Teo Peter, un zbor de artist frânt într-o tragedie rutieră

Ultimul spectacol şi ultimele aplauze...
"S-a stins o stea. A plecat dintre noi un om care avea tăria să mute munţii din loc atunci când îşi propunea. Un om care iubea viaţa, transmitea veselie celor care îi stăteau prin preaj­mă şi era permanent înconjurat de prieteni". Aşa l-au descris în câteva rânduri pe Teo Peter - fondatorul şi basistul trupei "Compact" - cei care au avut privilegiul şi bucuria să facă parte din viaţa lui. Atât cât a fost să fie... Până când un accident de circulaţie i-a pus capăt vieţii. Nu a plătit nimeni pentru moartea lui Teo Peter...

Puşcaşul marin, autorul şi vinovatul pentru accident, e liber ca pasărea cerului şi trăieşte bine mersi în Statele Unite ale Americii, continuându-şi nestingherit cariera. În schimb, muzica românească a rămas mai săracă, iar oamenii au pierdut un muzician, un om şi un prieten.

A glumit şi a râs până în ultimele momente ale vieţii. Era un optimist incurabil. În seara fatidică a ciocnit un pahar de vin cu prietenii săi pentru a sărbători reuşita ultimului festival al cărui organizator fusese. Nu bănuia că aveau să fie ultimele aplauze... Că scena vieţii avea să-şi lase mult prea devreme cortina şi că pe Bulevardul Dacia moartea îi va da întâlnire...

Jurnalul Naţional vă prezintă ultimele 24 de ore din viaţa basistului şi fondatorului trupei Compact, Teo Peter, care şi-a pierdut viaţa în dimineaţa zilei de 4 decembrie 2004  într-un stupid accident de circulaţie. "Luna decembrie este cea în care se acumulează toate nostalgiile pe care le-ai avut într-un an. Stai aşa la căldurică şi te gândeşti ce ai făcut bine, ce ai făcut rău... Cred că este luna în care tragi linie şi pui în balanţă ce ai făcut şi ce vrei să faci". Un paragraf din ultimul  interviu pe care Teo l-a dat pentru un post de radio, cu câteva ore înainte de tragicul accident.


3 decembrie 2004 - ziua dinaintea tragediei.
Multă activitate pentru Teo Peter, ocupat cu organizarea Festivalului "Rock in my heart", al cărui coproducător este. Prietenii povestesc despre faptul că Teo era extrem de încântat că reuşise să-l aducă pe Carl Palmer - unul dintre cei mai cu­nos­cuţi baterişti ai muzicii rock - în Ro­mâ­nia. În acea zi, una foarte importantă pentru el, dar extrem de agitată şi emoţionantă, Teo este foarte prins cu organizarea spectacolului, cu artiştii străini invitaţi. Râde, glumeşte, dar în acelaşi timp, ca un adevărat profesionist, are grijă ca totul să meargă bine şi să-şi mul­ţumească invitaţii. Teo Peter Jr., Ma­rius Iepan, văr şi prieten cu Teo Peter, şi cantautorul Berti Barbera, un bun prieten al artistului, au fost cei care au stat alături de Teo în ziua dinaintea accidentului. Ca de obicei, au râs, au glumit şi l-au ajutat cu festivalul. Nimic nu prevestea tragedia...

Ora 9:30, Marius Iepan, văr şi prieten cu Teo Peter: "În dimineaţa dinaintea tragediei, respectiv în ziua spectacolului al cărui organizator era Teo, am mers la el să ne bem cafeaua împreună. Stăteam foarte aproape unul de celălalt. El, practic, a învăţat să cânte la chitara lui taică-meu. Lucram împreună pentru festival. Cum spuneam, am băut cafeaua şi am stat puţin de vorbă. Era cam îngrijorat că nu prea se vânduseră biletele. Adusesem o grămadă de personalităţi din afara ţării".

Ora 10:00, Marius Iepan: "După ce am băut cafeaua am plecat cu Teo la Hotelul «Minerva», unde am stat de vorbă cu artiştii. Am luat masa de prânz cu Carl Palmer, după care l-am dus înapoi la hotel, iar noi ne-am îndreptat spre Sala Polivalentă să asistăm la repetiţiile pentru sunet".

Ora 12:30, Teo Peter Jr.: "Am reuşit să ne vedem chiar în ziua de dinaintea morţii sale. Conjunctura a făcut ca el să fie coproducător al Festivalului «Rock in my heart», iar eu, alături de colegii mei de la formaţia Altar, am susţinut un recital în prima zi a festivalului, pe 3 decembrie 2004. Ne-am întâlnit la Sala Polivalentă la prânz, cu ocazia conferinţei de presă. Era mulţumit de faptul că reuşise
să-l aducă pe Carl Palmer în România. Am stat de vorbă vreo jumătate de oră cu ocazia probelor de sunet. M-a întrebat dacă îmi place ce văd, cum arată scena şi echipamentele. Reuşise să aducă cele mai performante echipamente de sunet şi lumini care se văzuseră până la acea oră în România".

