Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dispariția tezaurului dacic al României dintr-un muzeu obscur din Olanda este un șoc, dar ceea ce mulți nu știu este faptul că s-a mai încercat scoaterea lui din țară, în situații cu maxim grad de risc. În decembrie 2017, la Ministerul Turismului, unul dintre cei care se ocupau de componenta de Promovare a României venise cu ideea de a expune tezaurul dacic la un stand fără pază de la un târg de turism din Dubai. Norocul a făcut ca ministrul de atunci, Mircea Titus Dobre, să blocheze inițiativa, înainte de a se întâmpla nenorocirea. Acum nu a mai fost la fel, pentru că proiectul Muzeului de Istorie din București a primit toate aprobările, inclusiv de la Ministerul Culturii și de la Ministerul de Externe. Se nasc, de aici, mai multe întrebări, inclusiv legate de SRI, care ar fi trebuit să transmită măcar o informare către Guvern, în legătură cu riscurile de securitate ale tezaurului României.
Sâmbătă dimineață, mai multe piese din tezaurul dacic, printre care și coiful de aur de la Coțofenești, au fost furate din Muzeul Drents, din Olanda. Hoții au folosit explozibil ca să dea spargerea, dar principalii vinovați ar trebui căutați în România.
În urma analizării situaţiei de fapt, a fost întocmit un dosar penal, din oficiu, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat şi nerespectarea regimului armelor, muniţiilor şi al materiilor explozive. Dosarul va fi preluat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cercetările urmând a fi efectuate de către procurori din cadrul PÎCCJ şi ofiţeri de poliţie şi specialişti din Inspectoratul General al Poliţiei Române. Vor fi cercetați și factorii de decizie care au semnat pentru scoaterea din țară a tezaurului.
În astfel de situații, inclusiv Serviciul Român de Informații ar fi trebuit să facă o analiză a riscurilor și să transmită o informare către Guvernul României. Nu întotdeauna sunt luate în considerare aceste informări, dar dacă nici măcar nu s-a transmis așa ceva, situația este și mai gravă, riscul fiind evident.
Ancheta începe de la faptul că tezaurul dacic a dispărut în urma scoaterii lui din țară, printr-un poriect al Muzeului Național de Istorie a României. Oficialii români spun că toate muzeele la care a fost expus tezaurul dacic au semnat contracte stricte cu statul român, pentru a asigura paza, inclusiv muzeul din Assen. Cu toate acestea, nici directorul Muzeului de Istorie din București, nici ministrul Culturii nu au explicat de ce tezaurul României nu a fost prezentat până acum într-o mare expoziție în țară, pentru a atrage turiști.
De asemenea, în apărarea lor, decidenții care au făcut posibilă trimiterea tezaurului la Muzeul Drents spun că este normal ca artefactele să circule, însă au uitat că tezaurul național ar trebui să aibă măsuri de protecție suplimentare. Există, într-adevăr, multe colaborări între muzeele din întreaga lume, prin care se expun colecții valoroase, în marile muzee, dar există și protocoale stricte și contracte care sunt semnate cu fiecare muzeu în parte, privind paza și protecția exponatelor.
Citește pe Antena3.ro
În cazul tezaurului unei țări, aceste protocoale sunt mai complicate, iar unele state trimit copii ale exponatelor cu valoare foarte mare. Egiptul, de exemplu, trimite copii, nu artefacte originale.
O întrebare care se naște în acest scandal al dispariției tezaurului României este de ce nu s-au făcut până acum copii ale artefactelor dacice care să fie trimise la alte muzee din lume, fiind vorba despre o valoare inestimabilă a acestora. Până în acest moment nu a răspuns nimeni din Ministerul Culturii la această întrebare.
Autoritățile române se spală pe mâini: e vina olandezilor
O altă întrebare este: cum a acceptat Ministerul Culturii scoaterea tezaurului din România, fără să se asigure că va fi foarte bine păzit. Exponatele se aflau în muzeul din Olanda din luna iulie 2024. Fostul ministru al Culturii, Raluca Turcan, se apără de acuzațiile care i se aduc, spunând că nu Ministerul Culturii decide cu privire la conținutul colecțiilor prezentate în expoziții și orice aprobare de export temporar de bunuri culturale se face doar cu avizul specialiștilor din Comisia Națională a Muzeelor şi Colecțiilor.
„Vorbim despre un furt, ca atare Olanda are datoria să identifice hoții şi să redea României piesele de tezaur furate. Sunt absolut convinsă ca la nivelul cooperării polițienești există o mobilizare maximă pentru prinderea hoților. Exponatele au ajuns la muzeul din Olanda în baza unui proiect inițiat de Muzeul Național de Istorie a României, cu avizul Comisiei Naționale a Muzeelor şi Colecțiilor. Expoziţia este parte a unui efort amplu de diplomație culturală, derulat de muzee românești, care a început cu ani în urmă prin expoziția de la Madrid (2021), urmată de cea de la Roma (2024). Pregătirea a implicat un efort semnificativ din partea a 18 muzee din România şi a Muzeului Drents (pentru Olanda), unul din cele mai vechi şi prestigioase muzee din Europa”, a explicat, la Antena 3 CNN, Raluca Turcan.
Fostul ministru al Culturii precizează că Muzeul Drents a avut obligația contractuală de a asigura măsuri speciale de securitate, „care au fost implementate conform standardelor internaționale în domeniu”.
Orășel de provincie, unde totul se închide după 7 seara
Expoziţia „Dacia! Kingdom of Gold and Silver”, deschisă publicului din 7 iulie 2024, este parte a unei serii de expoziții cu tematică arheologică, coordonate de către Muzeul Drents, care urma să se închidă pe 26 ianuarie 2025. Expoziția a avut peste 77.000 de vizitatori.
Tezaurul dacic a fost furat din Muzeul Drents, din orășelul olandez Assen, situat aproape de granița cu Germania, după ce expoziția a circulat până acum doar la marile muzee ale lumii. În apărarea lor, specialiștii români care au trecut pe lista muzeelor și acest loc spun că deși orașul are 70.000 de locuitori, se află într-o provincie extrem de bogată, Muzeul Drents fiind cel mai vechi muzeu de arheologie din Olanda și, în același timp, este unul dintre cele mai moderne muzee din această țară.
Nu același lucru spun, însă, cei care trăiesc la Assen. O româncă stabilită de mai mulți ani în acest orășel din Olanda spune că localitatea nu are nici un specific cultural deosebit, nici public pentru o asemenea expoziție.
„Aici, viața culturală, așa cum o înțelegem noi în România, este aproape zero. Imaginați-vă că sunt biserici transformate în baruri, populația locală s-a transformat foarte mult, în ultimii ani, sunt foarte mulți cetățeni străini stabiliți aici, mai ales din țări arabe, care nu sunt mari consumatori de expoziții de artă și nu am văzut prea multă lume ducându-se la muzeu. Dacă ar fi să compar orașul cu unul din România, ar fi un fel de Turda. Doar că la Turda e viață de noapte mai mult decât la Assen. Aici, noi putem merge la un bar sau la un club până la ora 7 seara, după care totul se închide”, a explicat românca.
Astfel, rămâne întrebarea: de ce restul muzeelor de pe lista traseului parcurs de tezaur erau doar în marile capitale ale lumii, iar pe listă a apărut și acest muzeu care în mod cert nu putea asigura paza unui astfel de tezaur.
