procesul s-a soldat cu hotarari definitive si executorii pentru familia Negropontes, mostenitoare a imobilului. Dar Tender s-a rejudecat de trei ori pentru a bloca trimiterea dosarului la Strasbourg.

NOBILI GRECI. "Aveam sase ani cand am intrat prima data in familia Negropontes, unde erau patru copii - un clan Negropontes, care era instalat in Bucuresti. De la sase ani pana la 70 de ani am avut legaturi cu familia Negropontes nu numai de stransa solidaritate, dar si de casatorie. M-am casatorit cu fiul cel mare al familiei Negropontes. Am fost casatorita 50 de ani si sotul meu s-a prapadit in anul cand am implinit 50 de ani de mariaj", si-aminteste Sanda Negropontes Tatarascu.

CASA. Dupa abdicarea regelui Mihai, casa din Floreasca era ocupata de soacra Sandei Maria Negropontes. Aceasta era doamna de onoare a reginei Elisabeta. Regina Elisabeta era sora regelui Carol al II-lea si matusa regelui Mihai. "Soacra mea si cu fiica ei parasesc casa. Noi, adica sotul meu si cu mine, traiam cu parintii mei in Polona - in momentul acela, domiciliu obligatoriu", povesteste Sanda Tatarascu Negropontes. "Deci incepuse persecutia. Casa din Floreasca devine goala. Pe o poarta iese masina care pleca spre gara, iar pe cealalta intra Securitatea. Inaintea plecarii lor, aceasta casa, fara nici o explicatie, fara nici un act de nationalizare, e confiscata pur si simplu, in decembrie ’47. Atunci am fi intervenit degeaba. Nu ne-au lasat sa luam nimic, desi era domiciliul nostru. Apoi am trait o alta drama - arestarea tatalui meu, arestarea mea, darea afara din casa din Polona etc."

In tot acest timp, casa din Floreasca a trecut de la Ministerul de Interne pana a ajuns la sindicate, dar fara act de nationalizare. Era o casa pur si simplu luata cu japca. "In arhivele Bucurestiului, aceasta casa e trecuta ca apartinand familiei Negropontes", declara doamna Negropontes. "Soacra mea intretinea o corespondenta cu Ministerul de Interne, iar acele scrisori demonstrau ca posesia casei si faptul ca ei au ramas cetateni romani cu dubla nationalitate", precizeaza mostenitoarea.

SMECHERIA. Dupa ce familia Negropontes a parasit cladirea, imobilul a fost transferat pana a ajuns la Partidul Muncitoresc Roman. A fost luat intai de Securitate, apoi de Ministerul de Interne. "Curios este ca nu exista evidente in acest sens. Cert este un lucru, in evidenta Primariei figureaza si acum ca proprietate privata a familiei Negropontes. Deci nu s-a operat nimic la pozitia imobiliara", spune avocatul Cristian Iordanescu, aparatorul familiei Negropontes.

Dupa ce a fost preluata de comunisti, in perioada imediat urmatoare, a fost construit acolo un hotel, care a fost adaugat vechiului imobil si care era cunoscut drept hotelul sindicatelor. In spatele casei a aparut o constructie situata pe coltul cu Johan Strauss. "Aici, Tender a incercat o smecherie. A vrut sa spuna ca Floreasca 182 n-a existat niciodata. Dar acest lucru este evidentiat in actele de proprietate initiale. De fapt, a existat numai 182, dupa care a zis ca ei nu sunt Floreasca 182, ei sunt Johan Strauss nr. 1. Faptul ca imobilul exista la intersectia dintre doua strazi nu schimba cu nimic datele problemei", mai spune Cristian Iordanescu.