Ora 16:00, Marius Iepan: "Am ajuns la Sala Polivalentă, iar eu m-am dus să văd cum merge partea tehnică, în timp ce Teo a stat de vorbă cu artiştii. Am mers repede să cum­pă­răm ceva de mâncare şi am luat masa îm­preună cu cei din echipa tehnică. După, am ieşit în hol să vedem dacă s-a strâns ceva lume pentru festival".

Orele 19:00-20:00, Teo Peter Jr:  "Ne-am revăzut seara, a venit în culise înainte să intrăm pe scenă, să ne întrebe dacă e totul OK şi dacă sun­tem pregătiţi. Am glumit între noi, ne-a spus vreo două bancuri noi, aşa cum făcea întotdeauna în back-sta­­ge-ul concertelor. Apoi, am intrat pe scenă".

După recital, merge să felicite pe toată lumea. Spune încă o dată ce mândru este de fiul lui şi glumesc ca întotdeauna, iar apoi, ca să-l şi­ca­ne­ze, Teo Jr. îi cere din nou medalionul de aur în formă de chitară bass pe care îl are la gât şi la care ţine foarte mult.

"I-l ceream de fiecare dată când ne întâlneam, întotdeauna în pre­zen­ţa prietenilor, ca să ne amu­zăm de el, să vedem ce mai zice, cum încear­că să se eschiveze, dar şi cum e în­curcat. Ştiam că vrea să mi-l dea, dar amâna momentul. Din păcate, în acea seară noi am mai avut un concert programat într-un club din Bu­cu­reşti, aşa că a trebuit să ne grăbim să plecăm. Am rămas înţeleşi că ne vedem mai târziu la o bere în noapte, după ce terminam noi concertul de club şi se încheie şi prima zi a festiva­lului. Sau, dacă nu, să ne vedem a doua zi... Am terminat târziu concertul şi, fiind prea obosiţi, am renunţat la ideea de a mai merge la cheful cu artiştii participanţi la festival".

Ora 23:00. Sfârşitul festivalului. Mulţumit că evenimentul a ieşit ca pe roate, artistul iese să sărbăto­rească la un restaurant din Bu­cu­reşti, alături de tovarăşii săi şi de ar­tiştii invitaţi. Fără să ştie că "săr­bă­torea" de fapt ultimele clipe din viaţa lui...

Berti Barbera, prietenul lui Teo Peter şi ultima persoană care l-a văzut în viaţă: "Mi-a solicitat sprijinul în acest festival, pentru că eu îi cu­noş­team pe artişti, şi mi-a făcut mare plăcere, fiind vorba de un festival de acest nivel. După ce s-a terminat evenimentul, ca de obicei, oamenii buni fac o obişnuinţă ca după o mun­că, un concert, o reuşită să mear­gă să sărbătorească. Aşa că am fost cu toţii la un restaurant pe undeva prin zona Piaţa Gemenii. Acolo, eu stă­team la masă în partea dreaptă cu o parte din invitaţi, iar între mine şi Teo mai era cineva, care stătea de vorbă cu alţi invitaţi. Deşi am fost împreună, în seara aia nu am apucat să schimbăm două-trei vorbe. Eram încă obosiţi şi, la un moment dat, Teo îmi spune: «Măi, noi am stat toată seara la masă şi nu am ciocnit nici un pahar cu vin!». L-am aprobat, spunându-i că eu am băut vin roşu, iar el vin alb. Şi că, dacă mai luăm acuma ceva, e posibil să nu ne priască, aşa că cel mai indicat ar fi să mergem să ne odihnim".

4 decembrie 2004, ora 2:00 noaptea. Se face târziu, însă Teo Peter refuză invitaţia vărului său, care tot insistă să-l ducă acasă. Îi spune acestuia că vrea să mai stea vreo oră şi că o să ia un taxi după. Pe la ora 3:00 pleacă cu Berti Barbera cu un taxi. Hotărăsc să-l lase întâi pe Berti şi după aceea pe el.

Marius Iepan: "După cum spu­neam, am stat cu Teo toată ziua. După concert, am mers la un restaurant cu câţiva prieteni şi cu invitaţii să sărbătorim şi am stat până mai târziu. Pe la ora 2:00 noaptea, eu i-am zis să îl duc acasă, dar a zis că mai stă. Am tot insistat să-l duc, mai ales că stăteam foarte aproape unul de altul, dar m-a tot refuzat. Nu a vrut sub nici o formă. A zis că el mai stă vreo oră şi că o să ia un taxi. Cum e şi cu viaţa asta când te trage aţa..."