SINDICATELE. Acest hotel al sindicatelor a fost preluat dupa ’90 de CNSLR Fratia. "Confederatiile sindicale precum CNSLR Fratia au o mare problema - toate se declara continuatoare ale fostului UGSR (Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania). Nu exista nici o hotarare de guvern si nici un alt act normativ care sa reglementeze in vreun fel impartirea proprietatilor fostului UGSR. S-a facut o interpretare a Decretului 31 si a unor legi care privesc proprietatile nepatrimoniale. In perioada aceea eram chiar judecator la Sectorul 1 si m-am ocupat chiar de povestea asta pentru ca aveam competenta exclusiva", explica avocatul Cristian Iordanescu. Faptul ca sindicatele s-au asociat nu a determinat reglementarea situatiei lor patrimoniale.

PROPRIETATE DUBIOASA. "Toti ocupantii cladirii au facut cerere de restituire, dar autoritatile sau institutiile care ar fi putut sa spuna ceva despre aceasta chestiune au tacut malc sau s-au spalat pe maini. Cert este ca in toate evidentele, imobilul nu a aparut niciodata ca fiind in proprietatea statului. Sunt numai niste hartii de transmitere in folosinta. Au exitat niste tabele cu nationalizarile carora li s-au adus tot felul de completari, dar nici macar acolo nu a figurat vreodata. Fiind un imobil special, probabil a fost destinat unor activitati speciale pana a pus mana pe el UGSR-ul", explica Cristian Iordanescu. Avocatul Cristian Iordanescu ne-a declarat ca expertiza asupra cladirii a fost efectuata de cel mai bun expert tehnic cadastrist care exista la momentul respectiv. "A suprapus toate planurile de dinainte de constructie. Se vorbeste de parcelarea Negropontes. Exista planul topografic din 1960. In expertiza se precizeaza ca terenul si-a pastrat aceiasi proprietari. Nu exista nici un dubiu ca acest teren a apartinut familiei Negropontes", argumenteaza Iordanescu.

FAMILIA NEGROPONTES. In ’90, dupa ce a fost preluata, intemeiat sau nu, de CNSLR Fratia, casa boiereasca a fost transformata in hotel. CNSLR Fratia a dispus acolo si sediile unor SRL-uri de sindicat, SC Sinagrement SA si SC Francom. In ’98, Sanda Tatarascu Negropontes isi revendica in instanta casa si un an mai tarziu Tribunalul Bucuresti si apoi Curtea de Apel ii restituie bunurile confiscate. De cinci ani, sindicalistii intarzie sub motivatia diverselor chichite avocatesti o hotarare definitiva si irevocabila in acest dosar. In 2002, CNSLR Fratia a cesionat lui Ovidiu Tender actiunile de la Sindagrement si a inchiriat unei firme, SC Palace SRL, vreme de 17 ani, imobilul restituit de instante doamnei Negropontes. "Dosarul a ajuns de trei ori la Curtea Suprema de Justitie. A fost o prima hotarare definitiva, s-a casat, s-a trimis spre rejudecare si am luat-o de la capat. Hotararea a devenit din nou definitiva si executorie", explica Cristian Iordanescu.

HOTARAREA. "La executare a aparut un domn director, care parca se numea Haiducu", spune doamna Negropontes. "A fost foarte politicos. Am stat amandoi cu executorul in fata cafelei pentru ca el nu voia sa paraseasca cladirea. Eu nu am vrut sa fac taraboi cu politie si jandarmi. Nu-mi doresc circ. Vreau sa rezolv totul civilizat. Asa ca ne-am uitat amandoi la cafea, era si comic… Dupa asta am plecat si am reluat procesul".

A urmat o noua casare, care evidentiaza de fapt caracterul straniu al hotararii, pentru ca aceasta s-a dat cu opinie separata. "Unul dintre cei trei magistrati de la Curtea Suprema a facut opinie in sprijinul nostru, numai ca a fost minoritar", spune avocatul Cristian Iordanescu. "Hotararea s-a dat cu trei la unu. S-a trimis o motivare incredibila: ca toti mostenitorii trebuie sa fie introdusi in cauza si sa vina in Romania. Lucru care e o ineptie, pentru ca ei deja dadusera imputernicire doamnei sa ii reprezinte. Actiunea aceasta de revendicare s-a demarat dupa ce s-a facut consiliu de familie. Au venit in Romania, au dat declaratii la notar, s-a consemnat, dupa care hotararea s-a casat inca o data sub motivatia ca toate lucrurile astea nu sunt suficiente. Negropontesii sunt vreo patru ramuri, daca vin aici, ne cotropesc".

AMBASADORUL. Avocatul familiei Negropontes sustine ca fostul ambasador al SUA, Michael Guest, si Sanda Tatarascu au o relatie de amicitie foarte apropiata. "A ajutat-o chiar in demersul asta, a facut interventii pe langa ministrul Justitiei, pe langa domnul Talpes si de fiecare data se faceau ca ploua: rezolvam, sigur ca da". Anul trecut, ambasadorul SUA in Irak urma sa o viziteze pe Sanda Tatarascu pentru a discuta problema mostenirilor. "Atunci s-au alarmat toate autoritatile, au venit s-o ia pe Sanda pe sus pentru ca urma sa fie vizitata de John", povesteste avocatul Cristian Iordanescu. "Au facut pregatiri speciale, au blocat strada cu lunetisti. In ultima clipa, John a anuntat ca nu mai poate veni. Michael Guest a promis cand a plecat in SUA ca va comunica direct cu John si ca problema se va rezolva. Toata povestea asta treneaza la nesfarsit, oamenii astia sunt de foarte mult bun-simt".

NEGOCIERILE. "La un moment dat am fost contactat de Tender pentru o rezolvare asa-zis amiabila. Tratativele au fost complet neserioase. Ne-a oferit o suma care nu acoperea nici valoarea terenului. Imobilul respectiv valoreaza cu tot cu teren cateva milioane de dolari lejer, pentru ca in Floreasca un metru patrat de teren se vinde in momentul de fata cu 500 de euro. Are o pozitie foarte buna si sunt 4.000 de metri patrati. Tender a oferit 800.000 de dolari pentru ca a spus ca mai multi bani nu are. Ma indoiesc ca ne dadea si banii astia. El de fapt a vrut sa tergiverseze procesul, sa faca cumva sa nu se ajunga la proces, unde stia ce se va intampla. Asta e realitatea. Acum spune ca el a facut invesitii de sute de mii de euro."

FAXUL. I-am cerut parerea si domnului Tender. Am fi dorit sa aflam in ce calitate foloseste aceasta locatie, in ce relatii de afaceri se afla cu CNSLR Fratia, daca are vreun act de proprietate asupra cladirii, in baza carei legi modifica arhitectura unei case boieresti aflate in litigiu. Am fi dorit, de asemenea, sa vorbim cu reprezentantii CNSLR Fratia pentru a le da posibilitatea fireasca de a-si exprima un punct de vedere asupra subiectului in care sunt implicati direct. Domnul Tender s-a ascuns vreme de doua saptamani sub perdeaua unor plecari urgente in strainatate. Sindicatele au mosmondit un fax, aratandu-si disponibilitatea de a ne prezenta acte in apararea lor, dar pe care nu le-am vazut nici pana astazi. Mai mult, se pare ca domnul Tender colaboreaza cu presa cam in acelasi mod in care o face cu familia Negropontes. De pilda, am trimis un fax cu intrebari explicite catre SC Tender SA si catre CNSLR Fratia si am primit un raspuns, semnat indescifrabil, pe adresa redactiei de la SC Palace SRL, cu urme fine de SC Tender SA. Adica pe langa antetul acestei institutii, figura si Tender SA. Raspunsul, de o amabilitate extraordinara, ne trimitea la actele detinute de SC Palace SRL. Cand am sunat la aceasta firma, directorul ei, domnul Marius Popa, ne-a precizat ca de la SC Palace SRL nu s-a trimis nici un fax. "Nu stim cine v-a trimis faxul!".

RASPUNSUL ANONIM

In faxul de la SC Palace SRL adresat noua, dar care nu este recunoscut de directorul Marius Popa se precizeaza ca "acest imobil nu a fost si nu este de patrimoniu, ci s-a aflat numai in patrimoniul CNSLR - Fratia. Renovarea si modernizarea efectuata acestui imobil hotel-restaurant a fost facuta cu acordul proprietarului CNSLR - Fratia". In ceea ce priveste mostenirea doamnei Sanda Negropontes, faxul cu urme de Tender SA spune ca "societatea noastra s-a aratat interesata in a cumpara acest imobil, insa sus-numita nu a putut face dovada dreptului sau de proprietate".