Ora 3:00 dimineaţa, Berti Barbera: "Am hotărât că vom lua împreună un taxi spre casă. Am stabilit că mă lasă pe mine întâi, după care ajunge şi el. În taxi, el era pe locul din faţă, iar eu în spate. Se tot întorcea şi mă întreba dacă a fost reuşit spectacolul. L-am liniştit şi i-am spus că nu e cazul să-şi facă atâtea griji, deoarece chiar a fost o seară reuşită, că e bine că mergem să ne odihnim, iar mâine s-o luăm de la capăt. Mai aveam atâtea de făcut, şi ziua următoare chiar se anunţa una aglomerată. Când am ajuns la mine acasă, am coborât, nu înainte de a-i strânge mâna şi a-i spune «Somn uşor!», ne­şti­ind că el o să doarmă foarte mult".

Ora 4:00-4:30 dimineaţa. Taxiul ajunge acasă la Berti Barbera. Acesta îi urează lui Teo "somn uşor", după care coboară. Teo rămâne în maşină şi, conform traseului, ar fi trebuit să meargă şi el spre casă, undeva prin cartierul Tei. Îşi aminteşte însă că a rămas la el telefonul unui partener de afaceri italian. Aşa că se întoarce la Casa Vernescu să lase telefonul. De acolo, cheamă un alt taxi să îl du­că acasă. Nu mai ajunge niciodată, căci pe Strada Polonă, la intrarea în intersecţia cu Bulevardul Dacia, Teo Peter a spus adio vieţii. Comandantul Detaşamentului Puşcaşilor Ma­rini de la Ambasada SUA la Bucureşti conducea un autotu­rism Ford Expedition. Nu acordă prioritate taxiului în care se afla Teo Peter şi îl loveşte.


LEGEA ROMÂNEASCĂ, NEPUTINCIOASĂ...
Potrivit poliţiştilor, cetăţeanul american circula pe Strada Polonă, iar când a ajuns în intersecţia men­ţi­­o­nată, nu a respectat semnificaţia in­di­catoarelor "Stop-oprire la in­ter­sec­ţie", care funcţionau, la acea oră, pe culoarea galben intermitent. A pătruns cu toată viteza în Bulevardul Dacia. Taxiul, o Dacia 1310, a fost lovit în plin, în partea dreaptă, şi proiectat pe trotuar, într-unul din stâlpii aflaţi în acel loc. Şoferul taxi­me­trului este transportat de urgenţă la spital, cu plăgi faciale multiple. Dar la scurt timp medicii anunţă că viaţa taximetristului este în afara oricărui pericol. Potrivit Poliţiei Capi­talei, etilotestul făcut cetăţeanului american arată o valoare de 0,09 mi­li­gra­me/litru alcool pur în aerul expirat. Christopher R. VanGoethem, în vârs­tă de 31 de ani, a fost trimis imediat în SUA, la baza militară din Virginia de care aparţinea.

Familia şi prietenii sunt anunţaţi de tragedie. Nu le vine să creadă că prietenul şi tovarăşul lor nu mai este...

Ora 6:00, dimineaţa Marius Iepan: "Pe la 6:00 dimineaţa  m-a sunat unul dintre tehnicieni să mă anunţe că a murit Teo. Eu am crezut că visez, aşa că după ce am răspuns am închis telefonul şi m-am culcat la loc. M-a sunat din nou şi abia atunci mi-am dat seama că era adevărat. Nu îmi venea să cred. Nu puteam să cred".

Ora 8:30 dimineaţa, Teo Peter Jr.: "M-am trezit dimineaţa şi eram la duş când a sunat telefonul. Am răspuns, era Costi Cămărăşan (fostul său coleg de la Compact), care mi-a spus de grozăvia întâmplată. El fu­sese anunţat de Leluţ Vasilescu (toboşarul formaţiei Compact), care nu avea numărul meu şi, în încercarea de a-l afla, îl sunase pe Costi. Am rămas fără reacţie, înţelegeam ce-mi spunea Costi şi parcă nu în­ţe­le­geam... un moment m-am gândit că încă mai dorm şi este un vis. Din păcate, era realitate. L-am anunţat pe colegul de cameră ce se în­tâm­pla­se. Foarte repede a sosit şi Marius Ie­pan, un văr de-al tatălui meu, care şi co­labora cu el în organizare, şi m-a luat cu maşina. Am mers la Poliţie, unde ne-am întâlnit cu Leluţ Vasilescu şi cu Adi Ordean (fost chitarist la Compact). Am înţeles că acesta din urmă fusese primul anunţat dintre cei care îl cunoşteau pe Teo. Am pri­mit de la Poliţie ce se găsise asupra tatălui meu după accident. Mi s-a părut ireal tot ce se întâmplă. Por­to­felul, actele, medalionul pe seama căruia glumeam, pătate cu sângele lui Teo... Am aflat că Teo stătuse până pe la vreo 3:00 noaptea cu artiştii, după care a plecat cu un taxi (Cris Taxi) spre casă, împreună cu Berti Barbera. L-a lăsat pe acesta acasă, iar el şi-a continuat drumul. Apoi taxiul în care se afla el a fost lovit de maşina ambasadei, iar Teo a murit".