PROTECTIE

"Cu siguranta, Justitia il protejeaza pe Tender. Se doreste ca noi sa nu putem merge la Strasbourg. Asa, nu s-a terminat procedura, ne judecam" - Cristian Iordanescu, avocat

CASUS BELI

"Ca romanca, nu apelez niciodata la ajutorul unui strain. Ambasadorul american stie ca existam. Dumnealui este un Negroponte si este un om important" - Sanda Tatarascu Negropontes

DOMENIUL DIN FLOREASCA

"Imobilul este ce a mai ramas din vechile parcelari Negropontes. Familia Negropontes a avut toata Floreasca, pe care a impartit-o, a facut-o cadou oamenilor cu care lucrau si si-au pastrat domeniul acesta cu casa respectiva pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati", afirma avocatul Cristian Iordanescu. Totodata, istoricul Ion Vulpe vorbeste despre cartierul Floreasca, acolo unde se afla casa in litigiu, ca despre o locatie incarcata de semnificatii ale trecutului. "Domeniul respectiv a apartinut unui doctor grec Pantaleone Valiarh, care ajungand boier in Tara Romaneasca, devine Florescu, dupa mosia Floresti. Cu timpul se schimba proprietarii si ajunge in mana unui Negroponte. Aproape toata Floreasca a apartinut candva acestei familii de greci", declara istoricul.

NEAMURI PESTE MARI SI TARI

"Familia Negroponte este mare. Are ramuri nu numai in Tara Romaneasca, in toti Balcanii", spune istoricul Ion Vulpe. "Negroponte inseamna o porecla, nu neaparat a unui italian (podul negru) cum le place aromanilor sa creada. Este o porecla care reprezinta o dovada a circulatiei marfurilor si a negustorilor din sudul Balcanilor, care au facut comert spre nordul Italiei, spre Venetia, Padova etc. Negroponte sunt porecle ale balcanicilor. Ei vin in special dupa cea de-a doua distrugere a Voscopolelui, pe vremuri un oras foarte mare armenesc din estul Albaniei de astazi. La sfarsitul secolului secolului al XVIII-lea era mai mare decat Atena. Din ei se raspandesc in toata Europa, in Austro-Ungaria, in Tarile Romane si dau baroni teribili, conti, cum ar fi Mocsony, Dumba, Bellu, Sima. Obarsia lor in tara se termina prin aceasta doamna Sanda Tatarascu Negropontes", mai spune istoricul.

MAUSOLEUL DONAT

"La inceputul secolului XX, averile lor facute din comert si transformate in mosii incep sa paleasca mai ales dupa primul razboi mondial", afirma istoricul Ion Vulpe. "Ferdinand I da o lege de improprietarire a participantilor la primul razboi, dar cu acceptul mosierimii. Aceste terenuri se portioneaza, se lotizeaza contra despagubiri nu asa, oricum. In zona Marasesti erau celebrele vii ale Negroponte, unde se spune ca se luptau la baioneta soldatii romani cu nemtii. Se bateau pana si cu aracii din vie cand pierdeau arma. A fost o dovada a existentei lor." De altfel, Sanda Tatarascu Negropontes precizeaza ca socrul sau a donat statului terenului pe care se afla acum Mausoleul de la Marasesti.

John Negroponte, omul de baza al lui Bush jr.

Ambasadorul John Dimitri Negroponte este o figura extrem de cunoscuta peste Ocean. Om de nadejde al Casei Albe, in primavara acestui an, Negroponte a fost trimis ca ambasador al SUA in Irak. Miza este cruciala: petrolul. Iar pentru asta, Washingtonul are nevoie la Bagdad de o persoana de mare incredere. Din mai, Negroponte este seful celei mai mari ambasade din lume. Misiunea diplomatica a SUA la Bagdad a fost instalata intr-unul dintre palatele fostului dictator, Saddam Hussein, are 1.700 de angajati si un buget de un miliard de dolari numai pe 2005.

SEF IN IRAK. Inainte de a primi postul de la Bagdad, Negroponte a fost emisarul SUA la ONU, o misiune care s-a dovedit extrem de grea mai ales in contextul in care Washingtonul a incercat sa aiba girul Organizatiei Natiunilor Unite pentru atacarea Irakului. Analistii internationali sunt de parere ca noul post este mult mai dificil, iar, daca se va descurca, Negroponte isi va imbunatati imaginea considerabil. "Are titlu de ambasador, dar este de fapt guvernator general al Irakului", sustine Ted Galen Carpenter de la institutul de analiza Cato din Washington.

FIU DE ARMATOR. John Negroponte s-a nascut la Londra in 1939, tatal sau fiind un bogat armator grec. Si-a petrecut copilaria in Marea Britanie, Elvetia si Statele Unite. A invatat la Academia Exeter si la Universitatea Yale. S-a casatorit cu Diana Villiers, al carei tata a fost presedintele consiliului de administratie al companiei British Steel. Au impreuna cinci copii.

NEGOCIATORUL LUI NIXON. Negroponte a intrat in diplomatie in 1960. Prima misiune importanta a avut-o in Vietnam (1971-1973). A invatat limba locala atat de bine incat secretarul de stat de la acea vreme, Henry Kissinger, l-a ales sa poarte negocierile secrete din timpul conducerii lui Richard Nixon.

ACUZE. In 1981, Negroponte a fost numit ambasador in Honduras. Administratia Reagan ducea un razboi acoperit cu guvernul sandinist de orientare marxista din Nicaragua vecina. Negroponte este acuzat ca, in timpul mandatului de la Tegucigalpa, pentru rasturnarea sandinistilor, a inarmat rebelii Contra din Nicaragua si ca a ignorat crimele si torturile regimului militar din Honduras. Au urmat misiuni in Mexic si Filipine, pentru ca in 1996, Negroponte sa paraseasca diplomatia si sa lucreze ca vicepresedinte executiv la grupul de companii McGraw-Hill. In 2001, presedintele George W. Bush l-a numit ambasador al SUA la ONU, misiune pe care a indeplinit-o pana in mai anul aceasta, cand a primit postul de la Bagdad. Cu toate acuzatiile care persista asupra sa, Negroponte este laudat de cei cu care a lucrat si are o reputatie de persoana care face tot ceea ce spune.

MOSII LA GALATI SI BRAILA. Negroponte are o relatie foarte buna si cu autoritatile de la Bucuresti. A si recunoscut vara aceasta, la Bagdad, in fata ziaristilor romani, ca stie foarte bine faptul ca familia sa a poposit la un moment dat si in Romania. Mai exact, a poposit in zona Galati-Braila. Este cunoscut Odiseu Negroponte, boier aristocrat din secolul al XIX-lea, mare armator de nave si negustor cu origini grecesti. Tinea legatura cu negustori, in special de cereale, din toate porturile Mediteranei. Cu timpul, o data cu dezvoltarea economica a portului, familia a crescut in importanta, a acumulat averi si pamanturi, intemeind o adevarata oligarhie latifundiara. Negroponte a zambit amabil la intrebarile ziaristilor despre Romania si legatura familiei sale cu tara noastra, fiind insa zgarcit cu detaliile.

VIZITA ANULATA. Acum doi ani, ambasadorul american ar fi venit in Romania daca nu erau la ONU dezbateri aprinse legate de Irak. Negroponte ar fi vizitat si locurile in care a prosperat familia sa, dar, din pacate, nu a avut cum sa ajunga in Romania.

FOTO

OVIDIU TENDER, sef de patronat care nu respecta proprietatea

SANDA TATARASCU NEGROPONTES, proprietara batjocorita

JOHN NEGROPONTE, ambasadorul SUA, ruda cu Sanda Tatarascu