"TEO IUBEA MULT VIAŢA!"
Taximetristul a scăpat, iar ulterior a refuzat să se deplaseze la proces în SUA ca să depună mărturie. Puşcaşul marin a fost achitat de Tribunalul american, iar toate demersurile făcute de familie şi de autorităţile române pentru a-l aduce în faţa unui proces adevărat au eşuat. Autorităţile române nu au iniţiat nici un demers pentru a reglementa cadrul legal, în prezent fiind posibil oricând ca tot ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Teo Peter să se repete. Teo iubea mult viaţa şi s-a bucurat de ea. Din păcate, a plecat mai repede decât ar fi fost firesc. Sigur, Dumnezeu hotărăşte când şi cum plecăm fiecare din lumea asta. Este însă trist că aceia care rămân aici şi ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru faptele lor nu o fac.

Ora 10:00 dimineaţa, Berti Barbera: "A doua zi, pe la ora 10:00 di­mi­neaţa, m-a sunat un prieten să-mi spună că a murit Teo. Într-o primă fază, am crezut că respectivul face o glumă, dar mi-am dat seama că astfel de glume nu se fac. Am rămas şocat. La început, mi-am făcut mustrări că nu l-am ţinut mai mult de vorbă în taxi. Poate aşa, mă gândeam eu, l-aş fi salvat. Abia după câteva zile mi-am dat seama că nu avea cum să se întâmple accidentul acolo dacă el venea cu taxiul dinspre mine. Apoi, l-am văzut la ştiri şi pe taximetrist şi mi-am amintit că nu era acelaşi cu cel din maşina cu care plecaserăm noi. Deci Teo luase un alt taxi. A fost un om care oriunde cobora, în orice oraş, pe orice stradă, se găsea cineva să-l salute. Era o companie plăcută, care te ajuta, un om plin de umor, râdeam non-stop, ne aruncam ironii, miştourile erau la ordinea zilei. Râdeam, povesteam... Eu l-am apreciat foarte mult pentru calitatea lui umană, iar eu, când eram mai tânăr, eram pur şi simplu fascinat de experienţa acestor oameni. Teo mi-a fost un prieten drag, iar sentimentul pe care îl am şi acum este unul de nedreptate. Dacă puteam să fac ceva, făceam, dar îl port în suflet şi asta e cel mai important. Teo s-a dus, iar eu îi păstrez o memorie frumoasă".


BLESTEMUL FORMAŢIEI COMPACT
Pe 4 decembrie se vor împlini şase ani de când Teo Peter nu mai este printre noi. Fondatorul şi basistul trupei Compact s-a născut pe 11 aprilie 1954, la Cluj. A murit în dimineaţa zilei de 4 decembrie 2004, într-o sâmbătă, când puşcaşul marin Cristopher Robert VanGoethem, urcat băut la volan, nu a acordat prioritate la intersecţia Străzii Polone cu Bulevardul Dacia şi a spulberat taxiul în care se afla Teo Peter. Viaţa şi aripile unui om de o energie debordabilă, prieten de suflet şi muzician cunoscut, au fost frânte de un stupid accident de circulaţie. Vinovatul nu a fost pedepsit nici până astăzi şi şi-a spălat păcatele ascunzându-se sub "pălăria" imunităţii diplomatice.

Teo Peter a fost îngropat pe 7 de­cembrie 2004 în cimitirul din Mă­năş­­tur (al cărui deal urcă spre Zo­ri­lor). Mormântul lui Teo se află la 10 metri distanţă de mormântul lui Iuliu Merca (voce, chitară, Semnal M). For­maţia Compact a luat fiinţă în 1977. Primul album a apărut în 1985, alături de Peter venind Paul Ciuci şi Aurel "Leluţ" Vasilescu, iar grupul a fost întregit cu Vlady Cnejevici. Trei ani mai târziu li s-a alăturat şi Adi Ordean. Ultimul album Compact a fost lansat pe piaţă în 1999, în com­ponenţa: Paul Ciuci, Teo Peter, Le­luţ Vasilescu, Emil Laghia şi Dan Stesco.